Info SănătateaTV.ro: OMS: 1 din 8 decese in intreaga lume este cauzat de aerul poluat; acesta afecteaza 80% dintre persoanele care locuiesc in orase OMS: 1 din 8 decese in intreaga lume este cauzat de aerul poluat; acesta afecteaza 80% dintre persoanele care locuiesc in orase OMS: 1 din 8 decese in intreaga lume este cauzat de aerul poluat; acesta afecteaza 80% dintre persoanele care locuiesc in orase
Joi, 08 dec 2016      04:03
Difteria

Difteria

29 iulie 2015    
Difteria este o boala infecţioasă specific umană, de origine bacteriană din grupul infecţiilor respiratorii, provocată de bacilul difteric toxigen, care se transmite pe calea aero-picături, se caracterizează prin diverse forme clinice, mai frecvent afectând istmul faringian, prin simptome de intoxicaţie cu preponderenţă afectare a sistemelor cardiovascular şi nervos.

Difteria - Generalităţi

Agentul patogen al difteriei este Corynebacterium diphtheriae toxygen sau bacilul Lefflere (cu tipurile mitis, gravis şi intermedius, dintre care mai virulent şi mai periculos pentru om este gravis).
O particularitate a C.diphtheriae constă în eliminarea exotoxinei care conţine dermonecrotoxină, hemolizină, neuraminidază şi hialuronidază.
 
Sursa de infecţie o constituie omul bolnav cu diferite forme de difterie şi purtători de aceşti germeni, cu posibilitatea de a contamina mai mult în ultima zi a perioadei de incubaţie.

Difteria - Epidemiologie

Căile principale de transmitere a bacilului difteric sunt: aero-picăturile şi aero-praful (aero-sol) prin intermediul tusei, strănutului, sărutului, graiului şi prin inspiraţia aerului ce conţine firicele de praf îmbibate cu bacili difterici sau factorului alimentar.
 
Difteria are un caracter sezonier (mai des în anotimpurile de toamnă-iarnă).
 
Receptivitatea la acest bacii este majoră la persoanele nevaccinate.
 
Poarta de intrare a bacilului difteric este mucoasa faringiană, laringiană, nazală şi foarte rar mucoasa oculară, a organelor sexuale, prin derma lezată, agentul patogen se multiplică, eliminând exotoxină (o otravă microbiană puternică), care provoacă necroza stratului epitelial, însoţită de diverse dereglări şi apariţia peliculelor fibrinoase, ce denotă maladia propriu-zisă.
 
Perioada de incubaţie a difteriei variază între 2-10 zile.

Difteria - Forme clinice

Maladia decurge sub mai multe forme clinice după localizare: difteria faringiană, nazală, laringiană, a traheii, bronşială, dermală, de plagă, a organelor sexuale şi vizuale, ce mai des întâlnită fiind difteria faringiană, care la rândul său poate fi localizată, extinsă, subtoxică, toxică de gradul I, II, III, hipertoxică şi hemoragică.
 
Din formele localizate (peliculară, insulară şi catarală) de difterie faringiană, mai tipică este cea peliculară căreia îi sunt caracteristice apariţia peliculelor, de regulă, bilaterale, fibrinoase, neîntrerupte, cu o suprafaţă netedă, strălucitoare, care acoperă toată suprafaţa amigdalelor, nedepăşind limitele lor.

Difteria - Simptome

Modificările locale sunt însoţite de dureri la deglutiţie, slăbiciune generală, cefalee, inapetenţă, ascensiune termică până la 39°C cu o durată de 2-3 zile, mărirea moderată a ganglionilor limfatici regionali.
 
O particularitate a difteriei toxice contemporane la adulţi constă în dezvoltarea formelor combinate- afectarea paralelă a istmului faringian, laringian, a mucoasei nazale, uneori a traheei şi bronşilor.

Difteria - Complicaţii

Complicaţii specifice dizenteriei: miocardita toxică precoce (în primele 10 zile) sau tardivă (în saptamâna a 2-3-a), poliradiculoneuropatii, paralizii de nervi cranicni, nefroză toxică. Orice suspiciune de dizenterie obligă la un examen de laborator imediat şi nu se recomandă aşteptarea rezultatului cercetărilor bacteriologice pentru iniţierea tratamentului.

Difteria - Tratament

Tratamentul difteriei. Bolnavii cu diverse forme de difterie se izolează şi se tratează în secţiile de boli infecţioase.Importanţa primordială în profilaxia difteriei îi aparţine vaccinului specific.
Spitalizarea este obligatorie, cu izolare. Este obligatoriu repausul la pat pe toată perioada internării.
Tratamentul se iniţiază în caz de suspiciune şi constă în administrarea de ser antidifteric care blochează toxina liberă în circulaţie, dar nu poate acţiona asupra celei care este fixată deja în ţesuturi.
Profilaxia se realizeză prin vaccinare.

Conferinta medicilor pneumologi rezidenti