SănătateaTV - Televiziunea Oamenilor Sănătoşi
ticker
ticker
Ce reprezintă probleme sistemului imunitar?
 
Sistemul imunitar trebuie să caute, să recunoască şi să distrugă agenţii patogeni - substanţe sau microorganisme care provoacă boli, de exemplu bacterii şi virusuri. Pentru a îndepărta asemenea intruşi, organismul produce simptome de boală, cum sunt febra şi indispoziţia.
 
Când un agent patogen pătrunde în fluxul sangvin, un tip de celulă imună numită macrofag îl absoarbe, apoi cheamă alte două tipuri de celule imune - celulele B şi celulele T. Celulele B produc anticorpii, care atacă direct invadatorul. Celulele T sunt de ajutor în multe alte feluri. Aşa-numitele celule T ajutătoare activează răspunsul imun prin anunţarea altor celule ale sistemului imunitar asupra prezenţei unui intrus; celulele T ucigaşe distrug intrusul; iar celulele T supresoare reglează şi sistează activitatea imună atunci când treaba s-a încheiat.
 
Sistemul imunitar îşi aminteşte apoi semnătura chimică a respectivului agent patogen şi, dacă acelaşi patogen va mai încerca vreodată o altă invazie, poate răspunde mult mai rapid prin anticorpi. La majoritatea oamenilor, în cea mai marea parte a timpului, sistemul imunitar îşi îndeplineşte eficient sarcinile, dar probleme ale răspunsului său la mediul înconjurător apar frecvent. Un sistem imunitar prea activ, de exemplu, determină afecţiuni autoimune. în aceste cazuri, din motive care nu sunt clare, sistemul imunitar confundă ţesuturile sănătoase cu invadatori străini, atacândule. Exemple de afecţiuni autoimune sunt artrita reumatoidă, scleroza în plăci, lupusul, diabetul de tip 1, sclerodermia (întărirea pielii) şi miastenia gravis (distrugerea proteinelor muşchilor). Cercetătorii bănuiesc că sindromul de oboseală cronică şi boala lui Lou Gehrig ar putea fi tot afecţiuni autoimune.
 
Un alt tip de eroare imună apare când sistemul reacţionează excesiv la ceva neprimejdios, cum se întâmplă în alergii. În cazul febrei fânului, de exemplu, sistemul imun confundă polenul cu un
agent invaziv primejdios şi declanşează un răspuns puternic, uneori mortal.
Exact invers se întâmplă când sistemul imunitar nu reuşeşte să răspundă adecvat, provocând afecţiuni prin imunodeficienţă. Cel mai cunoscut exemplu este SIDA, sindromul imuno deficitar; alte afecţiuni cu imunodeficienţă sunt moştenite, foarte rare şi potenţial mortale.
 
La persoane sănătoase, în general, poate să apară o deprimare temporară a sistemului imunitar. În acest caz lupta cu agenţii patogeni devine mai dificilă şi, ca urmare, organismul devine mai susceptibil la infecţii, care vă afectează mai puternic şi durează mai mult decât în condiţii normale.
 
Simptomele problemelor de imunitate: tendinţa de a face, mai des decât de obicei, răceli, gripă şi diferite alte infecţii, tendinţa de a obosi uşor sau de a face alergii etc.
 
Cauzele problemelor imunitare
 
Printre lucrurile care pot slăbi temporar sistemul imunitar: toxinele din mediu, stresul, alimentaţia săracă, lipsa de exerciţiu fizic şi de somn şi excesul de alcool şi tutun. în timp, aceşti factori pot avea un efect debilitant îndelungat pentru imunitate. Studiile au mai arătat că stresul emoţional, de la evenimente cotidiene cum ar fi o dispută, până la episoade dramatice, pot afecta funcţia imună. Anumite medicamente (mai ales corticosteroizii şi medicamentele pentru cancer), radioterapia şi - după unii cercetători - o supradependenţă de antibiotice pot, de asemenea, avea efecte adverse pentru sistemul imunitar.
 
Oamenii de ştiinţă cred că bolile autoimune pot fi urmarea unei combinaţii de factori genetici, moleculari, celulari şi de mediu. Orice boală de durată, dar mai ales cancerul, diabetul sau bolile de rinichi, pot slăbi apărarea imună a organismului. Cei cu defecte înnăscute ale sistemului imunitar, cum ar fi un număr scăzut de limfocite (un tip de celule albe din sânge care produc anticorpi), suferă de imunodeficienţe grave care îi fac deosebit de vulnerabili la infecţii. Funcţia imună diminuată poate duce şi la evenimente cum ar fi îndepărtarea chirurgicală a splinei sau administrarea de medicamente imunosupresoare după o intervenţie de transplant chirurgical de organ.
 
Diagnosticarea problemelor sistemului imunitar
 
Pentru a verifica starea de funcţionare a sistemului imunitar, se pot efectua o serie de teste: imunoelectroforeză detectează nivelurile scăzute sub normal ale diferiţilor anticorpi, stimularea antigenică, determină dacă organismul este capabil să producă anumiţi anticorpi, iar un test de funcţionare tiroidiană va revela o tiroidă cu activitate scăzută, iar radiografia poate arăta o pneumonie sau o sinuzită.
 
Tratamentul problemelor sistemului imunitar
 
Primul pas care se poate efectua este stimularea activă, prin vaccinuri, a sistemului imunitar; dacă aceasta nu reuşeşte, se poate încerca gamaglobulina, un produs derivat din sânge care poate acţiona şi pentru normalizarea sistemului imunitar.
La persoanele cu imunodeficienţe grave, ereditare, problemele pot fi controlate prin injecţii cu
anticorpi, transplant de ţesuturi sau măduvă osoasă şi prin cure prelungite de antibiotice.
 
Cercetătorii nu sunt siguri cum acţionează tulburarea sistemului imunitar numită autoimunitate. Pentru bolile autoimune medicul poate sugera antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), corticosteroizi sau alte medicaţii. În cazul alergiilor, medicul poate sugera diverse metode de control al mediului înconjurător pentru evitarea substanţelor care provoacă reacţia exagerată din partea sistemului imunitar.
Dacă acestea se dovedesc insuficiente pentru calmare simptomelor, se pot indica medicamente de tipul antihistaminelor, decongestionantelor sau corticosteroizilor în inhalaţie. Al treilea pas în cortrolul imunităţii hiperactive îl constituie o serie ce injecţii pentru alergie, imunoterapia, desensibilizând organismul astfel încât să poată reacţie normal.
 
Ca medicină alternativă în tratamentul problemelor sistemului imunitar, se pot lua în considerare acupunctura, fitoterapia, masajul sau homeopatia.
Echinacea (Echinacea spp.), considerată de multă vreme ca un imunostimulant puternic, ar putea avea şi proprietăţi antivirale şi antibacteriene. Usturoiul (Allium sativum) poate avea calităţi antiinfecţioase şi de întărire imună. Ciupercile shiitake (Lentinus edodes), enokidake (Flammulina velutipes) şi reishi (Canoderma lucidum) pot stimula producţia de anticorpi.
 
Nutriţioniştii pot recomanda o dietă bogată în fructe şi legume proaspete (cereale integrale, orez nedecorticat (brun), produse lactate degresate, peşte şi carne de pasăre) şi cu conţinut scăzut de glucide rafinate, făină albă, junk foods, carne roşie şi grăsimi saturate. Un preparat multivitaminic antioxidant care conţine dozele zilnice recomandate de vitamine A, B complex, C şi E, alături de cantităţi mici de zinc, seleniu şi alte substanţe minerale, poate juca un rol în refacerea sistemului imunitar.
Pe cât e posibil, trebuie evitată expunerea la radiaţii, substanţe chimice nocive şi utilizarea prelungită de medicamente imunosupresoare care pot afecta imunitatea. Atenţie: nu este recomandată asaltarea infecţiilor cu antibiotice, deoarece sistemul imunitar se întăreşte cu fiecare bătălie câştigată, astfel încât antibioticele luate în exces slăbesc sistemul imunitar.
 
 
* Datele sunt preluate din volumul “Medicina în familie”
Newsletter

Vrei să fii la curent cu noutăţile Sănătatea TV:


Nume:
E-mail: