SănătateaTV - Televiziunea Oamenilor Sănătoşi
ticker
ticker

Cu toţii strănutăm şi simţim că nasul ni se înfundă nu mai avem aer atunci când facem curat şi suntem înconjuraţi de praf. Însă, în momentul în care strănutul, senzaţia de lipsă de aer, rinorea şi problemele de respiraţie persistă, înseamnă că suferim o reacţie alergică la praf.

Alergia la praf nu presupune alergia la praful în sine ci la elementele conţinute de acesta, un amestec de: mătreaţă umană, animală şi resturi animaliere. Cu toate acestea, cel mai frecvent tip de alergie la praf este cel cauzat de un microorganism ce se găseşte în toate casele oamenilor. Acest microorganism declanşator al alergiei la praf se găseşte în covoare, în saltele şi în mobila tapiţată, el prosperând în mediile umede şi călduroase.

Alergia la praf poate fi identificată de către medicul alergolog prin analizarea simptomelor, examinarea nasului şi studierea răspunsurilor pe care pacientul i le oferă la anumite întrebări.

Alergia la praf – metode de diagnostic

Alergia la praf este diagnosticată în urma efectuării mai multor teste:

1. Medicul alergolog va urmări căptuşeala căilor nazale. Dacă această căptuşeală a foselor nazale este inflamată şi are o culoare palidă albăstruie, acesta este un semn al prezenţei alergiei la praf.
2. Dacă pacientul afirmă că simptomele se agravează în timpul somnului sau în timpul curăţeniei, acesta este un alt semn al prezenţei alergiei la praf.
3. Dacă pacientul are un animal de casă – o altă sursă de alergii, atunci părul acestuia poate reprezenta o sursă de alergie.
4. Testul alergologic cutanat este indicat de medic pentru a se stabili cu certitudine care sunt acele elemente la care suntem alergici. Testul constă în amplasarea unei mici picături dintr-o substanţă alergenică, pe suprafaţa pielii şi verificarea reacţiei. Dacă, după 15 minute, pielea în locul respectiv se înroşeşte, apar broboniţe sau se umflă, rezultatul este pozitiv, iar persoana respectivă este alergică la produsul amplasat pe piele.
5. Testul alergologic sangvin este indicat atunci când testul cutanat nu poate fi realizat ca urmare a prezenţei unei afecţiuni dermatologice la nivelul pielii pacientului. Acest test constă în introducerea subcutanat a unei substanţe cu potenţial alergologic.
6. Alergia la praf mai poate fi depistată şi în urma realizării unui control al activităţii pulmonare. Acesta va verifica respiraţia pacientului şi felul în care acesta respiră. În cazul persoanelor cu astm, medicul alergolog va folosi un spirometru, pentru indicarea funcţionării pulmonare, pe baza măsurării aerului expirat din plămâni.

Tratamentul alergiei la praf se realizează, în primul rând, prin evitarea alergenilor – a microorganismelor din casă. Însă acest lucru nu se poate face complet astfel că tratamentul alergiei al praf trebuie să includă şi medicaţie pentru controlarea simptomelor specifice.

Medicamente împotriva alergiei la praf

• Antihistaminele reduc producţia organismului de chimicale responsabile de activarea reacţiei alergice. Antihistaminele reduc şi senzaţia de mâncărime, de strănut şi de rinoree.
• Corticosteroizii sub forma spray-ului nazal pot reduce inflamaţia căilor respiratorii şi pot controla simptomele rinitei alergice. Corticosteroizii nazali conţin o doză mică din medicament şi nu sunt asociaţi riscului prezentat de corticosteroizii sub formă de medicaţie orală.
• Decongestionantele nazale ajută la micşorarea inflamaţiei căilor nazale şi facilitează respiraţia nazală normală. Unele medicamente care se vând fără prescripţie medicală conţin antihistamine şi decongestionante nazale. Decongestionantele nazale pot creşte presiunea sangvină, motiv pentru care nu trebuie luate de persoanele cu hipertensiune sau cu probleme cardiace. De asemenea, acest medicament poate înrăutăţii afecţiunile de creştere în volum a prostatei.

Alergia la praf – tratamente alternative

Alergia la praf poate fi tratată şi cu ajutorul imunoterapiei. Imunoterapia presupune realizarea unei serii de injecţii cu alergeni pentru “dresarea” sistemului imunitar astfel încât acesta să nu mai fie sensibil în faţa alergenului respectiv. Dozele sunt crescute gradat, într-o perioadă de trei-şase luni.

Alergia la praf tratată prin lavaj al căilor respiratorii, presupune realizarea unor băi cu apă sărată la nivelul căilor respiratorii. Lavajul căilor respiratorii ajută la ameliorarea congestiei nazale, a strănutului şi a rinoreei. Spray-urile cu soluţie salină pot fi procurate din farmacii.

 

Newsletter

Vrei să fii la curent cu noutăţile Sănătatea TV:


Nume:
E-mail: