Condrosarcom: cauze, simptome, diagnostic si tratament

Condrosarcoamele sunt de trei tipuri. Este vorba de condrosarcomul mezenchimal (are o predilecţie pentru coaste, mandibulă şi coloană, are o incidenţă mai mare la femei şi este descoperit la persoanele de vârsta a treia). Această formă metastazează la plămâni, noduli limfatici şi oase.

 

Condrosarcomul cu celule clare este o tumoră cartilaginoasă malignă care poate fi varianta adultă a condrosarcomului. Se detectează în epifiza femurului şi a humerusului. Histologic invazia în ţesutul moale este rară. Tumora prezintă un prognostic bun.

Condrosarcomul diferenţiat este cea mai malignă formă a condrosarcomului şi este un amestec între condrosarcomul de grad mic şi sarcomul cu grad mare fibros în care fibrocitele au aspect cartilaginos. Porţiunea diferenţiată a leziunii poate avea character histologic de histiocitom malign fibros, osteosarcom sau sarcom nediferenşiat. Rata de supravieţuire este de 10% la 5 ani.

 

 

Condrosarcoamele apar la persoane cu vârsta peste 40 de ani. Condrosarcoamele secundare sunt specifice persoanelor cu vârsta între 20 şi 40 de ani. Tumorile sunt localizate cel mai adesea în oasele pelvice, femur, humerus, coaste, scapula, stern sau coloană. Condrosarcoamele pot apărea şi la mâini sau la picioare dar sunt destul de rare iar cel mai adesea sunt însoţite de complicaţii ale sindromului encondromatozei multiple.

 

Cercetătorii au descoperit că condrosarcoamele sunt asociate de cele mai multe ori cu o boală de fond care face referire la tumorile benigne ale oaselor. Ele pot apărea şi ca un efect advers al unei terapii cu radiaţii pentru un tratament al cancerului primar cu care nu au fost relaţionate. Indivizii cu alte boli ale oaselor de tipul sindromului Maffucci sau bolii Ollier sunt supuşi unui risc mare de a dezvolta condrosarcoame.

 

Există numeroase simptome care sunt asociate cu faza de început a condrosarcoamelor. Ele se dezvoltă progresiv în cele mai multe cazuri cu excepţia situaţiei când forma canceroasă este agresivă. Simptomele pot include:

 

·         Durere

·         Umflături

·         Fracturarea osului

·         Urinare frecventă

·         Masă tumorală

·         Obstrucţie urinară

·         Greutate la mişcare

 

Aceste simptome nu reprezintă întotdeauna indicatorii prezenţei condrosarcomului. Oricare din simptomele de mai sus poate fi asociată cu o altă afecţiune mai puţin severă. Singurul care poate pune un diagnostic precis este medicul de specialitate.

 

 

Pentru punerea diagnosticului doctorii vor folosi ecografia cu raze X şi alte tehnici imagistice cum ar fi tomografia computerizată (CT) sau Imagistica cu Rezonanţă Magnetică (IRM) pentru a identifica tumora. Testele care implică radiaţii sunt realizate cu atenţie de către specialişti care vor monitoriza cu atenţie dozele pentru a evita riscul de supraexpunere la radiaţii.

 

Pentru a diagnostica condrosarcomul medicii îndepărtează o bucată din tumora suspectă pentru a fi examinată la microscop (biopsie). Dacă este necesar, o radiografie a pieptului sau o scanare cu computer tomograful ajută medicul să evalueze plămânii şi alte zone în care cancerul s-ar putea răspândi.

 

 

Intervenţia chirurgicală este tratamentul principal pentru condrosarcom. Dacă cancerul nu s-a răspândit, rata de vindecare este ridicată. Dacă acesta s-a răspândit doctorii recomandă chimioterapia. Chimioterapia este valabilă şi în cazul în care există nişte forme foarte agresive ale condrosarcomului. Dacă forma canceroasă revine la starea iniţială fără să existe semne că aceasta s-a răspândit, tratamentul agresiv este util pentru dispariţia formei canceroase. Aceasta ar putea implica intervenţia chirurgicală, radiaţia specializată şi procedurile de ablaţie (folosirea lichidului cu nitrogen sau probe de căldură care să distrugă depozitele tumorale).

 

 

Unele tumori pot fi îndepărtate prin tăiere şi „îngheţare” (crioterapie sau chiuretare). Alte intervenţii necesită una sau mai multe tipuri de proceduri pentru salvarea membrelor. Acestea depind de mărimea tumorii şi dacă aceasta s-a dezvoltat în interorul sau în jurul nervilor, vaselor de sânge şi a articulaţiilor. Pacienţii imaturi din punct de vedere scheletic beneficiază de umplerea defectului osos cu polimetilmetacrilat care permite creşterea scheletică în timpul în care celulele tumorale sunt distruse. Pacienţii mai în vârstă care nu au probleme ce ţin de dezvoltarea scheletului au nevoie de grefare osoasă pentru leziunile mici. În cazul leziunilor mari se recomandă reconstrucţia şi cementarea. După înlăturarea leziunilor recurente se recomandă umplerea defectului cu polimetilmetacrilat.

Alte articole din Oncologie

• Celulele stem
• Transplantul medular, o şansă la viaţă pentru pacienţii cu leucemie acută
• Leucemia acută, o formă gravă de cancer a sângelui
• Leucemia mieloidă cronică
• Două mii de femei mor în fiecare an din cauza cancerului de col uterin
• Vaccinarea, cea mai eficientă metodă de prevenire a cancerului de col uterin
• Leucemia este mai frecventa in randul fumatorilor
• Sarcomul Kaposi: semne, cauze, diagnostic si tratament
• Utilizarea anticonceptionalelor si riscul de a face cancer la san
• Neuroblastomul la copii: semne, diagnostic, tratament
• Cancerul laringian și efectele sale
• Cancerul de sân la bărbaţi este o afecţiune rară, dar gravă
• Sfaturi pentru prevenirea cancerului mamar
• Diagnosticarea precoce a cancerului de sân, o şansă la viaţă
• Cancerul de sân – autoexaminarea sânului
• Tratamentul cancerului la copii
• Leucemia acuta limfoblastica
• Leucemia, una dintre cele mai frecvente boli oncologie la copii
• Retinoblastomul, frecvent in primii 5 ani de viata
• Neuroblastomul, o forma de cancer frecvent intalnita la copii