Fisurile anale pot fi cauzate de constipaţie

În fisura anală nervii rămân dezgoliţi

 

Fisura anală reprezintă o ruptură lineară aflată la nivelul canalului anal, adică în porțiunea terminală a tubului digestiv. În multe dintre cazuri, aceasta este cauzată de un banal traumatism local anal prin scaun de consistență dură (constipație). “Atunci când pacientul are un scaun mai mare, mai tare, eliminat mai dificil, marginea anală cedează şi se rupe. Dacă ruptura este suficient de adâncă, atunci se dezgolesc nervii care există în mod abundent în această zonă anatomică şi atunci rana respectivă devine o rană nevindecabilă. Şi asta pentru că scaunele care urmează în zilele următoare, chiar dacă sunt scaune normale, ating nervii dezgoliţi din planul fisurii. Din cauza durerii apare un spasm pe muşchiul sfincter-intern, spasm care determină pe de o parte o tracţiune mecanică asupra marginilor fisurii, pe de altă parte determină astuparea vaselor de sânge care trec prin zonă. Asta înseamnă că în regiunea respectivă nu mai există o bună vascularizaţie, nu mai există oxigen şi nici substanţele nutritive pe care le aduce sângele şi atunci ţesutul respectiv nu mai are putere de regenerare, iar rana rămâne în continuare. Ulterior se mai adaugă şi fenomenele inflamatorii pentru că peste această rană trec materii fecale infectate cu microbi. Aceste fenomene se repetă ca un cerc vicios în fiecare zi, deci este o rană care nu se mai vindecă”, a declarat pentru Sănătatea TV dr. Gabriel Mitulescu, medic primar chirurgie generală în cadrul Institutului Clinic Fundeni.

 

Fisura anală – Simptome

 

Fisurile anale se manifestă prin durere, ce are caracter de arsură sau usturime. Durerea este de o intensitate destul de mare și poate provoca la unii pacienți tulburări depresive. Aceste fenomene se repetă ciclic la fiecare scaun, durerea invalidând practic pacientul. Însă, dacă fisura anală este detectată din timp, aceasta poate să fie vindecată doar cu un tratament adecvat, recomandat de medicul specialist, potrivit specialiştilor în proctologie. În cazul în care fisurile anale nu sunt tratate la timp, acestea pot deveni cronice și pot apărea complicaţii, sub forma infectării fisurii în sine. Cu toate acestea, “de cele mai multe ori pacienţii încearcă să se autotrateze. Această regiune este resimţită de către pacienţi ca o regiune mai deosebită. Există tot felul de tabuuri legate de această regiune şi o ruşine şi o falsă pudoare pe care pacienţii o prezintă. Drept urmare încearcă să se autotrataze cu tratamente pe care le află de la prieteni sau cu tratamente prescrise de farmacist, farmacişti care nu consultă cazul. Urmarea este că durerea nu trece ci se menţine, pacienţii încercând tot felul de alte remedii. De exemplu constată că într-o zi nu mai mănâncă şi nu mai are scaun şi decide să nu mai mănânce. Consecinţa este că dacă nu mănâncă pacienţii sfârşesc până la a se constipa şi ţesuturile se rup mai rău la următorul scaun. Cu vremea apar infecţii pentru că rezistenţa ţesuturilor la infecţii este destul de mare în regiunea anală, însă toate au o limită. Încep să apară infecţii care sapă în peretele canalului anal apărând fistule etc. Uneori există şi sângerări destul de importante în fisură, dar caracteristica de bază este această durere”, a mai precizat dr. Gabriel Mitulescu.

 

Fisura anală – Factori favorizanţi

 

Constipaţia este factorul primordial pentru că această fistionare este un conflict între un scaun mai mare sau mai tare şi regiunea anală. Însă există şi alţi co-factori sau factori favorizanţi. Potrivit dr. Gabriel Mitulescu sunt persoane care au un anus mai slab vascularizat, aceştia fiind mai predispuşi la fisuri. De altfel, apariţia fisurii poate fi favorizată şi de boala hemoroidală în care sângele stagnează în pachetele hemoroidale. Acest fapt face ca toată regiunea anală să fie mai prost nutrită, iar rezistenţa la un eventual traumatism să fie mai scăzută. Există de asemenea persoane care au un muşchi sfincter-intern mai contractat decât normalul, respectiv o hipertonie sfincteriană. Şi aceste persoane sunt mai predispuse la fisuri anale. Şi asta deoarece acest muşchi sfincter-intern reacţionează şi la factori endocrini sau nervoşi. Astfel, sfincterul fiind mai tonic, mai contractat, va opune o rezistenţă mai mare la trecerea bolului fecal. Drept urmare, posibilitatea ca o fisură anală să apară în această regiune este mai mare.

 

Fisurile anale apar de la bebeluşi până la persoane în vârstă

 

Potrivit dr. Gabriel Mitulescu, fisurile anale pot apărea de la bebeluşi până la persoane foarte în vârstă. “În general, fisurile anale apar mai des decât putem noi să constatăm la pacienţii care se prezintă în clinicile de proctologie pentru că o mare parte din aceste fisuri rămân acute, deci nu sunt foarte adânci şi se pot vindeca spontan. Cel puţin 50% din fisuri se vindecă spontan. La copiii mici, de exemplu, anusul este foarte elastic. Fiind foarte elastic şi cu un sfincter cu tonicitate slabă, pentru că el nu este supus continenţei pe care o are adultul, fisurile anale, de regulă, se vindecă spontan în cea mai mare parte a cazurilor. Vârstnicii au un tonus sfincterian mai slab şi, uneori, au probleme mari cu incontinenţa.

 

Fisura anală – Diagnostic

 

Atunci când nu este tratată la timp, fisura anală se poate croniciza. Pe lângă infecţii pot apărea sângerări în regiunea respectivă însoţite de anemie, tulburări de nutriţie, oboseală,  irascibilitate. De altfel, fenomenele psihice sunt des întâlnite la bolnavii cu fisuri anale. În ceea ce priveşte diagnosticul, acesta este extrem de simplu de pus întrucât nu necesită aparatură specială. Potrivit dr. Gabriel Mitulescu este de ajuns să se depliseze anusul pentru ca rana să se facă vizibilă la nivelul marginii anale. 

 

Fisura anală cronică se vindecă doar cutratament adecvat

 

Odată cronicizată, fisura anală nu se mai vindecă decât cu un tratament adecvat. Acesta presupune întreruperea acelui cerc vicios care nu lasă rana să se vindece. “Întreruperea cercului vicios în cazul acestei boli se va face la nivelul hipercontracţiei musculare. Deci, muşchiul trebuie slăbit suficient de mult astfel încât rana să se vindece. Dar nu atât de mult încât persoana respectivă să devină incontinentă. Fără funcţionarea acestui muşchi apare incontinenţa, adică imposibilitatea reţinerii voluntare a gazelor sau ale materiilor fecale, ceea ce reprezinta un oarecare handicap. Clasic se efectuau intervenţii chirurgicale de două tipuri. Primul tip ar fi dilataţia anală, care înseamnă o tragere de sfincter, de canalul anal, o tragere de câteva minute bune, cu o anumită forţă, ca să fie ruptă o anumită parte din fibrele musculare. Dacă muşchiul se slăbeşte, atunci b se vindecă de la sine. Ulterior s-a folosit sfincteroctomia. Se secţiona pe o parte muşchiul sfincter-intern, muşchiul slăbea şi rana se vindeca. Însă această intervenţie poate fi urmată, între 8 şi 30% din diferitele statistici, de apariţia incontinenţei. Există însă şi metode de tratare a fisurii anale de peste 25 – 30 de ani care nu presupun intervenţia chirurgicală clasică tocmai din cauza acestei posibile incontinenţe. Sunt două genuri de metode. Sunt tratamentele topice, adică tratamentele locale care folosesc substanţe care decontracturează sfincterul şi care cresc vascularizaţia sau se folosesc medicamente introduse în alifiile cu care se badijonează zona respectivă. Tratamentul topic la o fisură recentă este încununat de succes în 70 - 90% din cazuri. În momentul în care fisura este mai veche, acest procent scade destul de mult  ajungând la o medie de 60% din cazuri”, a mai subliniat dr. Gabriel Mitulescu de la Institutul Clinic Fundeni.

Alte articole din Proctologie