Info SănătateaTV.ro: OMS: Se estimeaza ca anemia afecteaza aproximativ 40% din copiii prescolari in tarile in curs de dezvoltare OMS: Se estimeaza ca anemia afecteaza aproximativ 40% din copiii prescolari in tarile in curs de dezvoltare OMS: Se estimeaza ca anemia afecteaza aproximativ 40% din copiii prescolari in tarile in curs de dezvoltare
Luni, 05 dec 2016      04:23
Impetigo, cea mai raspandita infectie la copii

Impetigo, cea mai raspandita infectie la copii

20 iulie 2015    

Ce este Impetigo?

Impetigo este o infecţie provocată de bacterii fie streptococi, fie de Staphylococcus aureus.
 
Impetigo este o infecţie a pielii, care determină apariţia unor vezicule roşii care se pot sparge, secretă lichid şi dezvoltă o crustă galbenă maronie. Aceste vezicule pot să apară în orice parte a corpului, dar cel mai frecvent apar în jurul gurii şi nasului.
Veziculele pot fi răspândite în alte părţi ale corpului prin grataj (adică prin scărpinare).

Impetigo este una din cele mai obişnuite infecţii la copii. Aceste bacterii proliferează oriunde - în băi murdare, în mâncarea stricată şi în propriul nostru corp.

Impetigo - Factori

Impetigo este o infecţie provocată fie de bacterii, fie de streptococi.Aceste bacterii proliferează oriunde-în băi murdare, în mâncarea stricată şi în propriul nostru corp.
Dacă, de exemplu, un copil cu o rană deschisă sau cu zgârieturi proaspete se spală într-o cadă de baie sau chiuvetă care nu au fost curăţate, el poate faceimpetigo.
 
Utilizarea unui prosop sau chiar a unui săpun folosit mai înainte de o persoană infectată cu impetigo poate transmite infecţia.
 
Alte probleme ale pielii pot face o persoană susceptibilă la impetigo, de exemplu păduchii de corp, infecţiile streptococice sau micotice, furunculele sau diferite forme de dermatită.
 
Majoritatea oamenilor fac această boală foarte contagioasă prin contact fizic cu cineva care o are sau purtând aceleaşi haine, utilizând aceleaşi aşternuturi, prosoape sau alte obiecte. Natura însăşi a copilăriei, care presupune multe contacte fizice şi activitate în colectivităţi, face din copii victmele primare şi purtătorii impetigoului.
 
Transpiraţia excesivă, malnutriţia şi igiena nesatisfăcătoare pot agrava afecţiunea.

Impetigo - Simptome

Una din caracteristicile impetigo-ului este prezenţa unei  zone mici cu vezicule care se sparg după câteva ore, ce formează o zonă roşie şi umedă din care se prelinge lichid. Acest tip de leziune apare mai ales pe faţă, dar şi în regiunile expuse ale braţelor şi picioarelor.
 
În câteva zile, poate apărea o crustă aurie sau galben închis, timp în care infecţia diseminează în continuare, la marginile zonei afectate.
 
Atunci când leziunile de pe faţă nu dispar în 48 de ore, trebuie început tratamentul. O infecţie de tip impetigo necesită îngrijiri medicale prompte.
 
Atunci când se formează mici ulcere foarte pruriginoase, pline cu puroi, cu o crustă maro închis,  acestea vor indica prezenţa  ectimei. Ectima reprezintă o formă ulcerată de impetigo care pătrunde adânc în piele. Netratată, ectima poate provoca cicatrici şi modificări ireversibile ale pigmentaţiei.
 
Un copil cu impetigo prezintă greaţă, durere de cap, producţie scăzută de urină sau un edem moale la nivelul feţei şi membrelor. Începutul bolii poate prezenta asocieri cu glomerulonefrita, o boală renală provocată de toxinele bacteriene.

Impetigo - Diagnostic

Medicul pune diagnosticul de impetigo la inspecţia pielii. Uneori medicul prelevează o probă de la nivelul unei vezicule pentru examenul bacteriologic. În cazul în care pacientul prezintă şi alte simptome însoţitoare se vor efectua teste suplimetare din sânge şi urină.

Impetigo - Metode de tratament

Cheia tratamentului şi a prevenirii impetigo-ului este igiena personală riguroasă şi un mediu înconjurător curat. Odată apărută infecţia, îngrijirile prompte o vor putea menţine sub control şi vor preveni transmiterea.
 
Chiar dacă numai un membru al familiei are impetigo, acelaşi regim sanitar trebuie urmat de toţi cei din casă. Spălarea regulată cu apă şi săpun poate vindeca formele uşoare. Consultaţi un medic dacă leziunile nu dispar după 48 de ore sau dacă persoana infectată este un copil mic.
 
Pentru a întrerupe lanţul de transmitere, medicul poate prescrie băi antibacteriene pentru toate persoanele din casă, ca şi pentru pacientul infectat.
 
Un unguent topic cu mupirocin, eliberat numai cu reţetă, este foarte eficient în tratamentul cazurilor obişnuite.
 
Nu încercaţi unguente antibacteriene eliberate fără reţetă; acestea sunt prea slabe pentru a acţiona în infecţiile cu streptococ şi stafilococi, iar aplicarea la nimereală a unguentului poate efectiv extinde impetigo-ul.
 
Dacă mupirocinul nu dă rezultate în 48 de ore, consultaţi-vă medicul pentru a primi un antibiotic oral, de exemplu penicilină sau eritromicină. Injecţiile cu penicilină protejează de complicaţiile infec­or grave, scurtează timpul de vindecare şi reduc riscul de recidivă.

Impetigo - Homeopatie 

Trataţi impetigo-ul cu Mezereum atunci când apar coji groase, sub care se află puroi.
 
Graphites poate fi util când se produce o secreţie asemănătoare cu mierea.
 
Încercaţi Rhus toxicodendron pentru calmarea mâncărimilor foarte intense şi Arsenicum album când sunt prezente senzaţii de răceală sau arsură.
 
Consultaţi un medic dacă leziunile persistă după 48 de ore de tratament sau dacă se extind.

Impetigo - Dieta

Deoarece vitamina A este esenţială pentru creşterea şi întreţinerea pielii, pacienţii cu impe­tigo trebuie să mănânce multe legume cu frunze verzi sau galbene sau să adauge 50 000 Ul de beta caroten (vitamină A) în alimentaţia lor zil­nică.
Se mai recomandă zincul, con­siderat un stimul al sistemului imun, în doze de maxim 45 mg pe zi.
Nu luaţi megasuplimente mai mult de câteva săptămâni.
În lipsa unei supravegheri medicale, nu administraţi suplimente cu vitamine unui copil.
 

Conferinta medicilor pneumologi rezidenti