Info SănătateaTV.ro: Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Cluj-Napoca a implementat un sistem informatic integrat pentru laboratorul de radiologie OMS: 1 din 8 decese in intreaga lume este cauzat de aerul poluat; acesta afecteaza 80% dintre persoanele care locuiesc in orase Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Cluj-Napoca a implementat un sistem informatic integrat pentru laboratorul de radiologie OMS: 1 din 8 decese in intreaga lume este cauzat de aerul poluat; acesta afecteaza 80% dintre persoanele care locuiesc in orase Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Cluj-Napoca a implementat un sistem informatic integrat pentru laboratorul de radiologie OMS: 1 din 8 decese in intreaga lume este cauzat de aerul poluat; acesta afecteaza 80% dintre persoanele care locuiesc in orase
Joi, 08 dec 2016      18:03
HIV- SIDA, o boala ce a rapus milioane de oameni

HIV- SIDA, o boala ce a rapus milioane de oameni

01 iulie 2015    

SIDA capătă dimensiuni catastrofale pe plan mondial, iar încercările specialiştilor orientate în direcţia contracarării acesteia se dovedesc a fi de multe ori zadarnice. Campaniile de luptă împotriva SIDA au ecouri pe o rază limitată, nereverberând în, aşa numita, “lumea a treia” unde se înregistrează cele mai multe cauzuri de infectare cu virusul HIV, iar în cele din urmă cu SIDA

SIDA - Incidenţa

Nu se cunoaşte numărul real al persoanelor gazdă, însă se intuieşte faptul că la fiecare 6 secunde o nouă persoană se infectează

 

Ce este SIDA?

 
SIDA este o afecţiune cronică produsă de Virusul Imunodeficienţei Umane (HIV). SIDA reprezintă acronimul Sindromul Imunodeficienţei Dobândite şi este una dintre cele mai grave boli cu transmitere sexuală (BTS).
 
SIDA acţionează asupra organismului gazdă prin distrugerea progresivă a sistemului imunitar, prin lezarea şi infectarea globulelor albe din sânge (limfocite), expunând individual infectat la o mare varietate de boli şi infecţii, organismul pierzându-şi capacitatea de autoapărare în faţa microorganismelor invadatoare pe care ar fi avut-o în starea lui normală, sănătoasă.
 
Virusul HIV nu trebuie confundat cu SIDA. Cea din urmă este afecţiunea cronică generată de prezenţa virusului HIV în organism.
 

SIDA - Transmitere

 
Infectarea cu virusul HIV aduce după sine posibilitatea apariţiei SIDA, dar nu este o regulă universală, existând persoane care pot incuba virusul imunodeficienţei zeci de ani de zile, contribuind doar la propagarea virusului.
 
SIDA este transmisibilă prin sânge infectat, spermă sau secreţii vaginale, deci prin  contactele sexuale ocazionale neprotejate cu persoane infectate,  ace şi instrumente medicale nesterilizate şi instrumente contondente utilizate de persoane infectate şi nesterilizate.
SIDA nu se transmite însă prin intrarea în contact cu transpiraţia sau lacrimile unei persoanei infectate, prin sărut, prin folosirea comună a alimentelor, ustensilelor, prosoapelor sau lenjeriei de pat, prin donarea de sânge etc.
 

SIDA - Simptome

 
 
Ca să putem vorbi despre simptomatologia specifică afecţiunii SIDA, trebuie să o corelăm cu tabloul simptomatic caracteristic pentru HIV, deoarece aceasta se manifestă în ultimul stadiu al virusului imunodeficienţei umane.
 
Nu sunt încă nişte explicaţii clare cu privire la modul de manifestare al virusului HIV, deoarece unele persoane infectate pot fi asimptomatice, iar altele pot incuba virusul până la 15 ani înainte de apariţia primelor simptome. Însă se poate face o departajare între trei stadii de evoluţie.
 
Primul stadiu de dezvoltare a virusului poartă numele de sindrom retrovial acut şi se poate confunda cu uşurinţă cu alte infecţii virale, cum ar fi gripa.
 
Sindromul retrovial acut se caracterizează prin simptome precum erupţiile cutanate, durerile musculare şi articulare, scăderea bruscă în greutate, febră persistentă sau intermitentă, mărirea ganglionilor limfatici, tuse seacă, cefalee etc.
 
Al doilea stadiu de infecţie cu virusul HIV poate fi recunoscut după simptome însoţite de serioase deteriorări ale funcţiilor cerebrale tulburări afective bipolare, capacitate de concentrare deficitară, stări de oboseală puternică, candidoză bucală, pierderea inexplicabilă a poftei de mâncare, afte bucale şi diaree.
 
Al treilea stadiu de evoluţie a virusului HIV corespunde cu primele faze ale sindromului imunodeficienţei dobândite care este forma paroxistică a virusului. SIDA apare odată cu scăderea drastică a numărului de limfocite T4 (valorile normale variază între 500 şi 1500 de limfocite T4 pe milimetru cub de sânge, iar în cazul apariţiei SIDA, numărul acestora scade sub 200 de limfocite T4 pe milimetru cub de sânge). Timpul de progresie de la infecţia iniţială la SIDA cunoaşte variaţii foarte mari, însă timpul mediu este de 8-10 ani.
 
SIDA este însoţită de obicei de simptome precum scăderea inexplicabilă în greutate, afte bucale, stări de confuzie, concentrare deficitară, diaree, reactivarea herpesului simplex. În acest moment organismul gazdă cunoaşte o vulnerabilitate exacerbată în faţa bolilor şi infecţiilor, sistemul imunitar al acestuia fiind mult deteriorat. Individul este expus: pneumoniei, candidozei, cancerului cervical, tuberculozei, encefalopatiei, toxoplasmozei şi multor altelor.
 

SIDA - Diagnostic

 
Testarea HIV-SIDA se poate realiza după aproximativ 6 luni de la posibila infectare, înainte de acest termen fiind posibil ca testele să iasă fals-negative. Diagnosticarea poate fi realizată de un medic sau un laborator de analize cu ajutorul a două tipuri de testare de sânge. Primul tip de test poate stabili statusul sistemului imunitar prin determinarea numărului de limfocite T4, iar al doilea tip de test poate măsura direct încarcătura virală.
 

Tratament pentru HIV-SIDA

Analizele documentate trebuie prezentate de urgenţă la un medic specialist - medic de boli de infecţioase, pentru instituirea unui tratament corect şi pentru eficacitate mai bună.
 
Primul grup de medicamente care a apărut în tratamentul infecţiei cu HIV au fost inhibitorii de revers-transcriptază (IRT) care acţionau prin blocarea replicării virale în primele faze ale progresiei virale. Acestea, însă nu pot întrerupe evoluţia virusului, ci doar să întârzie procesele acestea.
 
Un alt tip de medicamente sunt inhibitorii de revers-transcriptază non-nucleozidici (IRTNN) care se folosesc în asociere cu alte medicamente pe bază de substanţe antiretrovirale.
 
Inhibitorii de protează, o altă clasă de medicamente apărute recent pe piaţă, acţionează prin blocarea proteazelor (enzimele utilizate de HIV pentru a desface proteinele virale nascente), aceştia acţionează prin inhibarea replicării virale şi într-un stadiu avansat al infecţiei.
 
Inhibitorii de intrare acţionează prin inhibarea intrarării virusului în celula interacţionând direct cu receptorul viral şi evitând fuziunea membranei virale cu membrana celulei ţintă.
 
Virusul HIV, are o capacitate de adaptare incredibilă, dezvoltându-şi în acelaşi timp o capacitate de rezistenţă la oricare dintre formele de medicaţie, astfel că de multe ori se  recurge la asocierea medicamentelor pentru a fi asigurată eficienţa.
 

Complicaţii ale HIV-SIDA

 
HIV acţionează prin distrugerea celulelor sistemului imunitar, vulnerabilizând astfel persoana infectată la o varietate mare de microorganisme invazive, şi favorizând apariţia unor diferite forme de cancer.
 

Conferinta medicilor pneumologi rezidenti