

|
Otita externă malignă se manifestă ca o infecţie ce apare la nivelul osului temporal şi a celor adiacente. Complicaţia este relativ rară şi apare în special la persoanele imunocompromise sau oamenii în vârstă care suferă de diabet zaharat. Infecţia ţesutului moale a canalului auditiv extern se produce mai ales în climaturile umede şi calde. Evenimentele care pot produce infecţia sunt curăţarea urechilor cu beţişoare dar şi înotul în piscine care au concentraţii mari de halogeni. Otita externă poate afecta întregul conduct auditiv extern sau doar o porţiune a acestuia.
Cauzele producerii otitei externe mailgne
Otita externă malignă poate fi cauzată de o infecţie bacteriană, virală sau cutanată, de o alergie, un traumatism, o eczemă sau chiar de apa care rămâne în conductul auditiv. Otita externă malignă afectează, în aceeaşi măsură, atât copiii cât şi adulţii. Totodată, persoanele care utilizează dopuri pentru urechi sau proteze externe sunt mult mai expuse să dezvolte această afecţiune. Un al responsabil pentru producerea otitei externe maligne este stafilococul auriu.
Semnele şi simptomele otitei externe maligne
Principalele semne ale acestei afecţiuni sunt otalgia severă (se poate manifesta mai ales noaptea), otoreea purulentă, răguşeală sau disfuncţie facială. Conductul auditiv extern este roşu şi inflamat. În unele cazuri, se poate scurge din ureche un lichid de culoare albă. La început, otita externă malignă prezintă simptome de tipul mâncărimilor şi scăderii acuităţii auditive, după care apar durerile, mai ales în momentul în care infecţia obturează conductul auditiv.
Diagnosticul de otită externă se pune în urma efectuării unui examen clinic care va fi confirmat de o serie de studii de laborator şi teste imagistice. Testele de laborator includ hemoleucograma, cultivarea secreţiilor auriculare, rata de sedimentare a eritrocitelor, examenul patologic al ţesutului de granulaţie.
În ceea ce priveşte studiile imagistice, acestea fac referire la scanarea osoasă CT care poate localiza ţesutul afectat al oaselor urechii, scanarea osoasă cu Tc99 (aceasta poate localiza un proces patologic în os însă nu se poate specifica natura infecţiei). Un alt studiu imagistic este scintigrafia cu galiu 67, scanare sensibilă la procesul infecţios.
Tratamentul otitei externe maligne
Pentru tratamentul otitei externe maligne este necesară corecţia imunosupresiei, tratamentul local al canalului auditiv şi terapia antibiotică de lungă durată.În unele cazuri poate fi necesară chiar intervenţia chirurgicală.
Alte articole din ORL
|