Info SănătateaTV.ro: Studiu: Fumatorii sub 50 de ani prezinta un risc de peste opt ori mai crescut de a suferi un atac de cord decat nefumatorii Ministerul Sanatatii lanseaza astazi campania „Maini curate in spitale” MS: 22 de unitati de ATI de grad III, care se ocupa de ingrijirea pacientilor neonatali, au primit fonduri majorate in 2016 Studiu: Fumatorii sub 50 de ani prezinta un risc de peste opt ori mai crescut de a suferi un atac de cord decat nefumatorii Ministerul Sanatatii lanseaza astazi campania „Maini curate in spitale” MS: 22 de unitati de ATI de grad III, care se ocupa de ingrijirea pacientilor neonatali, au primit fonduri majorate in 2016 Studiu: Fumatorii sub 50 de ani prezinta un risc de peste opt ori mai crescut de a suferi un atac de cord decat nefumatorii Ministerul Sanatatii lanseaza astazi campania „Maini curate in spitale” MS: 22 de unitati de ATI de grad III, care se ocupa de ingrijirea pacientilor neonatali, au primit fonduri majorate in 2016
Sâmbătă, 03 dec 2016      15:40
Glaucomul, afectiune ce poate duce la orbire

Glaucomul, afectiune ce poate duce la orbire

31 iulie 2015    

Glaucomul reprezintă totalitatea afecţiunilor oftalmologice în care se produce lezarea nervului optic şi apare atât la copii cât şi la adulţi. Atunci când nu este tratat, glaucomul determină pierderea acuităţii vizuale.

Cu alte cuvinte, neidentificarea şi netratarea precoce a acestei afecţiuni conduce în primă fază la pierderea câmpului vizual periferic şi apoi la orbire definitivă.

Lezarea nervului optic are la bază de cele mai multe ori creşterea presiunii intraoculare cauzată de acumularea lichidului intraocular, însă au fost identificate şi cazuri în care lezarea nu s-a produs pe fondul unei tensiuni intraoculare.

Glaucomul cu unghi deschis -  Cea mai frecventă formă

Potrivit specialiştilor, în prezent sunt cunoscute trei forme de glaucom, cea mai frecventă formă fiind glaucomul cu unghi deschis. Deşi este o afecţiune des întâlnită, specialiştii nu au reuşit să stabilească cu exactitate cauza producerii leziunii la nivelul nervului optic, leziune cauzată de faptul că umoarea apoasă sau lichidul intraocular nu mai este drenat în mod corespunzător, producându-se astfel o tensiune intraoculară.
 
Cu toate acestea, estimările au arătat că aproximativ 40% din cazurile de glaucom cu unghi deschis nu au prezentat tensiune intraoculară, specialiştii susţinând în acest caz că afecţiunea ar fi cauzată de o scădere a fluxului sanguin care vascularizează nervul optic.
 
Pe lângă tensiunea intraoculară normal sau crescută, alte simptome ale glaucomului cu unghi deschis sunt pierdere vederii câmpului periferic şi excavaţia papilei nervului optic. În general această formă de glaucom apare după vârsta de 40 de ani, persoanele ce au între 60 şi 70 de ani având un risc de îmbolnăvire de până la şapte ori mai mare decât cele cu vârsta cuprinsă între 40 şi 50 de ani.
O atenţie deosebită trebuie să acorde şi persoanele care au sau au avut rude cu glaucom, acestea fiind mult mai predispuse la apariţia afecţiunii.

Glaucomul cu unghi închis, prezent la 10% din cazurile de glaucom

O formă de glaucom mai puţin întâlnită este glaucomul cu unghi închis, acesta fiind întâlnit într-o proporţie de 10% dintre cazurile de îmbolnvire.
Afecţiunea se manifestă prin faptul că circulaţia umorii apoase din camerele globului ocular sunt blocate de iris şi cristalin, fapt ce determină creşterea presiunii intraoculare şi comprimarea sistemului de drenare al ochiului. În cazul gluomului cu unghi închis, pierderea vederii apare brusc şi este însoţită de înroşirea ochilor şi durere. De asemenea, pot apărea stări de greaţă şi vomă.
 
De altfel, pe lângă defectele congenitale, acest tip de glaucom poate fi cauzat şi de o hipermetropie, dar şi de factorul genetic. Glaucomul cu unghi închis este mai frecvent în cazul femeilor înaintate în vârstă decât la bărbaţi. Tratamentul pentru glaucomul cu unghi închis se realizează pe cale chirurgicală.

Glaucomul congenital - Formă rară de glaucom

O formă destul de rară de glaucom, care apare la naştere la unii copii este glaucomul congenital. La fel de rar întâlnit este şi glaucomul infantil, formă ce se face prezentă în primii ani de viaţă. Simptomele celor două afecţiuni, care apar în general după şase luni şi uneori după un an de la naştere, constau în ochi congestionaţi, lăcrimare excesivă şi sensibilitate la lumină.
 
În cazul în care o astfel de afecţiune nu este depistată şi tratată la timp se va ajunge la scăderea acuităţii vizuale şi chiar la pierderea definitivă a vederii.
 
Cauzele acestor forme de glaucom constau în defecte congenitale, aceste din urmă apărând din cauza unei infecţii a mamei în timpul sarcinii. Pe de altă parte, o persoană se poate confrunta şi cu o altă formă de glaucom, aceea numită glaucom juvenil, care apare după vârsta de trei ani şi la adultul tânăr.  

Glaucomul apare şi în urma altor afecţiuni

Glaucomul poate apărea şi în urma altor afecţiuni, acest tip fiind cunoscut ca glaucom secundar. Mai exact, acest tip de glaucom poate interveni după un traumatism ocular, în urma creşterii unei tumori, după o intervenţie chirurgicală sau poate fi o urmare a unei complicaţii a unei afecţiuni precum diabetul.
 
În acelaşi timp, glaucomul secundar poate apărea şi în urma administrării unor medicamente pentru tratarea unei infecţii ocular sau a altor afecţiuni, precum şi în urma unei cataracte. Glaucomul secundar se poate face prezent şi după distrugerea şi împrăştierea pigmenţilor ce se găsesc la nivelul irisului, formă ce poartă denumirea de glaucom pigmentar.
Pe de altă parte, glaucomul secundar poate apărea şi la diabetici, unde presiunea intraoculară este mai mare decât la o persoană sănătoasă.

Glaucomul - Tratament

Anamneza şi examenul fizic sunt primii paşi ce trebuie făcuţi pentru a diagnostica glaucomul.

Depistarea precoce şi un tratament corect pot controla afecţiunea şi pot preveni în acelaşi timp pierderea vederii. În ceea ce priveşte tratamentul, acesta poate consta fie în medicaţie, fie în tratament laser şi chirurgical.

După astfel de tratament de îndepărtare sau corectare a defectului, persoana în cauza va avea nevoie şi de un tratament de întreţinere. Acesta va fi prescris de medic şi va fi administrat numai la indicaţia acestuia şi sub stricta sa supraveghere.

Conferinta medicilor pneumologi rezidenti