

|
Scolioza congenitală este o malformaţie prezentă la naştere, fiind caracterizată de apariţia unor vertebre anormale. În mod normal, coloana vertebrală este formată din vertebre care au o anumită configuraţie anatomică. În cazul malfomaţiilor, aceste vertebre prezintă o configuraţie de tip coneiform. În afară de acest defect de segmentare mai există şi un defect de formare. Cu alte cuvinte, defectele de formare şi cele de segmentare determină apariţia acestor malformaţii congenitale, potrivit prof. univ. dr. Gheorghe Burnei, şeful Clinicii Ortopedie Pediatrică din cadrul Spitalului de Copii „Marie Curie”.
Scolioza congenitală – Cauze
Pe lângă cele două defecte, de segmentare şi de formare, mai există şi alte cauze ce pot conduce la apariţia scoliozei congenitale. Astfel, o atenţie deosebită trebuie să o aibă şi femeile însărcinate. „Există situaţii în care anumite aspecte ar putea facilita apariţia acestei malformaţii congenitale. Se ştie cu certitudine că în timpul sarcinii existenţa unei concentraţii de dioxid de carbon crescută poate facilita apariţia acestor malformaţii congenitale. Mai există şi situaţia în care mama ia un tratament antiepileptic, dacă ea suferă de epilepsie. În acest context este posibil ca viitorul nou-născut să prezinte aceste malformaţii congenitale. De aceea trebuie evitată această situaţie, adică excesul de dioxid de carbon în camera în care mama îşi petrece timpul. De asemenea, dacă mama este epileptică trebuie să se găsească o altă modalitate decât aceea de a combate epilepsia prin administrarea antiepilepticelor”, a declarat pentru Sănătatea TV, prof. univ. dr. Gheorghe Burnei.
Scolioza congenitală – Diagnostic
Scolioza congenitală poate fi diagnosticată chiar intrauterin. Pentru aceasta este necesară o ecografie spaţială, respectiv o ecografie de tip 3D. Potrivit prof. univ. dr. Gheorghe Burnei, scolioza congenitală diagnosticată intrauterin „nu impune un tratament intrauterin, dar cunoscându-se prezenţa acestei malformaţii congenitale se dă posibilitatea părintelui copilului de a se deplasa cu rapiditate spre medic pentru a i se administra tratmentul iniţial chiar din primele zile de naştere. Tratamentul administrat chiar din perioada de nou născut, adică în primele 30 de zile, constă în efectuarea unor paturi gipsate, a unor paturi ortopedice sau chiar a unor orteze care să îi menţină coloana vertebrală într-o poziţie mult mai apropiată de normal”.
Scolioza congenitală – Complicaţii
În general, scoliozele congenitale se pot diagnostica, în marea majoritate a cazurilor, chiar la naştere. Însă o parte din scoliozele care nu au deformări mari se pot diagnostica ceva mai târziu, uneori întâmplător. Altfel spus, scoliozele congenitale, într-o proporţie de 75%, trebuie operate, iar în proporţie de 25% trebuie supravegheate, potrivit specialistului în ortopedie pediatrică. În cazul în care o scolioză congenitală gravă nu este operată la timp, atunci pot apărea complicaţii destul de severe. „Dacă o scolioză congenitală nu este operată la timp, în evoluţie, mai ales în perioada în care creşterea este accentuată, apar o serie de complicaţii mult mai severe decât în cazul scoliozei idiopatice care apare în jurul vârstei de 8 ani. Aceste complicaţii sunt similare cu cele date de scoliozele cu debut precoce, adică cu scoliozele idiopatice infantile care debutează fără să fie malformaţie, în perioada dintre 0 şi 1 an, şi cu scoliozele idiopatice juvenile, care debutează de asemenea fără malformaţii ale coloanei, în perioada dintre 1 şi 3 ani. Aceste complicaţii sunt grave”, a subliniat prof. univ. dr. Gheorghe Burnei.
Sindromul de insuficienţă respiratorie, o complicaţie severă a scoliozei congenitale
Una dintre complicaţiile scoliozei congenitale este cea legată de sindromul de insuficienţă respiratorie. În acest caz, deformarea este gravă, toracele apăsând pe partea concavă pe plămân şi împiedicând astfel dezvoltarea lui. Nici în partea convexă plămânul nu se dezvoltă normal şi, ca atare, lipsa de dezvoltare normală face ca plămânul să devină insuficient pentru a asigura homeostaza normală a organismului. În aceste condiţii apare acest sindrom care se accentuează progresiv odată cu creşterea şi constituie în ultimă instanţă şi cauza unor complicaţii şi mai grave şi poate duce la deces, conform prof. univ. dr. Gheorghe Burnei.
35% din pacienţii cu scolioză congenitală prezintă malformaţii cardiace
Pe lângă sindromul de insuficienţă respiratorie mai există şi alte complicaţii care pot fi luate în evidenţă. Iar asta cu atât mai mult cu cât această malformaţie congenitală se asociază frecvent cu alte tipuri de malformaţii congenitale. „Malformaţiile congenitale cardiace sunt prezente în proporţie de 35%, de aceea orice pacient cu scolioză congenitală trebuie investigat în această direcţie, pentru că malformaţiile cardiace au prioritate în privinţa ordinii rezolvării lor ca metodă chirurgicală. După aceea există posibilitatea apariţiei malformaţiilor renoureterale, malformaţii ce reprezintă o proporţie de 25%. Dacă explorările preoperatorii permit tragerea unor concluzii care să ateste faptul că aceste malformaţii sunt compatibile cu efectuarea intervenţiei operatorii, atunci se operează mai întâi scolioza şi după aceea malformaţiile renoureterale sau dacă nu invers. De asemenea putem face menţiunea că, în proporţie de 50%, toate cazurile au şi alte malformaţii asociate, fie viscerale, fie osteoarticulare. De altfel, părinţii trebuie să ştie că în momentul în care scolioza congenitală depăşeşte 40 de grade, funcţionarea inimii şi a plămânilor este deficitară. Mai mult, în măsura în care scolioza congenitală evoluează ca severitate aceasta poate afecta şi funcţionarea celorlalte organe de la nivelul cavităţii abdominale, splină, ficat, intestin”, a declarat prof. univ. dr. Gheorghe Burnei.
Alte articole din Ortopedie
|