Info SănătateaTV.ro: Studiu: Fumatorii sub 50 de ani prezinta un risc de peste opt ori mai crescut de a suferi un atac de cord decat nefumatorii Studiu: Fumatorii sub 50 de ani prezinta un risc de peste opt ori mai crescut de a suferi un atac de cord decat nefumatorii Studiu: Fumatorii sub 50 de ani prezinta un risc de peste opt ori mai crescut de a suferi un atac de cord decat nefumatorii
Duminică, 04 dec 2016      05:52
Tratamentul bolnavilor de cancer

Tratamentul bolnavilor de cancer

30 iunie 2015    
Tratamentul bolii canceroase este multimodal. Mai exact, tratamentul include mai multe metode terapeutice în funcţie de stadiul clinic al bolii.
Conduita terapeutică se stabileşte în cadrul comisiei de decizie terapeutică alcătuită din chirurg oncolog, chimioterapeut, radioterapeut, anatomopatolog şi psiholog.
 
Modalităţile de tratament oncologic sunt: chirurgie, chimioterapie, radioterapie, hormonoterapie, terapia biologică, în studiu fiind terapia genică. Aceste metode terapeutice se pot asocia între ele pentru a obţine cel mai bun răspuns terapeutic posibil în cazul unui bolnav de cancer.
 
Scopul tratamentului oncologic specific poate fi vindecarea (curabilitatea), stabilizarea bolii, prelungirea supravieţuirii, prelungirea intervalului liber de boală sau paliatia (reducerea simptomatologiei cu îmbunatăţirea calităţii vieţii). 
 
Alegerea unui anumit tip de tratament oncologic se face în funcţie de localizarea bolii, stadiu clinic, factorii de prognostic, starea clinică a pacientului, vârsta, prezenţa altor boli asociate şi de opţiunea pacientului.
 
Pacientul trebuie să primească toate informaţiile despre tratament, atât în ceea ce priveşte beneficiile acestuia, reacţiilor secundare şi nu în ultimul rând riscurilor pe care şi le asumă în cazul în care refuză tratamentul propus.

Tratamentul chirurgical 

 
Tratamentul oncologic chirurgical poate fi curativ, atunci când se îndepărtează tumoarea primare şi se obţine vindecarea, paliativ, când se ameliorează simptomele pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii şi în unele cazuri pentru a prelungi supravieţuirea, de urgenţă şi după intervenţii mutilante (ex. postmastectomie).
 
Tratamentul oncologic chirurgical lasă însă, în multe cazuri, infirmităţi, după îndepărtarea organelor bolnave.
 

Chimioterapia   

 
Chimioterapia reprezintă modalitatea de tratament ce utilizeaza medicamente citotoxice (citostatice) pentru distrugerea celulelor maligne.
 
Se administrează pe cale intravenoasă, orală, intracavitară, intraarterială, intratumorală sau intramusculară.
 
Chimioterapia poate fi: curativă, reprezentând principala modalitate de tratament oncologic, neoadjuvantă sau preoperatorie , cu scopul de reducere a tumorii primare si scadere a riscului de diseminare la distanţă a bolii, adjuvantă sau postoperatorie, pentru reducerea riscului de recidivă locală sau la distanţă, la pacientii cu factori de prognostic nefavorabil.
 
Chimioterapia se administrează de obicei în cure/serii de 1 zi, 2 zile, 3 zile sau 5 zile, există şi serii mai complexe, fiecare perioadă de tratament fiind urmată de o perioadă de refacere de 3-4 saptamâni. Se pot utiliza unul sau mai multe citostatice, funcţie de localizare, forma histopatologică, stadiul clinic, bolile asociate şi opţiunea medicului curant.
 
Efectele secundare ale chimioterapiei sunt multiple, cu grade variante de severitate. Aceste efecte secundare tratamentului citostatic temporare sau permanente. Ele depind de citostatic, de doza administrată şi de durata tratamentului.
 
Cele mai frecvente reactii adverse sunt astenie fizică, lipsa poftei de mâncare, alopecie (căderea părului), greaţă şi vărsături, risc crescut de infecţii prin scăderea numărului de leucocite, sângerari diverse prin scăderea numărului de trombocite, tulburări ale tranzitului intestinal - diaree sau constipaţie, anemie, mucozită, reacţii alergice.
 
Majoritatea efectelor secundare pot fi ameliorate prin tratamente specifice şi de obicei dispar după terminarea chimioterapiei.
 

Radioterapia     

 
Radioterapia reprezintă modalitatea de tratament ce utilizează radiaţii ionizante. Utilizarea radiaţiilor ionizante în tratamentul cancerului se bazează pe posibilitatea de a obţine distrugerea celulelor tumorale, fără a determina alterări grave şi ireversibile asupra ţesuturilor sănătoase din jurul tumorii. Tehnicile de radioterapiei sunt: iradiere externă, brahiterapie sau curieterapie prin plasarea unor surse radioactive în ţesutul tumoral, radioterapie metabolică cu izotopi.
 
Efectele secundare ale radioterapiei depind de localizarea tumorii, tipul de iradiere, volumul tumoral, factorul timp, vârstă, starea clinică a pacientului, bolile asociate.
 
Aceste efecte pot fi acute - apar în timpul iradierii sau tardive - apar după 6 luni de la terminarea radioterapiei.
 
Complicaţiile acute implică: stare de rău de raze în primele zile de radioterapie (astenie, anorexie, greaţă, cefalee), eritem cutanat (roşeaţa pielii), greaţă şi vărsături, diaree, dureri abdominale, căderea părului, astenie fizică şi paloare, risc crescut de infecţii prin scăderea numărului de leucocite, sângerări diverse prin scăderea numărului de trombocite.
 
Efectele secundare tardive cuprind fibroză, dermatită, ulceraţii, fistule, insuficienţe de organe (plămâni - fibroză, maduvă osoasă - aplazie, rinichi - nefrită, inimă - pericardită, ficat - hepatită, mielită radică).
 
O categorie particulară de efecte secundare sunt cele mutagene şi cancerigene. Radioterapia este încriminată în apariţia unor cancere secundare ce apar la ani de zile de la iradiere (leucemii, mielodisplazii, limfoame, sarcoame).
 

Hormonoterapia             

Hormonoterapia este o modalitate de tratament oncologic utilizată în cancerele hormonodependente, acele tumori ce provin din ţesuturi a căror creştere este controlată de hormoni. Terapiile hormonale pot fi supresive (suprimă sursele de hormoni din organism) - chirurgical, medicamentos sau radiologic şi/ sau aditive (blochează acţiunea hormonilor din organism).
 
Cancerul mamar reprezintă localizarea în care terapia hormonala este cel mai frecvent utilizată şi studiată, atât ca tratament adjuvant la pacientele cu factori de prognostic nefavorabili cât şi în stadiul metastatic cu rol de paliaţie. La bărbat, cancerul de prostată este de asemenea hormonodependent.
 
Tratamentul hormonal determină în general diminuarea simptomelor cu îmbunătăţirea calităţii vieţii şi influenţează în mică măsura creşterea supravieţuirii.
 
Efectele secundare ale hormonoterapiei sunt foarte variate în funcţie de medicamentul utilizat, acestea fiind relativ frecvente, dar severitatea este minimă, neafectând major calitatea vieţii.

Terapia biologică             

Terapiile biologice cuprind acele tratamente antitumorale ce utilizează acţiunea mecanismelor naturale de apărare ale organismului împotriva tumorii şi/sau substante implicate în diferenţierea, proliferarea şi activitatea celulelor imune.
 
Considerata a IV-a modalitate majoră de tratament în cancer, terapia biologică a evoluat continuu în ultimii ani odată cu înţelegerea mai profundă a mecanismelor de producere şi evoluţie a cancerului. Cea mai utilizată este imunoterapia cu Interferoni sau Interleukine.

Mai recent, au intrat în practica curentă a tratamentului oncologic factorii de creştere hematopoietici, anticorpii monoclonali şi agenţi antiangiogenetici

Conferinta medicilor pneumologi rezidenti