Info SănătateaTV.ro: Studiu: Fumatorii sub 50 de ani prezinta un risc de peste opt ori mai crescut de a suferi un atac de cord decat nefumatorii Studiu: Fumatorii sub 50 de ani prezinta un risc de peste opt ori mai crescut de a suferi un atac de cord decat nefumatorii Studiu: Fumatorii sub 50 de ani prezinta un risc de peste opt ori mai crescut de a suferi un atac de cord decat nefumatorii
Duminică, 04 dec 2016      01:53
Hiperhidroza sau transpiratia excesiva

Hiperhidroza sau transpiratia excesiva

31 iulie 2015    

Transpiraţia este un proces fiziologic cu ajutorul căruia organismul elimină, prin glandele sudoripare, o anumită cantitate de apă, în care sunt dizolvate clorură de sodiu, uree, potasiu, materii grase.

Aceasta are rolul de a menţine constantă temperatura corpului, apară pielea de infecţii şi elimină celulele moarte.

Transpiraţia patologică numită hiperhidroza, are efecte neplăcute asupra persoanei, producând complexe din cauza mirosului dezagreabil, considerat neplăcut celor din jur, este neigienică şi în plus, deteriorează îmbrăcămintea şi încălţămintea.

Ce este hiperhidroza?

Hiperhidroza este creşterea anormală a secreţiei sudorale şi poate fi de două tipuri, hiperhidroză primară-esenţială sau hiperhidroză secundară.
Aceasta poate fi localizată sau generalizată. Hiperhidroza localizată este simetrică şi cuprinde faţa, axilele, palmele şi tălpile, iar cea asimetrică reprezintă o tulburare organică, de obicei neurologică.
 
Hiperhidroza palmară, plantară şi axilară sunt formele cele mai frecvent întâlnite şi sunt asociate, de obicei, una cu cealaltă.
 
Hiperhidroza are debutul la pubertate, cu tendinţă la regresie după 40 de ani, dispare la subiecţii în etate şi poate exista sub forma unor crize sudorale psihogene la cel mai mic şoc emoţional.
 
Crizele de transpiraţie excesivă amplificate pot fi asociate şi cu acrocianoza şi sunt jenante, mai ales dacă sunt frecvente.

Hiperhidroza - Forme clinice

Glandele sudoripare aprocrine nu joacă un rol deosebit în hiperhidroza axilară. Aceasta este declanşată de stres şi poate exista înafara crizelor sudorale.
 
Hiperhidroza palmară este deosebit de jenantă şi poate fi declanşată la cel mai mic stimul.
 
Hiperhidroza plantară antrenează macerarea, fiind sursa unui miros urât cauzat de descompunerea bacteriană.
Talpa este hiperhidratată, devine sensibilă la presiunea mersului şi poate dezvolta dermite de contact la diverşi alergeni din încălţăminte. De aceea, se recomandă spălarea frecventă, utilizarea de pulberi absorbante, evitarea ciorapilor din fibre sintetice şi a înlocuitorilor din piele care împiedică evaporarea.
Producţia excesivă de sudoare poate fi o veritabilă infirmitate şi poate constitui un handicap social şi profesional.

Hiperhidroza - Tratament

Tratamentul hiperhidrozei poate fi conservator, nonivaziv, local sau chirurgical - simpatectomie.
 
Tratamentul antiperspirant este de obicei reomandat fără reţetă, dar există şi excepţii, cum ar fi clorura de aluminiu hexahidrat, sau medicamentele cu administrare orală.
 
Antiperspirantele sunt produse care diminuează cantitatea de transpiraţie axialară, sunt adresate modificării unei funcţii fiziologice şi sunt incluse în categoria produselor parafarmaceutice. Deodorantele maschează sau inhibă formarea mirosurilor corporale neplăcute şi fac parte din gama cosmeticelor.

Tratamentele locale

Tratamentele locale vizează o obturare a porului sudoral. Există loţiuni dezodorizante şi antisudorale indicate în hiperhidroza asociată cu bromhidroză , pe bază de clorhidrat de aluminiu.
 
Unele laboratoare asociază formulei şi clorura de alchildimetilbenzilamina. Clorhidratul de aluminiu în etanol reprezintă un progres considerabil în tratamentul hiperhidrozei axilare. Produsul trebuie aplicat două zile la rând pe săptămână, pe axila curată, uscată si neiritată. Protecţia este asigurată pe toată perioada săptămânii. Pentru hiperhidrozele palmo-plantare acest tratament nu este suficient.
 
Hidroxiclorura de aluminiu la un PH mai puţin acid comportă mai puţine efecte neplăcute, dar este mai putin activă.Trebuie admis faptul ca PH-ul acestor produse situat între 0,5 şi 1,5 determină inconveniente histologice şi biochimice. În plus, trebuie luat în seamă efectul nociv asupra fibrelor textile, cele mai fragile fiind bumbacul, inul şi viscoza, iar mătasea şi lâna, care au structură proteică, sunt mai rezistente.
 
Numeroase extracte de plante, cum ar fi arinul negru, lemnul domnului, coada calului, salcia, stejarul, sunt folosite sub formă de macerat, infuzie, decoct în diverse formule cu efect anti-transpirant. Ele au efecte astringente, antiinflamatorii, antimicrobiene, antimicotice şi parfumante.
 
Formulelor antisudorifice li se pot adăuga substanţe absorbante , cum ar fi pudrele de talc şi amidon, alfa-celuloza, care evită maceraţia la nivelul picioarelor, sau deodorante , antiseptice care completează acţiunea ineficientă a apei şi săpunului.
 
Iontoforeza este o metodă ce constă în plasarea zonei afectate pe un dispozitiv ce conţine două recipiente cu apă, apa respectivă determinând reducerea activităţii secretorii a glandelor exocrine, diminuând astfel cantitatea de transpiraţie eliminată.

Hiperhidroza - Tratament minim invaziv - Injectarea toxinei botulinice

Toxina botulinică a fost aprobată şi pentru folosirea în tratamentul hiperhidrozei axilare, atfel încât, prin injectarea toxinei sunt scoase din funcţie glandele exocrine sudoripare.

Hiperhidroza - Tratament chirurgical 

Ca metodă chirurgicală amintim simpatectomia, ce se realizează printr-o mică incizie în zona axilară, cu pacientul aflat sub anestezie generală.

Hiperhidroza - Alte opţiuni terapeutice

Pacienţii pot incerca şi alte terapii, mai mult sau mai puţin eficiente, cum ar fi hipnoza, tratamentele naturiste, acupunctura sau meditaţia.

Conferinta medicilor pneumologi rezidenti