Info SănătateaTV.ro: Vlad Voiculescu: Sistemul sanitar trebuie curatat de frauda si corupție, pentru beneficiul medicilor si avantajul pacientilor Condiții occidentale pentru copiii bolnavi de cancer la Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii „Louis Turcanu” din Timisoara Vlad Voiculescu: Sistemul sanitar trebuie curatat de frauda si corupție, pentru beneficiul medicilor si avantajul pacientilor Condiții occidentale pentru copiii bolnavi de cancer la Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii „Louis Turcanu” din Timisoara Vlad Voiculescu: Sistemul sanitar trebuie curatat de frauda si corupție, pentru beneficiul medicilor si avantajul pacientilor Condiții occidentale pentru copiii bolnavi de cancer la Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii „Louis Turcanu” din Timisoara
Sâmbătă, 10 dec 2016      03:12
Lupusul, un defect al sistemului imunitar

Lupusul, un defect al sistemului imunitar

20 iulie 2015    

Ce este lupusul?

Lupusul este o boală autoimună cronică în care sistemul imunitar ia ţesutul conjunctiv al organismului drept un invadator străin şi îl atacă. Există mai multe tipuri. Un tip este lupusul eritematos cronic sau discoid (LEC) ce afectează numai pielea expusă la lumina solară.
 

Lupusul eritematos sistemic (LES) - Generalităţi

 
Lupusul eritematos sistemic (LES), este mai grav, afectând pielea şi alte organe vitale şi provocând deseori o erupţie elevată,scuamoasă, în formă de fluture peste rădăcinanasului şi pe obraji, care dacă nu este tratată, cicatrici.
 
Lupusul eritematos sistemic poate, deasemenea, inflama şi leza ţesutul conjunctiv alarticulaţiilor, muşchilor şi pielii, ca şi membranele care înconjoară plămânii, inima, rinichii şi creierul.
Inflamaţia vaselor de sânge poate determinaleziuni sau ulcere, în special la degete.
Sindromul Raynaud apare la 20% dintre pacienţiu cu lupus.
LES poate provoca şi afectarea rinichilor.
 
Lupusul este caracterizat de faze imprevizibilede remisiune şi exacerbare, care variază ca intensitateşi durată. Cursul bolii nu urmează vreunmodel tipic şi poate varia de la uşor neplăcut pânăla debilitant.
 

Lupusul - Incidenţa

 
Lupusul afectează, de exemplu în SUA, în special, populaţia africană mai des decât populaţia caucaziană. Majoritatea celor afectaţi au între 20 şi 35 de ani, iar 90% sunt femei.
 
Lupusul este o boală potenţial mortală şi necesită îngrijiri medicale. Prognosticul se ameliorează dacă este detectată din timp şi este tratată riguros. Prezintă risc pentru lupus cei care au în familie un istoric pentru această boală.
 

Lupusul - Simptome

 
Simptomele lupusului sunt oboseală intensă, febră moderată şi durerisevere ale muşchilor şi articulaţiilor, erupţii pe pielea feţei sau corpului, sensibilitate extremă la soare, scădere în greutate, confuzie mentală şidurere în piept la respiraţii adânci, ulceraţii ale nasului, gurii sau gâtului, ganglioni limfatici măriţi, circulaţie proastă la degetele mâinilor şipicioarelor, zone de chelire, urină modificată la culoare, urinarefrecventă sau blocarea urinării.
 

Lupusul - Cauze

 
Nu a fost identificat niciun agent unic care să provoace lupusul, deşi unele cercetări sugerează că la originea sa ar putea fi o combinaţie de factori genetici, hormonali şi imunologici. O predispoziţie la apariţia lupusului pare să fie trăsătura ereditară.
 
Elemente ale mediului, de la infecţii virale şi bacteriene până la stresul emoţional intens sau expunerea exagerată la soare, pot juca un rol în provocarea sau declanşarea bolii.
 
Anumite medicamente, cum sunt penicilina şi unele anticonvulsivante, pot provoca simptome de tipul lupusului.
 
Nivelurile înalte de estrogeni apărute în timpul sarcinii, terapiei de substituţie estrogenică şi anticoncepţionalelor orale pot agrava lupusul. Poate exista, de asemenea, o legătură între lupus şi implanturile de sâni din silicon.
 

Lupusul - Diagnostic

 
Stabilirea diagnosticului de lupus poate fi dificilă, deoarece simptomele mimează deseori alte boli şi variază de la pacient la pacient. Se poate încerca eliminarea sindromului de oboseală cronică, mononucleoza şi alte afecţiuni autoimune.
 
Unele dintre testele care se pot efectua sunt hemograma completă, numărătoarea de plachete şi electroforeza serului, pentru a indica nivelurile de celule albe ale sângelui şi de proteine plasmatice.
 
Detectarea în sânge a anticorpilor anti-ADN, care arată dacă există anticorpi pentru materialul genetic normal din anumite celule - este calea definitivă de identificare a lupusului.
 

Lupusul - Tratament

 
Din cauza naturii sale imprevizibile, lupusul este o boală dificil de controlat, dar auto-monitorizarea atentă şi tratamentul adecvat pot fi utile în majoritatea cazurilor.
Pentru cazurile mai uşoare de lupus, antiinflamatoarele nesteroidiene precum aspirina, pot fi utilizate pentru a calma durerile articulare. Erupţiile persistente şi durerile articulare mai grave pot răspunde la medicamente antimalarice, de exemplu la hidroxiclorochină. O cură scurtă de corticosteroizi reduce inflamaţia şi febra şi este recomandată în puseuri.
 
Medicamentele imunosupresoare pot, de asemenea, scădea inflamaţia din cauza lupusului prin suprimarea activităţii autoimune anormale. Antidepresivele şi medicamentele anxiolitice moderate pot fi de ajutor în problemele somnului care însoţesc frecvent boala. 
 
Erupţiile moderate pot fi tratate topic cu crème corticosteroidiene, iar leziunile mai groase pot necesita creme cu steroizi fluoraţi sau injecţii.
 
Persoanele cu lupus au deseori alergii alimentare care pot agrava simptomele. Identificarea şi evitarea lor poate fi utilă. O modificare a alimentaţiei poate reduce inflamaţia şi calma durerea. Se recomandă reducerea cărnii roşii şi a lactatelor şi creşterea consumului de peşte bogat în acizi graşi omega-3: scrumbia, sardinele şi somonul – ce au proprietăţi antiinflamatoare. Următoarele suplimente pot fi benefice pentru pacienţii cu lupus: vitaminele B 5 , C şi E; seleniul şi preparatele din ulm alunecos [Ulmus fulva). Beta carotenul (vitamina A) poate ajuta vindecarea leziunilor de LEC.
 
Deoarece nu se ştie ce provoacă lupusul, nu există nicio modalitate de a-l preveni.
Puseurile pot fi controlate însă prin evitarea declanşatorilor cunoscuţi, cum ar fi soarele, stresul şi lipsa somnului.
 
 

Conferinta medicilor pneumologi rezidenti