SănătateaTV - Televiziunea Oamenilor Sănătoşi
ticker
ticker

 Epilepsia este o boală cronică cerebrală cu etiologii diverse, ce se caracterizează prin prezenţa unor crize epileptice recurente. Epilepsia este o boală a sistemului nervos caracterizată prin crize repetate, convulsive şi pierderea cunoştinţei, halucinaţii senzoriale şi alte tulburări psihice. Criza reprezintă manifestarea clinică a unei descărcări electrice a unui grup mare de neuroni.

Epilepsia este un sindrom clinic paroxistic, cronic, cu debut şi sfârşit brusc, caracterizat, în cazul crizelor majore, de pierderea cunostinţei, însoţită de convulsii tonico-clonice. După cefalee, epilepsia este cea mai frecventă boală neurologică, una din 20 de persoane are o criză accidentală şi una din 200 are epilepsie.
 
Principalele cauze pentru declanşare a epilepsiei sunt: traumatismul cranio-cerebral, neoformaţiile intracraniene, tulburările vasculare cerebrale (ramolisment, encefalopatie hipertensivă, hemoragie meningiană, tromboflebite cerebrale, embolii), epilepsie esenţială care apare în copilărie, intoxicaţii cu alcool, oxid de carbon, tulburări metabolice (uremie, hipoglicemie), procese infecţioase cerebrale (encefalite), etc.
 
În timpul crizei, bolnavul trebuie menţinut culcat, cu cravata, gulerul şi centura desfăcute şi, eventual, imobilizat pentru evitarea loviturilor care pot apărea în urma convulsiilor. Deşi convulsiile prin ele însele nu afectează fizic bolnavii, ele prezintă un risc la traumatisme fizice şi chiar şi moarte, depinzând de locaţia în care se află şi momentul în care bolnavul face convulsii. Statusul epileptic reprezintă o criza convulsivă care durează mai mult decât de obicei, adică mai mult de 5 minute poate avea drept rezultat coma sau moartea.
 
Epilepsia de tip petit mal reprezintă forma de epilepsie generalizată ce afectează în totalitate cortexul cerebral.
Petit mal epileptic grupează două tipuri de afecţiuni: absenţele epileptice ce debutează între 4 şi 6 ani care constau într-o suspendare a stării de conştienţă de vreo 30 de secunde, cel afectat îşi întrerupe activităţile, nu se mişcă, nu răspunde la chemare; privire fixă, dar crizele dispar de cele mai multe ori la pubertate, însă în 40% dintre cazuri pot fi înlocuite cu crize de grand mal (formă majoră de epilepsie generalizată). Al doilea tip de afecţiune este petit mal mioclonic, formă mai rară, care începe între 13 şi 20 de ani şi constă în mioclonii (secuşe musculare) sincrone ambelor părţi ale corpului, afectând mai ales membrele superioare, crizele survenind, de regulă, dimineaţa.
 
Diagnosticarea epilepsiei de tip petit mal se face cu ajutorul electroencefalografiei, scanografia cerebrală şi imageria prin rezonanţă magnetică (I.R.M.).
 
Tratamentul epilepsiei de tip petit mal constă mai întâi în măsuri de protecţie: alungirea bolnavului în poziţia laterală de securitate şi dacă este necesar o injecţie intramusculară cu benzodiazepină. Tratamentul este bazat pe medicamente antiepileptice sau anticonvulsivante pentru evitarea recidivării crizelor. Deciziile de tratament se bazează pe tipul epilepsiei şi tipul convulsiilor. Vârsta, starea de sănătate şi stilul de viaţă sunt factori importanţi în alegerea tratamentului.
 
Se impune un regim regulat de somn de 8 ore, fără consum de alcool, cu restricţie de sare, dulciuri şi excitante, iar natura bolii nu permite exercitarea de profesii care impun activitate la înălţime, în apă, etc.
 
Tratamentul chirurgical al epilepsiei este indicat doar în cazuri rezistente la tratamentul medicamentos şi riguros selecţionate.
 
Newsletter

Vrei să fii la curent cu noutăţile Sănătatea TV:


Nume:
E-mail: