Info SănătateaTV.ro: Noul ordin al MS pentru aprobarea regulamentului Concursului pentru managerii de spitale, in dezbatere publica OMS: Se estimeaza ca anemia afecteaza aproximativ 40% din copiii prescolari in tarile in curs de dezvoltare Noul ordin al MS pentru aprobarea regulamentului Concursului pentru managerii de spitale, in dezbatere publica OMS: Se estimeaza ca anemia afecteaza aproximativ 40% din copiii prescolari in tarile in curs de dezvoltare Noul ordin al MS pentru aprobarea regulamentului Concursului pentru managerii de spitale, in dezbatere publica OMS: Se estimeaza ca anemia afecteaza aproximativ 40% din copiii prescolari in tarile in curs de dezvoltare
Luni, 05 dec 2016      12:26
Holera

Holera

29 iulie 2015    
Holera este o boală infecţioasă intestinală, contagioasă, cauzată de bacteria vibrionul holeric (Vihrio cholerae, varietatea el Tor). Este considerată cea mai grava boală diareică acută infecţioasă.

Holera - Epidemiologie

Diseminarea holerei este favorizată de igiena precară, deoarece holera se transmite, în principal, fie prin ingestia de apă poluată de dejecţiile umane infectate, fie prin ingestia de alimente sau băuturi contaminate.
 
Transmiterea holerei este indirectă prin mecanismul fecal-oral: apa contaminată cu produsele patologice eliminate de sursa de infecţie şi folosită ca apă potabilă, de spălat, la gătit, diverse obiecte contaminate.
Rezervoare purtătoare de vibrion holeric pot fi şi animalele marine (crustacee, moluşte) sau muştele.
 
Vibrionul holeric, odată introdus în organismul uman, produce o enterotoxină care alterează peretele intestinului subţire.

După 1-5 zile de la infestarea cu holeră, se declanşează diareea severă, urmată de vărsături abundente şi crampe musculare, gravitatea bolii find dată de amploarea deshidratării, de şocul hipovolemic cu hipotensiune şi oligurie (micşorarea volumului urinelor). În formele fulminante hipertoxice, decesul poate surveni înainte de apariţia diareei caracteristice.

Holera - Simptome

Bolnavii de holeră nu sunt febrili, temperatura axilară este uşor scăzută, iar cea rectală uşor crescută.
 
Sindromul acut de deshidratare se instalează destul de rapid, bolnavii acuzând sete intensă, uscăciunea tegumentelor şi mucoaselor, pliul cutanat abdominal este persistent, vocea este stinsă, ochii sunt înfundaţi în orbite, crampe musculare atroce datorate pierderilor de electroliţi, pierderile lichidiene determină hipotensiune arterială severă, pulsul periferic este slab sau imperceptibil.
 
Bolnavul cu formă tipică de holeră este contagios între 14 şi 21 de zile.
Receptivitatea holerei pe grupe de vârstă diferă: este maximă la copii în zonele endemic şi maximă la adulţi în zonele cu holeră “de import”.
 
Decesul se produce prin şoc hipovolemic, acidoză metabolică şi retenţie azotată.

Holera - Diagnostic


Diagnosticul holerei are în vedere producerea de enterotoxină în lumenul intestinal ceea ce reprezintă cea mai importantă valenţă de patogenitate a vibrionului holeric; alături de motilitate, mucinază şi neuraminidază. 

Holera - Tratament

Cei depistaţi cu holeră vor fi izolaţi şi vor fi supuşi unei carantine de 7 zile iar purtătorii de holeră vor fi depistaţi prin coprocultură.

Tratamentul holerei se bazează pe înlocuirea pierderilor de lichid prin administrarea, fie prin perfuzie intravenoasă, fie pe cale orală (dacă nu mai au loc vărsături) de lichide plus un tratament antibiotic.
 
Cei care au avut holeră sau ce suspectaţi că au contactat boala, trebuie verificaţi la 10 şi 30 zile după eradicarea bolii şi se pot face investigaţii coprobacteriologic, timp de 2 ani.
 
Tratamentul antimicrobian precoce are drept rezultat eradicarea infecţiei şi prevenirea recăderilor şi portajului cronic. Se pot utiliza tetracicline, azoli, fluoroquinolone numai după indicaţie a medicului specialist.
 

Conferinta medicilor pneumologi rezidenti