Info SănătateaTV.ro: OMS: Se estimeaza ca anemia afecteaza aproximativ 40% din copiii prescolari in tarile in curs de dezvoltare OMS: Se estimeaza ca anemia afecteaza aproximativ 40% din copiii prescolari in tarile in curs de dezvoltare OMS: Se estimeaza ca anemia afecteaza aproximativ 40% din copiii prescolari in tarile in curs de dezvoltare
Luni, 05 dec 2016      00:23
Muscaturile de animale si intepaturile de insecte, extrem de periculoase

Muscaturile de animale si intepaturile de insecte, extrem de periculoase

31 iulie 2015    

Plăgile muşcate, produse de către animale domestice sau sălbatice, sunt, de la bun început, plăgi contaminate.

Plăgile muşcate - Aspecte generale

Odată cu saliva animalului, sunt introduşi în organism germeni ce pot genera boli infecţioase grave, cum ar fi turbarea, febra zgârieturii, spirochetoza ictero-hemoragică, febra muşcăturii de şobolan, hepatita B şi tetanosul.

Pe lângă aceste boli , există un risc major de infecţie a plăgilor, risc de fracturi, de cicatrici sau sechele estetice.

Muşcătura de liliac, viezure sau de vulpe poate produce boli foarte grave, în timp ce muşcătura de câine sau de pisică produce boli de gravitate medie, cum sunt virusul rabic, germenii microbieni de tip Salmonella, Pasteurella, Pasteureloza, Leptospira, toxocaroza şi toxoplasmoza.

Fiecare plagă trebuie spălată, dezinfectată şi acoperită de un pansament steril, după care trebuie facută profilaxia tetanosului.

Bolile produse de mușcături și insecte

Muşcătura de pisică este adâncă, se întinde pe o suprafaţă destul de mică şi conţine foarte multe bacterii. Rana trebuie dezinfectată cu apă oxigenată sau rivanol înainte de închidere şi cicatrizare, deoarece infecţia se poate produce şi poate acţiona profund.
Pasul următor trebuie să fie reprezentat de vizita la medic pentru vaccinul antirabic, în cazul în care nu se ştiu multe date despre pisică.
Boala zgârieturii de pisică este o afecţiune transmisă la om prin zgârietură, înţepătură sau muşcătură şi se caracterizează prin leziuni cutanate, însoţite de febră şi adenită regională. Boala este provocată de un microorganism ce face parte din familia Chlamydia.
 
Muşcătura de câine este mai întinsă, deoarece rupe ţesutul, iar prezentarea la medic este obligatorie, indiferent dacă rana a fost dezinfectată cu apă oxigenată sau nu.
 
Muşcăturile de şarpe sau înţepăturile de scorpion pot produce paralizia sau chiar decesul celui muşcat. Muşcătura de şarpe injectează venin în organism şi poate fi foarte uşor vizibilă, deoarece prin răni se pot scurge picături serosanguinolente. Muşcătura provoacă durere puternică şi edem dureros în jurul leziunii, care va avea culoare violacee ce va cuprinde o porţiune întinsă din membrul afectat.
 
În cazul muşcăturii de viperă este important de aflat, deoarece aceasta inoculează la locul muşcăturii un venin cu acţiune hemolitică şi hemoragică. La aproximativ 24 de ore de la muşcătură, apar hemoragii de diverse tipuri, iar moartea survine la trei zile de la inocularea veninului în cazurile netratate, prin hemoragii şi insuficienţă renală acută. În alte cazuri, veninul are acţiune hemolitică, adică distruge hematiile din sânge, apare stopul cardio-respirator şi decesul fără un tratament adecvat.
 
Scorpionii posedă glande veninoase cu toxicitate ridicată, plasate în ultimul segment al cozii care se termină cu un ac ascuţit. Înţepătura este dureroasă, iar în locul inoculării apar edeme. În cazul în care nu se administrează serul antiveninos specific se instalează toxicitatea cu stare de şoc. Pe plan local, poate apărea un edem cu urticarie, dermatite veziculoase locale, iar pe plan general, poate exista o hipotensiune, tahicardie, un colaps, pot avea loc convulsii sau survine coma, din cauza reacţiilor anafilactice.
 
Înţepăturile de insecte pot fi produse de albine, viespi, furnici, purici, ploşniţe, gândaci, păduchi, păianjeni sau căpuşe. Înţepătura păianjenului cafeniu, de exemplu, poate produce necroza ţesuturilor învecinate, febră, frison, greţuri, vărsături, iar în cazurile grave, anemie hemolitică.
 
Înţepătura păianjenului văduva neagră, poate produce o durere locală intensă, care dispare repede, fiind înlocuită de crampe musculare, dureri abdominale, dureri de cap, transpiraţii şi greţuri.

Plăgile muşcate - Simptome

Simptomele cele mai des întâlnite în cazul muşcăturilor sunt transpiraţiile, greţurile, vărsăturile, tahicardia, paloarea, pulsul filiform, anxietatea, insuficienţa respiratorie acută, iar în cazul reacţiilor anafilactice, chiar stop cardiorespirator.

Plăgile muşcate - Tratament

Tratamentul prespune repaus în poziţie orizontală şi legarea porţiunii de membru afectat cu o bandă elastică lată, care să permită circulaţia venoasă şi arterială a sângelui, dar să realizeze compresiune limfatică.
 
Se face profilaxia antitetanică, administrarea de ser antiveninos şi tratament cu antibiotic, dacă este cazul. Dacă este posibil, zona muşcată se răceşte cu gheaţă.
 
Pentru a reduce durerea se poate aplica imediat pe zona afectată o compresă îmbibată cu oţet diluat cu apă (în cazul înţepăturii provocate de viespe) sau în bicarbonat de sodium, dizolvat în apă (în cazul înţepăturii provocate de albină).
 
Este indicată, eventual, şi aplicarea unor creme cu conţinut steroid sau măcar a unei pungi cu gheaţă, local, pentru încetinirea absorbţiei veninului.
 
Tratamentul implică extragerea acului fără a-l strange, pentru a nu evacua complet glanda cu venin aflată la capătul acului, dezinfectarea locului şi aplicarea de gheaţă, tratament simptomatic, pentru a reduce durerea sau pruritul şi un tratament specific, în funcţie de tipul insectei care a produs înţepătura.

Conferinta medicilor pneumologi rezidenti