Info SănătateaTV.ro: Cum poate afecta stresul sanatatea orala Cum poate afecta stresul sanatatea orala Cum poate afecta stresul sanatatea orala
Duminică, 11 dec 2016      06:04
Copilul hiperactiv

Copilul hiperactiv

06 iulie 2015    
Copiii sunt activi din fire, nu stau în acelaşi loc două secunde, ţipă, se joacă, aleargă.
Care este însă diferenţa însă dintre un copil agitat din fire şi un copil hiperactiv?
Linia dintre a fi agitat şi a fi hiperactiv este foarte subţire, motiv pentru care trebuie să fiţi foarte atent la comportamentul copilului.
 

Un copil hiperactiv poate fi un coşmar pentru unii părinţi

 
Poate părea ciudat, dar pentru alţii, recunoaşterea faptului că un copil este hiperactiv este ca o izbăvire.
Mulţi s-au confruntat cu diagnostice puse de psihiatri diferiţi, care mai de care mai grave, cum ar fi de retard psihic sau de encefalopatie.
 
Hiperactivitatea este însă până la urmă şi ea o componentă a normalităţii la care se poate ajunge cu multă muncă şi răbdare odată cu maturizarea copilului.
 
În ultimul deceniu, hiperactivitatea a devenit un termen cunoscut şi un fenomen studiat de un număr important de specialişti din diferite domenii.
 
Mulţi părinţi interesaţi consultă un specialist în privinta dificultăţilor pe care le întimpină în viaţă alături de copiii lor hiperactivi. Aceştia din urmă, în afara stării iniţiale de agitaţie, pot avea temperamente, personalităţi diferite, grad de dezvoltare al inteligenţei diferit şi pot avea sau nu inabilităţi specifice de învăţătură.
 
Cu toată varietatea cazurilor, există câteva dificultăţi generale ce merită o descriere mai detaliată.
 

Ce este hiperactivitatea?

 
O persoană hiperactivă este o persoană mai activă comparativ cu alte persoane de aceeasi vârsta, la masă, somn, lectură, studiu sau alte activităţi.
Hiperactivul pare mereu în mişcare.
Acest lucru singur nu indică însă existenţa unei anomalii sau dereglări. Mulţi dintre noi suntem într-un moment sau altul mai activi decât de obicei.
 
Hiperactivitatea se poate datora excitaţiei produse de un eveniment festiv, neliniştii legate de realizarea sau nerealizarea unui lucru, sau exuberanţei provocate de venirea primăverii.
 
Unii copii prezintă această stare de neobosită superactivitate în mod constant, urmare nu a bucuriei sau a neliniştii, ci a faptului că părţi din creierul lor sunt afectate.
 
Copiii hiperactivi sunt, în general, şi întârziaţi, prezintă o dezvoltare lentă - merg sau vorbesc foarte târziu - şi nu pot urma cursurile în mod normal la clasele cu profil special. Aceasta nu este însă o regulă generală.
 
Copiii hiperactivi pot fi şi copii normali, fără întârzieri în dezvoltare, care prezintă însă o activitate mai intensă - uneori lipsită de sens - decât ceilalţi copii de vârsta lor.
 
Copiii hiperactivi pot sta doar câteva minute într-un loc şi chiar în acest timp prezintă un neastâmpăr excesiv. Ei vorbesc mult în timpul orelor de clasă, au o putere de concentrare redusă - uneori sub cinci minute.
Copiii hiperactivi se bat în mod frecvent sau îşi provoacă fraţii, colegii, prietenii şi îşi strică foarte repede hainele şi jucăriile.

Copiilor hiperactivi le este greu să-şi planifice dinainte munca sau joaca, fapt ce are drept consecinţă o activitate neglijentă la şcoală şi senzaţii de intensă frustrare în joacă.

Copiii hiperactivi nu se pot supune regulilor unui joc şi nu pot lua în considerare sentimentele prietenilor lor.

Ei dau vina pe alţii părinţi, rude, profesori sau prieteni pentru orice eşec.

În toate aceste situaţii nu pot fi influenţaţi prin judecată logică, iar comportarea lor nu se schimbă în cazul aplicării unei pedepse.  

Conferinta medicilor pneumologi rezidenti