SănătateaTV - Televiziunea Oamenilor Sănătoşi
ticker
ticker
Bronhopneumopatia cronică obstructivă sau BPOC este o afecţiune cu o evoluţie îndelungată, ce cuprinde bronşita cronică şi emfizemul. Mai exact, boala are nevoie în general de 20 – 30 de ani ca să ajungă să creeze probleme mari pacientului, care nu recunoaşte de la început simptomele acestei afecţiuni, potrivit prof. univ. dr. Florin Mihălţan, preşedintele Societăţii Române de Pneumologie. „Bronhopneumopatia cronică obstructivă este în general un cumul din cele două boli, bronşita cronică şi emfizemul, în care plămânul suferă întâi o inflamaţie la nivelul căilor aeriene şi apoi în conţinutul plămânului apar nişte bule, care sunt de fapt nişte bule de emfizem. Practic, plămânul îşi pierde din structură. Populaţia afectată în proporţie mai mare este oarecum diferită pe sexe. Bărbaţii sunt mai afectaţi decât femeile. În Europa prevalenţa este între 6 şi 12%. La noi se estimează că este în jur de 8%. În alte ţări există studii care arată creşteri ale acestei boli până la 15%, dar ceea ce este foarte important este că în 2020 această boală va fi a patra cauză de mortalitate în lume”, a declarat pentru Sănătatea TV, prof. univ. dr. Florin Mihălţan.
 
BPOC – Factori de risc
 
Factorii responsabili de apariţia bronhopneumopatiei cronice obstructive sunt multipli, aceştia variind de la fumat activ sau pasiv până la poluare, respectiv poluare casnică şi industrială. De asemenea, „există şi o predipoziţie genetică, există un deficit de o anumită enzimă, alfa 1 antitripsină, şi apare la copii. De asemenea, printre cauzele care pot grăbi evoluţia şi pot permite instalarea acestei boli se numără şi infecţiile respiratorii specifice sezonului sau tuberculoza care poate să lase ca o urmă această evoluţie. Însă, aproximativ 50-60% din pacienţi dezvoltă boala din cauza fumatului. Restul sunt factori care ţin, de exemplu, de modul de încălzire al locuinţei, de modul de pregătire al alimentelor, arderea de biomasă, respectiv de lemn, cărbune sau de cherosen. Şi expunerea în centrele urbane aglomerate, la poluarea industrială şi la poluarea cu particule diesel emanate de maşini contribuie la apariţia bolii sau la accelerarea evoluţiei ei”, a mai subliniat prof. univ. dr. Florin Mihălţan.
 
BPOC - Simptome
 
În ceea ce priveşte simptomele, acestea variază de la tuse până la gâfâială şi insuficienţă respiratorie. Ceea ce trebuie menţionat însă e faptul că semnele acestei boli sunt destul de ascunse, iar pacienţii nu le pot recunoaşte chiar de la început. Potrivit preşedintelui Societăţii Române de Pneumologie,o bună parte din fumători tuşesc dimineaţa şi interpretează acest lucru ca aparţinând fumatului. În realitate însă această tuse reprezintă primul moment al instalării bronşitei. Alţi pacienţi încep să gâfâie la distanţe mari, apoi la distanţe din ce în ce mai mici. Uneori, în fază avansată, ei gâfâie şi stând în repaus. De obicei, aceste gâfâieli sunt puse de pacienţi pe seama progresiei în vârstă şi a pierderii capacităţii respiratorii, ele fiind de fapt semnale ale instalării emfizemului pulmonar. Mai sunt şi alte posibile simptome asociate, cum este gâfâiala noaptea şi trezitul din somn cu tuse şi gâfâială, starea de slăbiciune, de astenie, oboseală musculară. Apoi aceşti pacienţi răcesc uşor şi de multe ori în perioadele de răceală tuşesc şi scuipă galben, cantităţi mai mari de spută. În fazele avansate se instalează această insuficienţă respiratorie severă, care poate să dea foarte multe alte consecinţe secundare. Astfel, pacientul ajunge pe oxigen şi uneori şi pe ventilator fiind instubat”. Pe de altă parte există şi posibilitatea ca simptomele să fie interpretate greşit. De exemplu, răcelile banale care lasă tuse. În fapt, agravarea tusei şi menţinerea acesteia reprezintă infecţii în cadrul bronşitei sau al emfizemului, ceea ce ar trebui să oblige atât medicul, cât şi pacientul la un control mai amănunţit. Mai există şi confuzia care se face adesea cu astmul bronşic. Dacă în cazul acestuia din urmă crizele apar şi dispar de multe ori, iar în perioadele dintre crize pacientul este aparent sănătos, în BPOC toate semnele, tuse şi gâfâială, progresează în timp, potrivit specialistului în pneumologie.
 
BPOC – Investigaţii
 
Depistarea din timp a bolii permite şi un tratament de lungă durată cu prevenirea complicaţiilor ulterioare. Cu toate acestea, în România, 60-70% dintre pacienţia jung la medic în stadii avansate de boală. Prezentarea la medic trebuie să fie urmată de o probă de suflat şi de o radiografie pentru a avea un tablou complet al bolii. Ulterior se mai pot adăuga şi alte investigaţii mai sofisticate, cum ar fi ecografiile cardiace, electrocardiogramele sau probele de suflat complexe. De asemenea se mai poate evalua oxigenarea sângelui prin gazometrie. În situaţii limită, când boala poate să fie combinată cu alte boli pulmonare, se poate face bronhoscopie sau o tomografie computerizată.
 
BPOC –Tratament
 
În ceea ce priveşte tratamentul BPOC-ului, acesta are mai multe linii ce trebuie urmărite. „Din punct de vedere profilactic se ştie că de un mare beneficiu sunt vaccinările antigripale şi vaccinul antipneumococic la vârstnicii care au această boală. De altfel, acest lucru permite evitarea unor infecţii respiratorii generatoare ale agravării bolii. Al doilea element, pentru creşterea calităţii vieţii acestor pacienţi este bine să se folosească spray-uri bronhodilatatoare. Acestea acţionează pe perioadă scurtă sau pe perioadă lungă, acestea din urmă fiind întotdeauna cele care sunt recomandate ca tratament de fond, adică permanent, indiferent care este situaţia la zi a pacientului. Celelalte, de durată scurtă, sunt folosite numai când se agravează gâfâiala şi când pacientul este trezit din somn cu fenomene paroxistice. Un alt lucru care se pretează pentru tratament, dar în stadiile mai avansate, este adăugarea la aceste bronhodilatatoare, toate sub formă de spray-uri, a ceea ce noi numim corticoizi, deci o medicaţie antiinflamatoare, care scade inflamaţia în bronşii. Această boală are nişte trepte de severitate progresivă şi medicaţia se adaugă pe aceste trepte, progresiv. În fază avansată se poate impune asocierea oxigenoterapiei. Acest oxigen se administrează pacientului minimum 17 ore din 24, iar acolo unde oxigenul nu răzbeşte să menţină boala pe linia de plutire pacientul beneficiază şi de ventilaţie. În situaţii extreme se ajunge la variante chirurgicale, în care se pot scoate bulele de emfizem sau se poate face un transplant pulmonar”, a mai declarat prof. univ. dr. Florin Mihălţan.
 
BPOC – Complicaţii
 
Tratamentul odată început trebuie urmat toată viaţa. În caz contrar, pacienţii se pot confrunta cu diverse complicaţii. Potrivit prof. univ. dr. Florin Mihălţan se poate ajunge la ocriză acută de sufocare, care impune spitalizare de urgenţă. Printre alte complicaţii ale bolii se numără şi infecţiile cu microbi care sunt foarte agresivi şi uneori rezistenţi la antibiotice, cancerul, 5% din pacienţi dezvoltând acest cancer asociat, şi suferinţele cardiace secundare. Pe de altă parte, BPOC este o boala recunoscută că se asociază foarte mult cu diabetul zaharat, cu osteoporoza, cu anxietatea şi depresia.
Newsletter

Vrei să fii la curent cu noutăţile Sănătatea TV:


Nume:
E-mail: