Info SănătateaTV.ro: OMS: 1 din 8 decese in intreaga lume este cauzat de aerul poluat; acesta afecteaza 80% dintre persoanele care locuiesc in orase OMS: 1 din 8 decese in intreaga lume este cauzat de aerul poluat; acesta afecteaza 80% dintre persoanele care locuiesc in orase OMS: 1 din 8 decese in intreaga lume este cauzat de aerul poluat; acesta afecteaza 80% dintre persoanele care locuiesc in orase
Joi, 08 dec 2016      06:01
Hepatita B

Hepatita B

30 iulie 2015    
Hepatita B este cauzată de virusul hepatitei B, fiind una dintre cele mai răspândite infecţii din lume.

Hepatita B - Epidemiologie 

Hepatita B este o boală infecţioasă determinată de virusul hepatitei B, un virus ADN a cărui gazdă naturală este omul, virusul hepatitei B este extrem de rezistent în condiţiile din afara gazdei: chiar după mai multe luni de la contaminare acele, echipamentul medical sau stomatologic pot fi cauza de transmitere a hepatitei B.
 
Hepatita B se transmite de la o persoană infectată la una sănătoasă prin intermediul sângelui şi al fluidelor corporale.
 
Hepatita B este una dintre cele mai frecvente boli infecţioase din lume. Infecţia cu virusul hepatitei B este fie acută, fie cronică.
Hepatita acută B poate evolua de la câteva săptămâni la câteva luni, fiind o boală care poate dura toată viaţa şi care poate genera afecţiuni grave ale ficatului, inclusiv cancer hepatic.
 
Virusul hepatitei B nu poate fi eradicat din organism, prin administrarea tratamentului se urmareşte încetinirea evoluţiei hepatitei şi scăderea riscului de aparitie a complicaţiilor pe un număr mare de ani şi prevenirea dezvoltării carcinomului hepatocelular.
 
Hepatita B este cea mai comună şi gravă formă de infecţie a ficatului în întreaga lume. Hepatita B este de 100 de ori mai infecţioasă decât HIV.
Virusul hepatitei B este o ameninţare serioasă pentru sănătatea globală, cu atât mai mult cu cât milioane de oameni din întreaga lume sunt infectaţi cu acest virusul hepatitei B şi pentru căeste dificil de depistat.

Hepatita B - Incidenţa

Infecţia cu virusul hepatitei B reprezintă a zecea cauză de mortalitate în lume, fiind cauza a 80% din cazurile de cancer hepatic. Cu cât infecţia cu virusul hepatitei B apare mai devreme în cursul vieţii, cu atât creşte probabilitatea ca aceasta să se cronicizeze şi să ducă la apariţia cirozei sau a cancerului hepatic.
 
O treime dintre persoanele infectate sunt asimptomatice, dar contagioase. Hepatita B este dificil de depistat, de fapt 40% dintre adultii infectaţi nu prezintă niciun simptom până la momentul când infecţia devine cronică.
Dacă o persoană prezintă simptome, acestea pot apărea sub forma simptomelor unei gripe, prin îngălbenirea ochilor şi a pielii (icter), oboseală, dureri abdominale, lipsa poftei de mâncare, cefalee, greaţă, vărsături şi dureri ale articulaţiilor.
 
Există mai multe teste pentru a evalua afecţiunile ficatului sau posibilele complicaţii ale hepatitei B. Acestea includ o serie de analize de sânge, de imagistică a ficatului sau biopsia hepatică.
 
Perioada între expunerea la hepatita B şi apariţia primelor simptome variază între 45 şi 180 de zile, timp în care persoana este contagioasă, fiind urmată de faza infecţiei acute. Dacă virusul rămâne în organism mai mult de şase luni, fără tratament, boala intră în faza de infecţie cronică.
Aproximativ 15 - 25 % dintre pacienţii cu hepatita cronică B vor muri din cauza unei complicaţii asociate bolilor hepatice.
 
Exista mai multe opţiuni de tratament al hepatitei cronice B. Cele mai comune tipuri de tratament sunt medicamentele antivirale. Tratamentul antiviral precoce poate ajuta la încetinirea progresiei bolii hepatice la persoanele cu infecţie cronică. Cantitatea de viruşi de hepatita B în sânge este cunoscută ca încărcătură virală, în funcţie de care depinde riscul dezvoltării cirozei şi cancerului hepatic.
 
Problema antiviralelor este că pacienţii pot dezvolta rezistenţă la tratament, scăzând astfel eficienţa acestuia în tratarea virusului şi în controlul încărcăturii virale.
 
În România, aproximativ 7% din populaţie este afectată de hepatita cronică B, incidenţa hepatitei B fiind mai crescută în zonele urbane.
 
Bărbaţii sunt mai expuşi de a deveni purtători cronici decât femeile.  Cei care devin purtători la vârsta adultă au un risc de 15-40 ori mai crescut de evoluţie spre hepatopatie cronică şi cancer primitiv hepatic.

Hepatita B - Profilaxie

Primele vaccinuri contra hepatitei B au fost vaccinuri plasmatice care conţin antigen preluat din plasma purtătorilor cronici de virus şi purificat.
 
De importanţă majoră rămâne vaccinarea grupelor populaţionale cu risc crescut: personalul medical, personalul şi clientii instituţionalizaţi, pacienţii care primesc frecvent produse de sânge, călătorii în zone cu înaltă endemicitate, persoanele cu parteneri sexuali multiplii, utilizatorii de droguri cu administrare intravenoasă etc.
 
Vaccinul împotriva virusului hepatita B asigură protecţie şi pentru infecţia cu virusul hepatitei D.
Vaccinul trebuie administrat în şezut muscular, nu în ţesut gras.
 
Titrurile de anticorpi tind să fie mai scăzute când vaccinul este administrat în ţesutul gras. Se recomandă un rapel la 12 luni după prima doză de vaccin. Următorul rapel nu este necesar cel puţin opt ani.

Conferinta medicilor pneumologi rezidenti