Info SănătateaTV.ro: Noul ordin al MS pentru aprobarea regulamentului Concursului pentru managerii de spitale, in dezbatere publica OMS: Se estimeaza ca anemia afecteaza aproximativ 40% din copiii prescolari in tarile in curs de dezvoltare Noul ordin al MS pentru aprobarea regulamentului Concursului pentru managerii de spitale, in dezbatere publica OMS: Se estimeaza ca anemia afecteaza aproximativ 40% din copiii prescolari in tarile in curs de dezvoltare Noul ordin al MS pentru aprobarea regulamentului Concursului pentru managerii de spitale, in dezbatere publica OMS: Se estimeaza ca anemia afecteaza aproximativ 40% din copiii prescolari in tarile in curs de dezvoltare
Luni, 05 dec 2016      12:28
Peritonita semne si simtome

Peritonita semne si simtome

26 iunie 2015    
Peritonita reprezintă inflamaţia peritoneului, mai exact a seroasei peritoneale, membrana care acoperă organele abdominale şi partea internă a pereţilor abdominali.
 
Peritonita - Mecanism de producere
 
Spaţiul peritoneal este un spaţiu situat între peritoneul visceral (cel care acoperă organele abdominale, constituind seroasa acestora) şi peritoneul parietal (care căptuşeşte interiorul pereţiilor abdominali).
 
În spaţiul peritoneal, există o cantitate minimă de lichid, ce permite alunecarea liberă a celor doua foiţe peritoneale, una pe cealaltă iar în caz de peritonită în spaţiul peritoneal se acumulează o cantitate mai mare de lichid de la bilă, suc gastric, lichid intestinal, puroi etc.
 
În majoritatea cazurilor, peritonita apare atunci cand bacteriile se răspândesc printr-o perforaţie a organelor gastrointestinale sau genito-urinare în cavitatea abdominală şi pot fi provocate de apendicita acută, ulcerul duodenal sau gastric perforat, sarcina extrauterină ş.a.m.d.
 
Simptomele persoanei afectate de peritonită
 
Persoanele cu peritonită prezintă leucocitoză (creşterea numărului de leucocite, pe hemoleucogramă), ochii încercănaţi, poziţie antalgică- nu îşi găsesc o poziţie anume pentru dormit sau stat în pat, durerile abdominale spontane şi accentuate la palpare, contractura abdominală şi musculară. De asemenea, semne precum stări de greaţă, oprirea tranzitului intestinal, febra şi frisoane, creşterea frecvenţei respiratorii sau respiraţie superficială, oboseală pot oferi indicii despre prezenţa unei peritonite.
 
În funcţie de extensia inflamaţiei,peritonitele pot fi peritonite localizate şi peritonite generalizate.
În funcţie de mecanismul de producere, peritonitele se împart în peritonite primitive şi peritonite secundare.
 
Peritonitele primitive sunt mai rare si apar în anumite condiţii, precum la copiii cu sindrom nefrotic sau la adulţii cu ascită.
 
Peritonitele secundare sunt peritonitele la care operaţia este obligatorie, calea de contaminare este directă. Peritonitele secundare se produc când există o comunicare anormală între un organ cavitar şi spaţiul peritoneal, prin perforarea peretelui organului respectiv, secundară unei inflamaţii. Prin aceasta comunicare, conţinutul organului care este iritant sau contaminat (septic), ajunge în peritoneu, determinând peritonita.
 
Peritonita secundară este o etapa tardivă de evoluţie a unei inflamaţii de organ, netratată corespunzător sau care nu a răspuns la tratament (de exemplu o apendicită acută perforată cu peritonită, un ulcer perforat cu peritonită generalizată, perforaţie intestinală, inflamaţia trompei uterine cu pelviperitonită).
 
Peritonita poate fi iniţial chimică (iritaţia peritoneului de produse patologice iritante – bilă, acidul clorhidric din stomac) şi ulterior septică, cu dezvoltarea de germeni patogeni. La peritonitele secundare se întâlnesc o asociere de germeni
 
Peritonita - TRATAMENT
 
Tratamentul peritonitei poate fi de tip medicamentos sau chirurgical, indicat şi realizat numai de către medicul specialist - chirurg generalist.
 
Tratamentul medicamentos este îndreptat împotriva bacililor gram-negativi  şi a cocilor gram-pozitivi - se folosesc antibiotice cu spectru larg, recomandate de către medicul specialist.
 
Intervenţia chirurgicală are drept scop evacuarea lichidului infectat din cavitatea peritoneală, îndepărtarea sursei de contaminare, lavajul cavităţii afectate cu soluţie antiseptică şi drenajul peritoneal.  
 
Netratată la timp, peritonita generalizată poate cauza decesul, iar peritonita localizată duce la constituirea unui abces si poate degenera septicemie, determinând şocul septic.

Conferinta medicilor pneumologi rezidenti