Info SănătateaTV.ro: Cum poate afecta stresul sanatatea orala Cum poate afecta stresul sanatatea orala Cum poate afecta stresul sanatatea orala
Duminică, 11 dec 2016      06:03
Atacul de cord provocat de colesterolul crescut

Atacul de cord provocat de colesterolul crescut

20 iulie 2015    

Ce este atacul de cord?

Infarctul miocardicsau atacul cardiac este o urgenţă medicală în care circulaţia sanguină a cordului este blocată brusc, determinând moartea muşchiului cardiac prin lipsa de oxigen.
 

Atacul de cord - Factorii

Ca şi cutremurele de pământ, multe atacuri de cord ce apar ca nişte catastrofe brutale reprezintă, de fapt, punctul culminant al unor evenimente care au progresat subteran mulţi ani.
 
Majoritatea atacurilor de cord sunt rezultatul final al unei arterioscleroze coronariene, o afecţiune care astupă arterele coronare cu plăci grase calcificate (întrucâtfluxul de sânge este împiedicat progresiv, organismul poate compensa prin dezvoltarea unei reţele de artere colaterale pentru a ocoli blocajele; prezenţa vaselor-colaterale poate reduce cantitatea de muşchi cardiac distrus într-un atac de cord.)
 
La începutul anilor '80, cercetătorii au confirmat că factorul precipitant ce determină aproape toate atacurile de cord nu este placa obstructivă în sine, ci formarea bruscă a unui cheag de sânge peste placă, care întrerupe fluxul într-un vas deja îngustat.
 
În timp ce procesul treptat care duce la atacul de cord nu este complet înţeles, factorii majori de risc sunt stabiliţi. Unii pot fi controlaţi, dintre aceştia, cei mai importanţi sunt hipertensiunea, colesterolul crescut, obezitatea, fumatul şi stilul de viaţă sedentar.
 
Se consideră, de asemenea, că şi stresul măreşte riscul, iar efortul şi emoţia pot acţiona ca declanşatori ai unui atac. Bărbaţii peste 50 de ani, cu istoric de boli de inimă în familie, sunt predispuşi la atacul de cord.
 
Se consideră că nivelul crescut de estrogen ar proteja femeile destul de bine de atacul de cord până la menopauză, dar după menopauză riscul creşte semnificativ. Unele femei optează pentru terapie de înlocuire hormonală după menopauză; alegerea trebuie făcută în deplină cunoştinţă a faptului că nivelul crescut de estrogeni măreşte şi riscul de cancer uterin sau de sânge.
 

Atacul de cord - Simptome

Simptome precum senzaţia de durere, strivire, strângere sau arsură prelungită în mijlocul pieptului pot fi semne de atac de cord. În plus,   aceste senzaţii pot iradia spre gât, într-unul sau ambele braţe sau în mandibulă. De asemenea, dispneea de efort, ameţeala, greaţa, frisoanele, transpiraţiile, pulsul slab sunt semne care pot însoţi un infarct miocardic.
 
Alte semne ale atacului de cord sunt pielea rece şi umedă, paloarea cenuşie, aspectul de suferinţă gravă sau leşinul - în circa unul din 10 cazuri, acesta reprezintă singurul indiciu că are loc un atac de cord.
 

Atacul de cord - Diagnostic

Cardiologul se bazează pe diferite teste şi explorări pentru a diagnostica un atac de cord.
 
Pentru a identifica localizarea blocajelor arteriale şi a distrugerilor de ţesuturi, înregistrările ECG ale activităţii electrice din inimă, alături de teste sanguine, furnizează informaţii pentru o evaluare iniţială a stării pacientului.
 
Imaginile inimii şi ale arterelor coronare, furnizate de angiograme şi de tehnicile radioizotopice, localizează zonele specifice de distrugere şi blocaj. Cu astfel de informaţii, medicul poate asigura tratament adecvat şi poate preveni posibilele complicaţii.
 

Atacul de cord - Tratament

Atacul de cord este o urgenţă medicală care trebuie tratată rapid prin metodele medicinei convenţionale. Metodele alternative nu pot concura cu terapia medicală şi chirurgicală standard în timpul fazelor de urgenţă şi de supraveghere ale tratamentului unui atac de cord. Totuşi, medicina alternativă poate avea contribuţii valoroase în prevenire şi recuperare.
 
Victimele atacurilor de cord sunt, de obicei, spitalizate pentru cel puţin 36 de ore în unităţi speciale de îngrijire a coronarienilor. Terapia medicamentoasă standard cuprinde un analgezic cum este morfina, beta-blocante pentru calmarea inimii şi aspirină pentru a reduce activitatea de formare a cheagurilor.
 
În unele cazuri, sunt administrate şi medicamente care dizolvă cheagurile. Aceste medicamente au eficienţă maximă dacă sunt administrate în primele ore de la debutul atacului de cord.
 
În urgenţă se poate întreprinde angioplastia şi, uneori, intervenţii chirurgicale pentru îndepărtarea unui cheag, redeschiderea unei artere înfundate sau realizarea de derivaţii (bypass) ale arterelor blocate.
 
O dată depăşită faza critică, pacienţii continuă să primească beta-blocante pentru calmarea inimii, nitraţi pentru creşterea fluxului de sânge al inimii şi anticoagulante, de exemplu heparină, warfarină sau aspirină, pentru a împiedica formarea altor cheaguri.
 
În timpul spitalizării, pacienţii cu atac de cord sunt conectaţi la aparate ECG pentru monito­rizare constantă, în eventualitatea apariţiei de anomalii ale ritmului inimii.
 
Dacă inima începe să bată prea repede sau prea încet, pot fi administrate diferite medicamente. Unora dintre pa­cienţi li se pot implanta pacemakere.
 
Dacă un pacient prezintă aritmia periculoasă numită fibri-laţie ventriculară, i se aplică un şoc electric extern. Pacienţii care prezintă semne de insuficienţă cardiacă congestivă primesc diferite medicamente pentru a scădea efortul inimii şi pentru a stimula inima să se contracte mai puternic.
 
Persoanele care sunt în recuperare după un atac de cord sunt sfătuite să se ridice din pat cât de curând posibil, ceea ce scade riscul de formare a unor cheaguri de sânge în venele profunde ale picioarelor; cheagurile se pot deplasa prin sistemul circulator ajungând în plămâni, unde crează un blocaj.
 
Sunt recomandate exerciţiile fizice uşoare, dar care să nu necesite efort semnificativ. Recuperarea pe termen lung după atacul de cord necesită modificări psihologice şi ale stilului de viaţă: fumatul şi obiceiul de a bea mult.

Conferinta medicilor pneumologi rezidenti