Info SănătateaTV.ro: OMS: Se estimeaza ca anemia afecteaza aproximativ 40% din copiii prescolari in tarile in curs de dezvoltare OMS: Se estimeaza ca anemia afecteaza aproximativ 40% din copiii prescolari in tarile in curs de dezvoltare OMS: Se estimeaza ca anemia afecteaza aproximativ 40% din copiii prescolari in tarile in curs de dezvoltare
Luni, 05 dec 2016      02:28
Febra aftoasa, o afectiune grava ce se transmite si la om

Febra aftoasa, o afectiune grava ce se transmite si la om

31 iulie 2015    

Febra aftoasă este o boală infecțioasă contagioasă de natură virală ce se întâlneşte în general la animale precum porcinele, cabalinele sau bovinele, dar se transmite destul de rapid şi la om.

Febra aftoasă - Epidemiologie

În acest caz, afecţiunea se poate complica devenind astfel o boală gravă, care ar putea pune în pericol viaţa pacientului în cauză. Pe de altă parte, animalele sau oamenii pot fi purtători sănătoşi ai virusului de tip ARN, din familia Picornavirusurilor, acesta activându-se în condiţii speciale.

Febra aftoasă este o boală ce se transmite în urma contactului cu excreţiile sau secreţiile animalului bolnav sau a celui purtător de virus, vehiculate prin furaje contaminate, prin mici leziuni sau prin haine. De altfel, omul poate lua febră aftoasă de la animalele bolnave şi pe cale alimentară, în urma consumului de produse lactate şi carne.
 
Pe de altă, se poate contracta febră aftoasă şi pe cale aerogenă, fermierii, veterinarii şi vânătorii fiind mult mai predispuşi la îmbolnăvire. Febra aftoasă este răspândită pe tot globul, cea mai recentă enzootie apărând în anul 2001 în Marea Britanie şi sistată abia la începutul anului 2002.

Febra aftoasă, mai frecventă primăvara şi vara

Primăvara şi vara sunt anotimpurile propice apariţiei unor focare de febră aftoasă, mai ales în rândul copiilor care au consumat produse lactate nepreluctare termic de la animalele bolnave. Mediul favorizant multiplicării virusului febrei aftose îl reprezintă celulele epiteliului mucoasei cavităţilor bucale sau nazale. De asemenea, virusul se poate localiza şi la nivelul epidermisului plicelor cutanate, de unde intră în sânge şi apoi se dezvoltă boala în sine.

Febra aftoasă - Simptome

Perioada de incubaţie a virusului febrei aftoase porneşte de la două până la şase zile, după această persioadă persoana afectată prezentând temperatură de până la 39 de grade, frisoane, cefalee, scăderea apetitutului şi senzaţii de arsură a mucoasei cavităţii bucale în timpul meselor.
La scurt timp apar vezicule mici cu un conţinut transparent, iar mai apoi tulbure, la nivelul mucoasei cavităţilor bucale şi nazale, pe buze, limbă şi gingii.
În forma finală, aceste vezicule se sparg dând naştere la ulceraţii minore, dar care dor şi ustură până încep să se usuce. Astfel de vezicule pline cu lichid pot apărea şi în alte zone, precum talpa piciorului, podul palmei, între degete, în jurul unghiilor, conjunctivita oculară, dar şi pe mucoasa vaginului şi uretrei.

La copii, febra aftoasă este însoţită de stomatită 

În timpul febrei aftoase, starea generală a bolnavului se dereglează mai ales dacă veziculele se localizează pe mucoasele diferitelor organe. Cu toate acestea, adulţii trec mai uşor prin această afecţiune, spre deosebire de copii, confruntându-se cu stări de moleşeală şi cefalee. În cazul copiilor, febra aftoasă este adesea însoţită de stomatită, leziuni palmare şi interdigitale la nivelul membrelor inferioare, iar evoluţia bolii atinge maxim 15 zile, în cazuri grave.
Pe lângă formele grave de boală pot apărea şi complicaţiile, care se prezintă fie sub formă de pneumonii, miocardită, meningită secundară, fie sub formă de septicemii.

Febra aftoasă - Profilaxie

În cazurile în care au fost depistate îmbolnăviri cu febră aftoasă, prima măsura împotriva extinderii virusului este carantina, urmată de dezinfecţii şi interzicerea importului de produse de origine animală din zona sau ţara unde a fost identificat virusul.
 
O altă variantă ar fi vaccinarea cu un virus inactivat. În acelaşi timp pot fi luate şi măsuri de prevenire a îmbolnăvirii prin spălarea sistemică a mâinilor cu apă şi săpun de către persoanele care îngrijesc animalele bolnave, prin purtarea cizmelor de cauciuc, dar şi prin evitarea consumului de alimente şi a fumatului în timpul desfăşurării activităţii de îngrijire.
Mai mult decât atât, specialiştii recomandă ca laptele şi carnea să fie consumate numai după ce au fost bine fierte.

Conferinta medicilor pneumologi rezidenti