SănătateaTV - Televiziunea Oamenilor Sănătoşi
ticker
ticker

Boala Lyme, cunoscută şi sub numele de Borrelioză sau „boala cu 1.000 de feţe”, este o afecţiune de care suferă peste 8.500 de pacienţi în România, însă numărul real ar putea fi mult mai mare. Boala Lyme este o afecţiune cu aspecte semiologice complexe, motiv pentru care intră în aria de preocupare a mai multor specialităţi, precum infecţioase, reumatologie, neurologie, medicină internă, dermatologie, oftalmologie etc. Boala Lyme este produsă de spirocheta Borrelia Burgdorferi, fiind transmisă prin căpuşele Ixodes.Cu toate acestea, boala Lyme nu este transmisă de toate căpuşele. Prin urmare nu toate persoanele muşcate de căpuşe dezvoltă boala Lyme.

Boala Lyme – Simptome
 
Boala Lyme poate fi recunoscută având în vedere o serie de simptome. Cu toate acestea investigaţiile trebuie să fie amănunţite. Cele mai întâlnite simptome ale bolii Lyme, în forma incipientă, sunt cele de tip gripal, dar şi erupţie cutanată caracteristică succedând muşcătura de căpuşă cu câteva săptămâni şi leziuni secundare multiple. În cazul în care aceste simptome nu sunt tratate la timp, atunci se pot agrava şi pot conduce la paralizia nervului facial, meningită, inflamaţia nervilor, edem cerebral, inflamaţia structurilor cardiace, dar şi episoade intermitente de artrită, ce afectează genunchii sau încheietura pumnului.
 
Boala Lyme poate genera complicaţii dacă nu este depistată la timp
 
Boala Lyme sau Borrelioza este o afecţiune care, dacă nu este depistată şi tratată la timp, poate afecta grav organismul bolnavului, mergând până la paralizii. “Boala Lyme este o boală care este transmisă de muşcătura unei căpuşe şi care dacă este depistată în timp util sau se face o profilaxie imediat după muşcătura de căpuşă se taie lanţul său biologic şi se evită manifestările clinice de boală. Dacă muşcătura de căpuşă nu este recunoscută, boala progresează putând să dea afecţiuni cutanate, articulare, neurologice, oftalmologice. De aceea, nu întâmplător, este numită şi boala cu 1.000 de feţe. Categoric un diagnostic precoce este urmat de un tratament care este mai ieftin, accesibil. Dacă boala se depistează tardiv, şi sunt şi astfel de pacienţi care fie nu au avut cunoştinţe, fie nu s-au adresat medicului, fie nu au fost luaţi în considerare de cabinetele medicale pe la care au fost, boala se cronicizează şi atunci recuperarea nu este imposibilă,  dar este mai de durată şi necesită costuri mai mari”, a declarat pentru Sănătatea TV conf. univ. dr. Carmen-Michaela Creţu, medic primar în boli parazitare şi tropicale în cadrul Spitalului Clinic „Colentina” Bucureşti.
 
Afecţiunile oculare şi neurologice, cele mai neplăcute complicaţii
 
Complicaţiile cele mai severe ale Bolii Lyme sunt cele oftalmologice şi cele neurologice. În cazul complicaţiilor „pacientul are de la tulburări motorii şi de sensibilitate până la pareze şi de la tulburări afectiv-cognitive până la tulburări de memorie, fenomene care regresează mai greu şi uneori parţial. De aceea mulţi dintre pacienţii care au fost cu infecţii mai vechi au vizitat multe servicii medicale până când au fost diagnosticaţi şi, din păcate, unii dintre ei au avut credibilitate şi au fost diagnosticaţi în afară. În acest context, lumea medicală începând cu medicii de familie, prima şi cea mai importantă verigă în depistarea Borreliozei, continuând cu medici ai diferitelor specialităţi, trebuie informată şi sensibilizată asupra principalelor forme de manifestare clinică şi a actualelor posibilităţi de diagnostic”, a mai precizat conf. univ. dr. Carmen-Michaela Creţu.
 
Boala Lyme are mai multe stadii de evoluţie
 
Boala Lyme este o afecţiune sistemică şi afectează întregul organism. În evoluţia sa, Boala Lyme parcurge trei stadii. Primul stadiu este acela al eritemului cronic migrator şi începe cu o leziune tegumentară caracteristică. În stadiul doi apare infecţia diseminată, când spirochetele se pot răspândi prin sânge spre alte organe din organism. Cel de-al treilea stadiu este cel al infecţiei persistente, când apar semnele unor complicaţii grave. Aceste complicaţii apare de obicei după câteva luni sau după câţiva ani de la muşcătura de căpuşă.
 
Animalele fără stăpân, dar şi cele de casă sunt o sursă de căpuşe
 
Potrivit medicului primar în boli parazitare şi tropicale, în România sunt o mulţime de iubitori şi posesori de animale. Ceea ce este mai grav e faptul că aceste animale pot avea căpuşe şi, uneori, acestea sunt extrase chiar de proprietari. De asemenea, „să nu uităm că în zonele urbane avem şi foarte multe animale fără stăpân care în afară că muşcă, în afară că produc chistul hidatic, toxocaroză ş.a.m.d pot să fie o sursă de căpuşe şi implicit să fie elementul care vehiculează căpuşa şi să concure la transmiterea indirectă a bolii Lyme. Şi medicii veterinari confirmă infectivitatea căpuşelor cu boala Lyme. Asta înseamnă că trebuie să avem în minte această boală pentru un diagnostic diferenţiar. Cel mai important lucru este ca înainte de a da la o parte acest diagnostic şi de a trimite pacientul la alte specialităţi pentru investigaţii complementare trebuie să îi acordăm credibilitate, să îl investigăm, să îl susţinem când diagnosticăm o Borrelioză şi să perseverăm în diagnostic pentru că dacă analizele nu se pozitivează de la prima determinare, în timp pot să se pozitiveze şi pacientul poate fi înregistrat şi ajutat”, a mai subliniat conf. univ. dr. Carmen-Michaela Creţu.
 
Este esenţial ca după muşcătură căpuşa să fie recuperată intactă
 
Specialistul a mai precizat că deosebit de important este ca pacientul să poată recupera căpuşa intactă. Pentru a se putea realiza acest lucru trebuie utilizate foarfece speciale, cu vârful plat, care scot căpuşele fără să le strivească. În cazul în care căpuşa este strivită, atunci conţinutul salivar şi implicit boreliile rămîn la nivelul tegumentului. Însă dacă vectorul este scos intact ar fi bine să fie dus la un laborator de specialitate, unde să se vadă dacă este infectat şi cu ce specie.
Newsletter

Vrei să fii la curent cu noutăţile Sănătatea TV:


Nume:
E-mail: