

|
Viaţa copiilor cu scolioză congenitală este mult mai rezervată decât a celor de aceeaşi vârstă dar care nu prezintă anomalii la nivelul vertebrelor coloanei. Iar asta cu atât mai mult cu cât aceşti copii nu se pot implica în unele activităţi fizice specifice vârstei lor. În cazul scoliozelor congenitale severe tratamentul chirurgical este mai mult decât necesar. Însă tratamentul chirurgical trebuie făcut ţinând cont de forma şi complicaţiile afecţiunii.
Vertebrectomia, un tratament chirurgical esenţial în scoliozele congenitale mai puţin severe
Unul dintre tratamentele esenţiale în cazul scoliozelor congenitale mai puţin severe este vertebrectomia. Acest tip de tratament este asociat cu discectomia şi instrumentarea somatică. Asta înseamnă că „după ce se scoate hemivertebra se face reducerea cu ajutorul unor implanturi, respectiv nişte şuruburi plasate în corpul vertebral. Pe aceste şuruburi se reduce cu ajutorul unei tije în poziţia normală în aşa fel încât vertebrele să fie aşezate în funcţie de dispoziţia lor fie în cifoza toracică, cifoza normală, fie în lordoza lombară, ca ele să fie situate într-o dispoziţie normală. Excizia hemivertebrei este un act temerar, un act chirurgical care impune o atenţie deosebită din partea echipei operatorii pentru faptul că riscul neurologic este extrem de mare având în vedere posibilitatea lezării măduvei spinării şi apariţia unor complicaţii grave, cum ar fi pareza, paralizia, incontinenţa de urină, de materii fecale, şi într-un târziu şi decesul”, a declarat pentru Sănătatea TV, prof. univ. dr. Gheorghe Burnei, şeful Clinicii Ortopedie Pediatrică din cadrul Spitalului de Copii „Marie Curie”.
Dispozitive speciale pentru corectarea scoliozei congenitale
Sunt însă şi cazuri în care intervenţia operatorie impune şi o altă metodă. Aceasta a fost introdusă în România începând cu anul 2003 – 2004 şi presupune plasarea unor dispozitive speciale ce au menirea de a corecta scolioza congenitală. Potrivit prof. univ. dr. Gheorghe Burnei, „aceste dispozitive au o eficienţă foarte bună mai ales în aceste forme grave, forme care pur şi simplu nu se pot preta la excizia hemivertebrei şi instrumare somatică pentru redresare. Aceste scolioze sunt aşa de ample şi cu malformaţii extrem de severe încât intervenţia operatorie făcută prin hemivertebrectomie sau prin osteotomie de coloană nu poate asigura corecţia ei. Şi asta deoarece se asociază de multe ori şi cu apariţia unor segmente care leagă vertebrele între ele. Aceste segmente se întind uneori pe întreaga coloană toracală, alteori sunt intersegmentare, adică pe 3, 4 sau 5 vertebre, 2 sunt libere, după care urmează un alt segment. Cu toate eforturile pe care le încercăm nu reuşim şi nu s-a reuşit nici în altă parte. De aceea acest dispozitiv special asigură un confort atât pentru pacient, cât şi pentru medic. Aplicat, acest dispozitiv permite ca îndreptarea coloanei, distractarea şi distensia hemitoracelui prin toracostomie şi ulterior tot prin distractare să se facă în acelaşi timp. Astfel copilul revine la o capacitate fizică aproape de normal. Noi am făcut în jur de vreo 20 de intervenţii la aceşti copii şi ei se simt foarte bine, şi-au reluat activitatea, uneori nici nu se cunoaşte că au fost operaţi şi aici mă refer la capacitatea lor fizică, de a se antrena în jocurile corespunzătoare vârstei. Cu toate acestea, suntem adepţii folosirii diferenţiate al acestui dispozitiv mai ales că suntem într-o ţară cu resurse financiare deficitare şi nu toţi copii au posibiitatea să beneficieze de acest dispozitiv”.
Tratamentul cu dispozitive speciale – Descriere
Intervenţia cu aceste dispozitive speciale se face la o anumită vârstă. Potrivit şefului Clinicii Ortopedie Pediatrică de la Spitalul de Copii „Marie Curie” din Bucureşti, primul pas al intervenţiei constă într-o deplasare a acestui dispozitiv, după care se face toracostomia. Apoi, la un interval de şase luni este nevoie de o distractare, o intervenţie ce durează aproximativ 10 minute. Astfel se expansionează treptat atât toracele, cât şi coloana vertebrală. Mai mult, „sunt două puncte de plasament, unul în jos şi unul în sus, proximal şi distal. Proximal se poate fixa pe coastă, iar distal poate avea trei puncte variabile, fie pe coastă, fie pe coloana vertebrală sau fie pe osul iliac. Această dispoziţie variată a modulului de fixare distal asigură o variabilitate privind indicaţiile acestui dispozitiv pentru că în funcţie de modificările malformaţiei congenitale putem face această aplicare diferenţiată a acestui aparat. Din punct de vedere statistic, în fiecare an se nasc în jur de aproximativ 20 de copii cu malformţii congenitale. Din aceştia 75%, deci în jur de 14, prezintă aceste malformaţii mai grave. Ceilalţi 6 prezintă malformaţii care evoluează normal, trebuie doar supravegheaţi. De asemenea, din cei 14 în jur de 6 prezintă forme grave care necesită intervenţia chiar din primul an de viaţă”, a mai declarat prof. univ. dr. Gheorghe Burnei.
Liste de aşteptare pentru tratamentul cu acest dispozitiv special
Deşi eficienţa dispozitivului a fost dovedită, după cum a precizat specialistul, totuşi nu toţi copiii pot beneficia de acesta. „Sunt foarte mulţi copii care sunt în aşteptare şi aşteptarea aceasta este lungă. Uneori aceşti copii depăşesc perioada de indicaţie în care să se aplice aceste dispozitive şi atunci recurgem la alte modalităţi care să mai îmbunătăţească oarecum dispoziţia coloanei şi posibilitatea de a-şi menţine un status fiziologic satisfăcător. În aşteptare stau aproximativ 25 de copii care ar trebui să fie operaţi cât mai repede. Din păcate sunt trei truse în toată lumea, două în SUA şi una circulă în Europa. La noi în ţară această trusă soseşte periodic la un interval de şase - opt luni, trebuie programată existând un anumit interval de timp, de o săptămână, două, trei, în funcţie de ce trebuie să facem noi aici. După aceea trusa părăseşte România şi pleacă în alte state, acolo unde este nevoie ca şi ceilalţi copii să fie operaţi”, a mai adăugat prof. univ. dr. Gheorghe Burnei.
Alte articole din Ortopedie
|