Paralizia Bell: simptome, diagnostic, tratament

Paralizia Bell nu apare ca urmare a unui accident vascular cerebral sau a unui accident ischemic tranzitoriu deşi acesta afecţiuni pot determina paralizie facială. Principalele simptome asociate paraliziei Bell sunt slăbiciunea şi paralizia.

 

Deşi etiologia paraliziei Bell nu este cunoscută, unii specialişti susţin că afecţiunea apare din cauza virusului herpetic care produce virusul labial recurent. Totodată, un proces inflamator poate fi responsabil pentru leziunile care pot apărea de o parte a feţei. Paralizia Bell este numele dat factorului neindentificat care stă la baza apariţiei slăbiciunii musculare.

 

 

Principalul simptom al bolii este slăbiciunea sau paralizia muşchilor de la nivelul unei părţi a feţei. Alte simptome ale paraliziei Bell includ:

 

·         Senzaţia de ochi uscat pe partea afectată

·         Creşterea secreţiei lacrimale la nivelul ochiului afectat

·         Creşterea sensibilităţii privind percepţia sunetelor

·         Salivaţie excesivă

·         Senzaţie de gură uscată

·         Scăderea sensibilităţii gustative

 

La debut boala prezintă simptomatologie severă însă aceasta se diminuează în timp şi dispare după circa două luni.

 

Diagnosticul paraliziei Bell se pune pe baza efectuării anamnezei, a examenului fizic şi a celui neurologic care investighează funcţia nervului facial. Medicul de specialitate este cel care determină existenţa paraliziei Bell pe baza unui set de întrebări bine ţintite care vizează o serie de antecedente personale patologice ale pacientului. De asemenea, este foarte importantă detectarea precoce a afecţiunii pentru a se putea institui un tratament adecvat care să împiedice leziunile nervoase permanente. Alte teste recomandate sunt testele de sânge, testele de audiometrie, CT şi RMN, dar şi puncţia lombară care poate identifica semnele de infecţie sau hemoragie.

 

 

În momentul în care pacientul dezvoltă paralizie facială permanentă metodele de tratament constau în intervenţia chirurgicală şi fizioterapie. Tehnicile chirurgicale sunt recomandate după o perioadă de 6-12 luni de la debutul bolii, timp în care pacientul nu a cunoscut o ameliorare a afecţiunii. Tehnicile chirurgicale includ fie implantarea unei grefe nervoase care se ataşează nervului facial, fie transferul de ţesut muscular în zona afectată.

 

În cazul unor pacienţi pot apărea mişcări involuntare la câteva luni după ce au fost diagnosticaţi cu paralizia Bell. Acestora li se pot face injecţii pe bază de toxină botulinică, o substanţă care produce o paralizie temporară a musculaturii faciale.

Alte articole din Neurologie

• Premieră: Operaţie de hernie de disc ruptă efectuată endoscopic la Centrul Medical Hemodinamic
• Accidentul vascular cerebral, o problema de sanatate publica
• Epilepsia si crizele epileptice
• Anevrismul cerebral, patologie care afecteaza persoanele active
• Neuropatia periferică, o patologie a nervilor periferici
• 90% din totalul consultațiilor se datorează sindromului cefaleeic
• Cefaleea cluster afecteaza in special barbatii
• Boala Charcot Marie Tooth: simptome, diagnostic si tratament
• Boala de cheson: simptome, diagnostic si tratament
• Abcesul cerebral, afectiune cauzata de bacterii, fungi sau paraziti
• Hemicrania cronica paroxistica: simptome, diagnostic si tratament
• Boala Huntington, o boala ereditara incurabila
• Ataxia Friedreich: simptome, diagnostic si tratament
• Dementa vasculara - cauze, diagnostic, tratament
• Sindromul Tourette – semne, cauze, tratament
• Alzheimer, cea mai întâlnită formă de demenţă
• Sindromul neuroleptic malign
• Glioblastomul, o varietate de tumoră malignă
• Mielita transversă, sindrom cauzat de inflamarea măduvei spinării
• Cum sa-ti pastrezi creierul in cea mai buna forma