Rubeola congenitala

Virusul rubeolei îşi pierde din caracterul de periculozitate în momentul în care mama este infectată în a patra lună de gestaţie. În ultimii ani, totuşi, incidenţa acestei afecţiuni a cunoscut o curbă descendentă, la acest lucru contribuind introducerea vaccinului împotriva rubeolei.  

Rubeola congenitală poate afecta grav nou-născutul, în sensul producerii unor malformaţii. De exemplu, această afecţiune poate cauza anomalii ale inimii sau ale sistemului nervos. Dacă anomaliile ca apar la nivelul inimii se pot corecta, cele care afectează sistemul nervos sunt ireversibile.

 

Există anumiţi factori de risc pentru apariţia rubeolei. Printre aceştia se găsesc lipsa imunizării recomandate în timpul sarcinii sau contactul cu o persoană infectată cu virusul rubeolei.

 

 

Principalele simptome ale rubeolei congenitale sunt:

 

·         Greutate mică la naştere

·         Apariţia unor erupţii cutanate la naştere

·         Letargie

·         Iritabilitate

·         Surditate

·         Crize

·         Retard intelectual

·         Întârziere de creştere

 

În funcţie de momentul în care mama a fost infectată cu virusul rubeolei şi de gravitatea acestei afecţiuni pot apărea anumite complicaţii la nivelul ochilor, inimii sau a sistemului nervos central.  La nivelul ochilor pot apărea complicaţii de tipul cataractei sau glaucomului, în timp ce la nivelul inimii se poate produce stenoza arterei pulmonare. Complicaţiile pot apărea şi la nivelul sistemului nervos central. Acestea sunt vizibile sub forma meningitei, encefalitei sau a retardului intelectual. Alte complicaţii ale rubeolei congenitale pot include surditatea, afecţiuni ale oaselor, tonusul muscular scăzut sau mărirea splinei ori a ficatului.

 

 

Prevenirea rubeolei congenitale se face prin vaccinarea femeii înaintea instalării sarcinii. Se recomandă ca în primele patru luni de sarcină, gravidele să efectueze lunar teste de depistare a potenţialei infecţii cu virusul rubeolei. În plus, este esenţial ca gravidele neimunizate să evite orice contact cu persoanele contagioase.

Alte articole din Pediatrie

• Infectia de tract urinar, o patologie extrem de frecventa la copii
• Diverticulul Meckel: simptome, cauze, diagnostic si tratament
• Toxoplasmoza congenitala: cauze, simptome, diagnostic si tratament
• Alaptarea eficienta vs alaptarea incorecta
• Masajul bebeluşului – momentul de afecţiune dintre mami şi bebe
• Infecţiile spitaliceşti ale nou-născutului
• Factori care pot influenţa inteligenţa copiilor
• Toxocaroza: simptome, cauze, diagnostic si tratament
• Adenoidita: simptome, cauze, diagnostic si tratament
• Enurezisul primar nocturn sau eliminarea involuntara de urina in somn
• Omfalocelul – simptome, diagnostic si tratament
• Pneumonia lobara - simptome, diagnostic, tratament
• Infecţia cu streptococ grup B transmisă de la mamă la făt, o infecţie gravă
• Astmul la copii: simptome, diagnostic, tratament
• Rinofaringita acută: simptome, cauze, tratament
• Boala Kawasaki, o afecţiune cu un caracter autoimun
• Sindromul zgâlţâirii copilului poate fi fatal
• Pozitionarea corecta la san
• Riscurile lipsei alaptatului pentru mama si copil
• Medicamentele permise si cele interzise in timpul alaptarii