Info SănătateaTV.ro: Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Cluj-Napoca a implementat un sistem informatic integrat pentru laboratorul de radiologie Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Cluj-Napoca a implementat un sistem informatic integrat pentru laboratorul de radiologie Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Cluj-Napoca a implementat un sistem informatic integrat pentru laboratorul de radiologie
Vineri, 09 dec 2016      03:51
Atacul de panica

Atacul de panica

31 iulie 2015    

Ce este un atac de panică?

Din nefericire, un răspuns clar nu există. Pentru un număr mic de suferinzi, ele revin iarăşi şi iarăşi, într-o formă cunoscută sub denumirea de nevroză cu atacuri de panică. Între crize, suferinzii trăiesc cu groază  ceea ce va urma.

Atac de panică - Incidenţa 

Multe persoane cu nevroză cu atacuri de panică asociază atacul cu ceea ce făceau în momentul în care acesta a survenit. Suferinzii pot presupune că restaurantul, liftul sau sala de clasă este cea care a provocat atacul şi decid să evite acea situaţie. În acest caz, nevroza cu atacuri de panică poate duce la agorafobie - teama de apleca de acasă sau de a se afla în locuri publice - însă legătura dintre aceste două afecţiuni rămâne neclară.
Atacurile de panică sunt destul de frecvente, afectând aproximativ 35% din populaţie, în fiecare an. Aproximativ 1-2% vor face nevroză cu atacuri de panică.
Atacurile debutează de obicei între vârsta de 15 şi cea de 25 de ani.

Atacul de panică - Cauze

Cauza de fond a nevrozei cu atacuri de panică nu este clară. Există argumente ce susţin atât o bază genetică, cât şi o bază biochimică. Există, de asemenea, o asociere cu fobiile precum fobia şcolară sau agorafobia precum şi cu depresia, abuzul de alcool, riscul de sinucidere şi tulburarea afectivă sezonieră.
Senzaţia bruscă de teroare sau dezastru iminent aduce deseori cu sine hiperventilaţia - respiraţie rapidă, superficială, necontrolabilă. Aceasta în sine poate provoca multe dintre celelalte simptome fizice, prin dereglarea echilibrului dintre oxigen şi dioxidul de carbon în circulaţia sanguină.
 
Nevroza cu atacuri de panică poate debuta după o boală gravă sau un accident, moartea unui prieten apropiat, separarea de familie sau naşterea unui copil. Crizele pot însoţi, de asemenea, consumul de medicamente ce alterează starea de conştientă. Cel mai frecvent, însă, unatac de panică apare „din senin"; poate debuta chiar şi în timpul somnului.
 
Atacurile de panică pot fi provocate şi de anumite probleme medicale şi medicamente, printre care antidepresivele în doze mari.
 
 Nevroza cu atacuri de panică, debutată după vârsta de 40 de ani, sugerează existenţa unei depresii sau a unei alte boli de fond.

Atacul de panică - Simptome

Simptomele atacului de panică sunt palpitaţii, transpiraţii, tremurături, senzaţie de „sufocare", un sentiment de „a se îneca", dureri sau disconfort toracic, greţuri, ameţeli sau senzaţie de leşin, un sentiment de nerealitate, teamă de a înnebuni, teamă de moarte, înţepături sau amorţire a membrelor, frisoane sau valuri de căldură.
 
Dacă există atacuri de panică recurente şi teamă persistentă de atacuri viitoare sau se schimbă semnificativ comportamentul din cauza unor astfel de atacuri, e ceea ce se numeşte nevroză cu atacuri de panică.
 
Un atac de panică izolat, chiar dacăextrem de neplăcut, nu este ceva neobişnuit şinu ameninţă viaţa.
Totuşi, majoritatea persoanelor care au un atac de panică au mai avut anterior şi un altul declanşat de un eveniment sau o situaţie asemănătoare.
De asemenea, durerea toracică dintr-un atac de panică este limitată de obicei la zona medio-toracică (durerea dintr-o criză de inimă migrează în mod frecvent spre braţul stâng) şi este însoţită de respiraţie accelerată, palpitaţii şi teamă.

Atacuri de panică - Tratament

Deoarece cauza majorităţii atacurilor de panică rămâne neclară, tratamentul trebuie să fie individualizat şi poate cuprinde psihoterapia, terapia cognitiv-comportamentală sau terapia medicamentoasă. Tratamentele alternative combat anxietatea şi relaxează organismul.
 
Psihoterapia oferă sprijin şi ajută la minimalizarea fricii de simptome; uneori acest lucru este suficient pentru a duce la dispariţia atacurilor de panică. Atacurile recurente, totuşi, necesită măsuri suplimentare.
 
Terapia cognitiv-comportamentală, care expune pacienţii la senzaţiile somatice de panică într-un cadru în care se simt în siguranţă, este deseori utilă. Aceste senzaţii pot fi induse prin respiraţii rapide, rotirea capului sau urcarea scărilor în fugă.
Pacienţii sunt învăţaţi tehnici de depăşire a acestor simptome, precum relaxarea musculară şi tehnici de respiraţie. De asemenea, această terapie îi învaţă că panica nu conduce la evenimentele catastrofice de care se tem, de exemplu un atac de cord.
 
Antidepresivele, contribuie deseori la reducerea anxietăţii, precum şi a frecvenţei şi severităţii atacurilor de panică.
 
Medicamentele împotriva anxietăţii acţionează mai rapid decât antidepresivele, însă comportă un risc de dependenţă. Întreruperea medicaţiei, însă, conduce deseori la recidive. Succesul terapiei medicamentoase este maxim în condiţiile asocierii cu terapia cognitiv-comportamentală.
 
Studiile au arătat că uleiul esenţial de levănţică poate ameliora anxietatea şi stresul.
Mai multe plante au efecte relaxante şi tranchilizante şi pot calma anxietatea.  Hipnoza este eficientă pentru mulţi pacienţi cu anxietate sau fobii, în parte deoarece terapia în sine realizează o relaxare profundă.
Această terapie poate fi combinată cu altele, pentru ca pacienţii să poată descoperi şi depăşi cauza panicii.
 
Deoarece hiperventilaţia este o caracteristică centrală a atacurilor de panică, practicarea unei respiraţii lente şi profunde poate contribui la reducerea severităţii şi poate chiar a frecvenţei atacurilor de panică.
 
Tratamentul este îndelungat, iar ameliorarea atacurilor de panică se instalează cu paşi mici.

Conferinta medicilor pneumologi rezidenti