Info SănătateaTV.ro: OMS: 1 din 8 decese in intreaga lume este cauzat de aerul poluat; acesta afecteaza 80% dintre persoanele care locuiesc in orase OMS: 1 din 8 decese in intreaga lume este cauzat de aerul poluat; acesta afecteaza 80% dintre persoanele care locuiesc in orase OMS: 1 din 8 decese in intreaga lume este cauzat de aerul poluat; acesta afecteaza 80% dintre persoanele care locuiesc in orase
Joi, 08 dec 2016      07:59
Hipertensiunea arteriala - principalul factor al mortalitatii cardiovasculare

Hipertensiunea arteriala - principalul factor al mortalitatii cardiovasculare

14 iulie 2015    
Hipertensiunea arterială este cel mai puternic factor de risc cardiovascular şi principala cauză de mortalitate cardiovasculară pe glob.
 
Specialiştii estimează că aproximativ 40% din populaţia României este hipertensivă, iar în lume există circa un miliard de persoane bolnave de hipertensiune arterială. Hipertensiunea arterială poate fi însă prevenită, tratată sau controlată. De asemenea, un hipertensiv, având un regim de viaţă sănătos, îşi poate scădea valorile tensiunii arteriale şi în acest fel poate reduce riscul de deces.
 
În România, a fost iniţiat Forumul Naţional de Prevenţie, o structură care cuprinde specialişti din diferite domenii medicale. Acest forum a elaborat o serie de proiecte menite să reducă numărul hipertensivilor.
 

Ce este hipertensiunea arterială?

 
Sângele este trimis în arborele arterial prin pomparea ritmică în artere de către inimă. Astfel, se dezvoltă o anumită presiune de pompare - presiunea sistolică. În momentul următor, ventriculul stâng se relaxează şi primeşte o nouă cantitate de sânge, iar în artere se menţine o presiune mai mică, numită presiune diastolică.  
 
Tensiunea arterială se măsoară cu ajutorul unui aparat cu un manometru adaptat la o manşetă cu aer, măsurătorile exprimându-se în milimetri de mercur (mmHg) sau în centimetri de mercur.
 
Prima cifră notată în rezultate este tensiunea arterială sistolică (maximă), iar a doua cifră este tensiunea arterială diastolică (minimă). Valorile normale ale tensiunii arteriale sunt cuprinse între 140/90 mmHg, 130/80 mmHg la cei cu diabet şi risc cardiovascular crescut. Valoarea optimă însă este de 120/80 mmHg.

Cum se măsoară tensiunea arterială?

 
Diagnosticul de hipertensiune arterială se pune cu ajutorul unei tehnici simple. Medicul sau un asistent medical măsoară tensiunea arterială  cu ajutorul unui aparat cu coloană de mercur.
 
Tensiunea arterială se măsoară culcat sau în şezut. Se va măsura ridicat, în picioare, la vârstnici şi diabetici sau când apar anumite simptome cum ar fi ameţelile.
 
Tensiunea arterială se măsoară după câteva minute de repaus şi linişte. Aparatul are o manşetă care se plasează pe braţ, deasupra cotului.
 
Braţul se poziţionează la nivelul cordului.
 
Se umflă manşeta cam cu 30 mmHg peste valoarea presupusă a tensiunii arteriale sistolice. Se efectuează minimum două măsurători la interval de 1-2 minute. Se notează valoarea cea mai mică.  Pentru dispozitivele ascultatorii se notează tensiunea arterială sistolică la momentul când apare primul zgomot şi tensiunea arterială diastolică când dispar zgomotele. La prima evaluare, tensiunea arterială se măsoară la ambele braţe şi la membrele inferioare, ulterior la braţul la care se înregistrează cele mai mari valori.
 
Trebuie avut în vedere faptul că valorile tensionale sunt mai crescute la spital sau la cabinet faţă de cele măsurate la domiciliu deoarece apare factorul emoţional.
 
Pentru o evaluare cât mai bună a stării de sănătate, se recomandă efectuarea unei serii de investigaţii, dintre care unele sunt de rutină, iar altele se efectuează doar dacă sunt necesare, în centre specializate.
 
Dintre investigaţiile de laborator uzuale fac parte hemograma, glicemia (glucoza în sânge); profilul lipidic – colesterolul total, HDL-colesterolul (fracţiunea protectivă, favorabilă ), LDL-colesterolul (fracţiunea nocivă), trigliceridele, creatinina serică, potasemia, sumarul de urină, electrocardiograma. În anumite circumstanţe se pot recomanda şi alte investigaţii: ecografia cardiacă, ecografia de vase carotide sau vase periferice, examenul din urină recoltată pe 24 h, examenul oftalmologic, mai ales la pacienţii cu diabet zaharat, test de toleranţă la glucoză.
 
 

Monitorizarea ambulatorie pe 24 ore a tensiunii arteriale

 
Uneori, pacientul trebuie monitorizat pe parcursul unei zile întregi. Această monitorizare se face cu un dispozitiv de măsurare automată atensiunii arteriale, cu memorie, la intervale de 15-30 minute. Pe durata înregistrării, pacientul desfăşoară o activitate normală şi este instruit să-şi noteze anumite evenimente ce apar în intervalul de timp respectiv.
 
Acest tip de măsurare se recomandă dacă  există o diferenţă mare între tensiunea arterială măsurată la domiciliu şi cea măsurată la cabinet, dacă este suspectată rezistenţa la tratamentul medicamentos sau dacă bolnavul descrie fenomene clinice sugestive de creşteri sau scăderi ale tensiunii arteriale.

Hipertensiunea arterială - Gradele

 
Hipertensiunea grad I are valorile de 140-159 şi/sau 90-99, hipertensiune grad 2 - 160-179 şi/sau 100-109, iar hipertensiune grad 3 ≥180 şi/sau ≥110.

Hipertensiunea arterială - Simptome

 
Hipertensiunea arterială poate fi o boală tăcută şi cu atât mai periculoasă, deoarece complicaţiile grave apar ca primă manifestare a bolii.
 
Alteori, creşterea tensiunii arteriale se manifestă prin respiraţie anormală la un efort, dureri de cap, mai des în partea occipitală, ameţeli, concentrare dificilă, tulburări de vedere, puncte negre în câmpul vizual, zgomote în urechi, epistaxis (curgerea de sânge din nas).

Hipertensiunea arterială - Complicaţii

 
Cele mai importante complicaţii ale hipertensiunii arteriale sunt insuficienţa cardiacă, angina pectorală şi infarctul de miocard, accidentul vascular cerebral, insuficienţă renală şi tulburările de vedere. De multe ori, creşterea tensiunii arteriale nu se însoţeşte de o suferinţă care să atragă atenţia bolnavului.
 

Hipertensiunea arterială - Tratament

 
Tratamentul hipertensiunii arteriale vizează scăderea valorilor tensiunii arteriale pentru a preveni apariţia de complicaţii cardiovasculare. Tensiunea arterială va trebui redusă sub 14/90 mmHg, iar dacă bolnavul are şi diabet sub 130/80 mmHg. Acest tratament se realizează pe tot parcursul vieţii, oprirea lui putând avea consecinţe grave.
 
Tratamentul include modificarea stilului de viaţă şi administrarea unor medicamente. În primul rând, un hipertensiv trebuie să renunţe la fumat, deoarece, după fumatul unei ţigări, tensiunea arterială şi frecvenţa cardiacă cresc – fenomen ce durează mai mult de 15 minute. De asemenea, trebuie evitat consumul alimentelor sărate şi trebuie crescut consumul de fructe şi legume.  
 
Reducerea greutăţii este un alt factor necesar pentru a reduce tensiunea arterială.
 
Greutatea corporală este direct asociată cu hipertensiunea arterială. Sedentarismul favorizează şi creşterea tensiunii arteriale.  Se recomandă însă un efort fizic moderat, efectuat zilnic sau cel puţin la 2 zile, cu o durată medie de efort de 30-40 minute. Hipertensivilor le este contraindicat şi consumul de alcool.
 
Consumul exagerat de alcool favorizează net creşterea tensiunii arteriale şi apariţia de boli cardiovasculare, în special, a accidentului vascular cerebral.
 

Hipertensiunea arterială - Tratamentul medicamentos 

 
Antihipertensivele asigură protecţie dacă tensiunea arterială este adusă la valorile ţintă. După începerea tratamentului medicamentos, acesta nu trebuie oprit decât la recomandarea medicului.
 
În funcţie de bolile asociate, medicul poate să aleagă anumite medicamente care, pe lângă scăderea tensiunii arteriale, s-au dovedit potrivite şi în alte scopuri terapeutice.
Până la stabilirea tipului de medicamente şi a dozelor, sunt necesare controale repetate şi, uneori, schimbări în schema terapeutică, însă numai după  ce medicul specialist cardiolog vede modificări sau dimpotrivă, regrese ale simptomelor.
 
În prezent, clasele de medicamente recomandate în tratamentul uzual al hipertensiunii arteriale sunt diureticele, inhibitorii de enzimă de conversie, antagoniştii de receptori de angiotensină II, blocantele canalelor de calciu, beta-blocantele. Hipertensivele pot avea şi o serie de reacţii adverse, precum scăderea prea bruscă a tensiunii arteriale.
 
 
 

Vezi şi: www.sanatateatv.ro/emisiuni-medicale/cardiologie/riscurile-dezvoltarii-hipertensiunii-arteriale/ 

www.sanatateatv.ro/emisiuni-medicale/cardiologie/efectele-secundare-ale-tratamentului-pentru-hipertensiunea-arteriala/

www.sanatateatv.ro/emisiuni-medicale/cardiologie/stilul-de-viata-al-bolnavilor-cu-hipertensiune-arteriala/

 

Conferinta medicilor pneumologi rezidenti