Info SănătateaTV.ro: Cum poate afecta stresul sanatatea orala Cum poate afecta stresul sanatatea orala Cum poate afecta stresul sanatatea orala
Duminică, 11 dec 2016      08:04
Tratamentul cancerului la copii

Tratamentul cancerului la copii

21 iulie 2015    
Vindecarea cancerului, mai ales dacă este vorba de cancerul apărut la vârsta copilăriei, este realizabilă. În România, în urma tratamentului oncopediatric, se vindecă peste jumătate dintre cancere. Acest procent este global şi se referă la toate tipurile de cancer şi la toate stadiile de boală. Şansele de vindecare sunt cu atât mai mari cu cât stadiul de boală este mai mic.

Cancerul - Tratament

Chiar şi pentru pacienţii la care şansa de vindecare este scăzută, terapia oncologică poate fi benefică prin îmbunătăţirea calităţii vieţii, astfel încât pot fi reduse efectele dureroase ale bolii.
 
Cancerul netratat duce inevitabil la decesul copilului, deaorece în lipsa tratamentului specific oncologic nu există nicio variantă de oprire a evoluţiei bolii.
 
Tratamentul oncologic este singurul care poate oferi şanse reale de vindecare copilului bolnav de cancer.
 
Tratamentul oncologic se desfăşoară conform unor scheme foarte precise, numite protocoale terapeutice, stabilite la nivel internaţional şi care s-au dovedit eficiente în fiecare tip de cancer. Aceste protocoale precizează care este ordinea de aplicare a fiecărei modalităţi terapeutice (chirurgie, radioterapie, chimioterapie, imunoterapie), indicând exact momentul, durata de timp şi dozele de tratament care trebuie administrate.
 
Cu cât este urmat mai îndeaproape planul tratamentului oncologic stabilit, cu atât cresc şansele de obţinere a unui rezultat pozitiv al tratamentului.
 
Niciuna dintre modalităţile de tratament oncologic nu este dureroasă în sine, în momentul în care este administrat copilului. Există însă o serie de neplăceri asociate cu acestea (de exemplu, o parte a procesului de vindecare după operaţie, înţepăturile la instalarea branulelor pentru administrarea perfuziilor), precum şi o serie de efecte secundare nedorite, care pot duce la apariţia durerii.
 
Tratamentul fiecărei forme de cancer este adaptat tipului afecţiunii şi este dependent de organul de la care a pornit, tipul celulelor canceroase, stadiul bolii etc. Există, deci, multe metode de tratament oncologic şi fiecare se aplică unui anumit caz, în funcţie de particularităţile bolii sau ale stadiului în care se află.

Tipuri de tratamente

  Tratamentul chirurgical este folosit pentru îndepărtarea tumorii. În general, chirurgul îndepărtează tumora până în ţesutul sănătos, pentru a nu rămâne celule maligne care ar putea duce la o recidivă a bolii şi care ar necesita o nouă operaţie. Acestă procedură medicală diferă în funcţie de organul afectat şi, în cazurile mai avansate, este asociată cu chimioterapia. Tratamentul oncologic chirurgical este o modalitate terapeutică esenţială în tumorile solide. În aceste cazuri este bine ca tumora să fie îndepărtată în totalitate. Uneori acest lucru nu este posibil, fie pentru că tumora este prea extinsă şi trebuie micşorată prin alte metode, fie pentru că deja s-a extins şi la distanţă.
Unele efecte secundare frecvent întâlnite sunt durere, greaţa, constipaţia, durerea de cap. În general toate aceste efecte pot fi ameliorate prin administrarea unor medicamente.
 
 Chimioterapia constă în utilizarea substanţelor citostatice (medicamente speciale care împiedică înmulţirea celulelor) pentru a distruge celulele bolnave. Majoritatea chimioterapicelor sunt administrate intravenos, dar se pot administra şi oral, prin injecţii intramusculare, injecţii subcutanate sau injecţii intrarahidiene (în lichidul cefalorahidian).
Principalul efect nedorit al citostaticului este inhibarea funcţiei măduvei osoase. Efectele secundare frecvente ale chimioterapiei: greaţa şi voma (efect imediat), pierderea părului, dureri ale gurii, ulceraţii, afte, constipaţie, scăderea celulelor din măduva osoasă, rar, pot să apară alergii, icter, sânge în urină. Aceste efecte secundare diferă de la un copil la altul, iar cea mai mare parte cedează cu timpul. Unele efecte secundare pot fi prevenite sau diminuate cu ajutorul anumitor medicamente. În schimb, căderea părului nu poate fi prevenită, nu există niciun mijloc de a o combate, dar efectul psihic poate fi diminuat informând copilul din timp şi cumpărându-i o şepcuţă. Imediat după încetarea tratamentului, părul va creşte la loc. Este foarte important să explicaţi copilului faptul că părul, odată căzut din cauza medicamentelor, va creşte din nou.
 
Transfuziile de sânge sau de produse de sânge (concentrat trombocitar, plasmă) sunt necesare pentru a suplini ceea ce măduva osoasă nu poate produce, fie din cauza bolii, fie în urma tratamentelor oncologice.
 
Transplantul de celule stem hematopoietice
 
Celula mamă, din care se vor dezvolta celulele normale din sânge se numeşte “celulă stem hematopoietică” (CSH). Celulele stem hematopoietice sunt elementele de care măduva osoasă are nevoie pentru a produce celule sanguine. Celulele stem hematopoietice sunt cele care sunt de fapt transplantate atunci când vorbim de transplantul de măduvă osoasă.
 
Transplantul de celule stem hematopoietice (TCSH) este o procedură terapeutică prin care se administrează celule stem unui pacient, în intenţia de a înlocui, parţial sau total, sistemul care produce sângele.
În oncologie, transplantul de măduvă osoasă sau de celule stem hematopoietice este indicat în câteva tipuri de tumori care nu pot fi vindecate prin terapie citostatică sau care au recidivat.
 
Radioterapia constă în utilizarea razelor X pentru a elimina celulele canceroase. Radioterapia este o formă de terapie locală, adică efectele sale se manifestă doar în zona în care sunt folosite. Medicii pot sugera folosirea radioterapiei împreună cu chimioterapia ca formă de tratament ce înlocuieşte intervenţia chirurgicală, în special în cazul tumorilor a căror mărime şi amplasare le fac greu de operat. Radioterapia reduce simptomele cancerului şi este nedureroasă.
 
Posibile efecte secundare: leziuni ale pielii (nu este recomandată expunerea la soare a părţii tratate), căderea părului, dureri la nivelul gurii (dacă radiaţia a fost dirijată în regiunea capului sau a gâtului), greţuri, vărsături, diaree, dacă radiaţia a avut loc asupra abdomenului.
 
Pe termen lung, iradierea poate avea drept consecinţă apariţia unei boli hematologice (leucemie). Alte efecte secundare ale radioterapiei: inhibiţia creşterii, malignităţi secundare în câmpul de iradiere, tulburări neurocognitive, cataractă, hipotiroidism, cancer tiroidian, anomalii dentare, pubertate precoce sau întârziată, disfuncţii cardiace, fibroză pulmonară, malabsorbţie, alterarea funcţiei gonadale (afectarea testiculelor sau a ovarelor), nefrită (boală inflamatorie a rinichilor).
 
Terapia cu laser constă în utilizarea unui fascicul de lumină pentru a distruge celulele canceroase, fiind distruse doar celulele din zona tratată. Poate fi utilizată doar în anumite tipuri de cancer, cum ar fi cancerul de piele sau cel mamar.
 
Terapia fotodinamică este un tip de terapie cu laser care implică utilizarea unor medicamente ce sunt absorbite de celulele canceroase; când sunt expuse unei surse speciale de lumină, medicamentele se activează şi distrug celulele canceroase. Poate fi folosită doar în anumite tipuri de cancer, spre exemplu cancerul de vezică urinară.
 
Imunoterapia foloseşte sistemul imunitar al organismului pentru a lupta împotriva bolii.
 
Celulele sistemului imunitar găsesc celulele canceroase şi le distrug.
 
Terapiile biologice sunt utilizate pentru a stimula sau a mări capacitatea de luptă a organismului contra cancerului. Această formă de terapie poate fi utilizată după intervenţia chirurgicală, ca unică formă de tratament, sau împreună cu chimioterapia şi radioterapia. Majoritatea medicamentelor de acest tip sunt administrate intravenos.
 
Terapia hormonală este utilizată în anumite tipuri de cancer la nivelul unor organe a căror activitate poate fi influenţată de anumiţi hormoni sau de lipsa lor.

Tratamentul paliativ

Deşi majoritatea tratamentelor pentru cancerul la copii sunt eficiente, uneori vindecarea nu este posibilă în toate cazurile. Tratamentul paliativ este un tratament care nu mai are ca scop vindecarea, ci uşurarea durerilor şi a altor neplăceri cauzate de boală. Deşi nu are niciun efect în tratarea bolii, el poate îmbunătăţii calitatea vieţii copilului.
 
Tratamentul specific oncologic se administrează în secţia de oncopediatrie. Alte tipuri de tratament paliativ pot fi administrate fie în secţia de oncopediatrie, într-o secţie de pediatrie sau la domiciliu. Este esenţial să fie consultat medicul oncopediatru, pentru a se asigura că tratamentul complementar respectiv nu prezintă contraindicaţii pentru sănătate copilului.
 
Medicul oncopediatru va prescrie medicaţia necesară, în funcţie de evoluţia stării de sănătate a copilului, pe perioada administrării tratamentului.
 
În general, pe perioada tratamentului împotriva cancerului, este contraindicată vaccinarea copilului bolnav, deoarece acesta are un sistem imun ineficient, ceea ce face ca vaccinul să fie ineficient. Mai mult, din cauza tratamentului oncologic, sistemul imunitar este slăbit şi nu se poate apăra împotriva unor efecte secundare ale administrării unor vaccinuri.
Se recomandă, în general, ca programul de vaccinare să fie amânat la 1-2 ani de la încheierea tratamentului. În vederea administrării oricărui tip de vaccin, va fi consultat medicul oncopediatru. Pe perioada tratamentului oncologic sunt interzise vaccinurile care conţin virusul viu-atenuat.
 
Atunci când boala copilului se află în stadiu terminal (nu mai poate fi vindecată sau controlată), este important de stabilit unde anume se va simţi copilul cel mai confortabil: la spital, acasă sau la un centru special de îngrijire, decizie ce va depinde şi de starea generală a copilului.
 
Pentru durerea de mare intensitate, copilului i se vor administra medicamente foarte puternice (cum este morfina), pe calea cea mai simplă şi cea mai puţin dureroasă: oral, prin piele, prin supozitoare, intravenos, subcutanat sau intramuscular.
 
Atunci când durerea devine mai intensă şi nu mai poate fi stăpânită sub planul de tratament recomandat la externare, medicul trebuie contactat pentru adaptarea schemei terapeutice.

Conferinta medicilor pneumologi rezidenti