SănătateaTV - Televiziunea Oamenilor Sănătoşi
ticker
ticker

Neuromul Morton este un nerv de mari dimensiuni care apare de obicei între al treilea şi al patrulea deget de la picioare. Problemele apar de obicei în această zonă deoarece nervul lateral plantar se combină cu nervul plantar medial. În momentul în care cei doi nervi se combină ei prezintă un diametru foarte mare comparativ cu cel specific celorlalte degete. Nervul se găseşte în ţesutul subcutanat aproape de venă şi arteră. Deasupra nervului există o structură care poartă numele de ligament metatarsian transversal profund care este foarte puternic, susţine oasele metatarsiene şi căptuşeşte compartimentul nervului. Cu fiecare pas realizat pe pământ se produce o senzaţie de apăsare asupra nervului lărgit iar ligamentul metatarsial transversal coboară. Această situaţie creează compresie într-un spaţiu închis.

Nu a fost determinat încă motivul pentru care nervul se lărgeşte. Piciorul plat poate face ca nervul să fie împins înspre degetul mijlociu mai mult decât este normal, ceea ce poate cauza iritaţie şi posibila lărgire a nervului. Sindromul este mai comun la femei decât la bărbaţi. O cauză posibilă este aceea că femeile poartă încălţăminte strâmtă. Tocurile creează presiune asupra degetelor de la picioare iar pantofii înguşti crează compresie laterală. Ca un rezultat, există o presiune mai mare asupra zonelor în care nervii sunt presaţi din toate părţile. În asemenea condiţii, chiar şi o minimă lărgire a nervului poate produce durere.
 
Semne şi simptome
 
Cel mai comun simptom al neuromului Morton este durerea localizată în spaţiul trei interdigital urmat de spaţiul doi şi patru. Durerea poate fi ascuţită sau surdă şi este accentuată de purtarea unor pantofi sau în timpul mersului. Durerea este mai puţin severă când pe picior nu apasă o greutate.
 
Diagnostic
 
Pentru punerea diagnosticului medicul podiatru palpează zona în care se resimte durerea. Medicul încearcă să localizeze nervul prin apăsarea pe spaţiul trei interdigital. Podiatrul va încerca să identifice semnul Mulder prin palparea interspaţiului afectat cu o mână şi, în acelaşi timp, să pună, cu cealaltă mână, presiune pe întregul picior. În cele mai multe cazuri de neurom Morton, această acţiune cauzează un pocnet fonic care este cunoscut drept semnul Mulder.
 
O ecografie cu raze X este realizată pentru ca medicul să se asigure că nu este vorba de o fractură. Examenul cu raze X este util şi pentru examinarea articulaţiilor şi a densităţii osoase pentru excluderea artritei, în mod special a artritei reumatoide şi a osteoartritei.
Un examen IRM (Imagistică prin Rezonanţă Magnetică) este utilizat pentru ca medicul să se asigure că acea compresie nu este cauzată de o tumoră în picior. Examenul IRM determină de asemenea mărimea neuromului şi pune problema dacă sindromul ar trebui tratat prin metoda conservativă sau cu ajutorul celei agresive.
 
Dacă este indicată intervenţia chirurgicală atunci podiatrul trebuie să determine ce mărime a nervului trebuie rezectată. Acest lucru este foarte important deoarece tehnicile chirurgicale depind de mărimea şi poziţia neuromului. Deoarece examenele IRM sunt costisitoare unele companii de asigurare se opun achitării lor. Dacă podiatrul este de părere că examenul IRM este necesar acesta poate convinge compania de asigurări să plătească testul prin prezentarea datelor cazului ce necesită această investigaţie.
 
Tratament
 
În cele mai multe cazuri tratamentul iniţial constă în reducerea compresiei plantare si eliminarea efectului de tensiune ligamentară intermetatarsiană. De asemenea trebuie evitaţi pantofii cu toc înalt şi cu bot ascuţit.
 
Totodată pacientului i se va face o injecţie anestezică locală pentru ameliorarea durerii şi i se va administra un tratament cu corticosteroizi pentru reducerea inflamaţiei. Pentru monitorizarea afecţiunii pacientul se va reîntoarce la control după două săptămâni. Dacă durerea s-a ameliorat înseamnă că neuromul este mic şi este cauzat cel mai probabil de structura lăbii piciorului pacientului şi de încălţămintea pe care acesta o poartă.
 
Alte terapii fizice posibile cuprind crioterapia, ultrasonografia, masajul profund al ţesuturilor şi exerciţiile de întindere. Gheaţa este benefică pentru a diminua inflamaţia asociată. Fonoforeza poate fi de asemenea folosită pentru a scădea inflamaţia şi durerea.
O altă formă de terapie este reprezentată de injecţiile cu alcool pentru a ajuta la întărirea nervilor şi diminuarea durerii. Injecţiile sunt realizate la circa 7-10 zile iar, în medie, un pacient are nevoie de 4-7 injecţii pentru o reducere semnificativă a durerii.
 
Intervenţia chirurgicală presupune rezecţia sau decompresia nervului.
Newsletter

Vrei să fii la curent cu noutăţile Sănătatea TV:


Nume:
E-mail: