Info SănătateaTV.ro: OMS: 1 din 8 decese in intreaga lume este cauzat de aerul poluat; acesta afecteaza 80% dintre persoanele care locuiesc in orase OMS: 1 din 8 decese in intreaga lume este cauzat de aerul poluat; acesta afecteaza 80% dintre persoanele care locuiesc in orase OMS: 1 din 8 decese in intreaga lume este cauzat de aerul poluat; acesta afecteaza 80% dintre persoanele care locuiesc in orase
Joi, 08 dec 2016      06:03
Boala maniaco-depresiva

Boala maniaco-depresiva

20 iulie 2015    

Ce este maniaco-depresia?

Boala maniaco-depresivă, numită şi tulburare bipolară, este o afecţiune mintală gravă. Spre deosebire de mohoreala susţinută din depresia generalizată (descrisă tehnic drept tulburare unipolară), boala maniaco-depresivă este caracterizată de pendularea ciclică între exaltare şi disperare.
 
Modelul modificărilor de stare afectivă variază mult de la un pacient la altul. în unele cazuri, episoadele maniacale şi depresive pot fi separate de ani de funcţionare normală.
 
Episoadele au cicluri frecvente, trei sau patru pe an, cu pauze mici între ele. La unii pacienţi, depresia şi mania sunt într-un ciclu continuu, uneori rapid.
 
La un număr mic de pacienţi, episodul de boala maniaco-depresivă poate fi unic în viaţă (dacă apare de două ori, vor urma şi alte episoade). În general, faza depresivă durează mai mult şi tinde să fie şi mai frecventă decât cea maniacală; ciclul poate fi neregulat.

Boala maniaco-depresivă - Incidenţa

 
Bărbaţii şi femeile sunt la fel de susceptibili de boala maniaco-depresivă. Multe date sugerează că boala maniaco-depresivă are o bază genetică, dar originile sale sunt încă incerte.
 
Simptomele rezultă aparent din dezechilibre chimice ale creierului şi se află dincolo de controlul voluntar. Afecţiunea nu este numai perturbatoare, ci poate fi şi periculoasă pentru viaţă: circa 20% dintre maniaco-depresivi se sinucid, de obicei la trecerea dintr-o fază în cealaltă, când se simt dezorientaţi.
 
În majoritatea cazurilor, simptomele pot fi controlate eficient prin medicaţie şi alte terapii.
 
 Circa 1 din 5 cazuri de boala maniaco-depresivă apar la copii mari sau adolescenţi; adolescenţii au probabilitate mai
mare decât adulţii de a avea simptome fizice şi psihice de tipul halucinaţiilor şi iluziilor şi sunt mai des diagnosticaţi eronat. Totuşi, în mod frecvent boala maniaco-depresivă afectează adulţii tineri între 25 şi 35 de ani.

Boala maniaco-depresivă - Tipuri

 
Boala maniaco-depresivă apare în două forme principale, numite bipolară I şi bipolară II, ce pot avea origini genetice separate. În forma bipolară I, ambele faze ale bolii pot fi foarte pronunţate.
 
În forma bipolară II, mania este deseori moderată (este numită hipomanie), iar depresia poate fi moderată sau severă. Bipolara II este mai dificil de diagnosticat şi este deseori confundată cu depresia generalizată.
Ea are perioade de remisiune mai puţine şi mai scurte decât bipolara I, are tendinţa de a apărea în familii şi răspunde ceva mai slab la tratament. E posibil să fie forma cea mai frecventă de boala maniaco-depresivă.
 
Boala este uneori legată de tulburarea afectivă sezonieră, cu depresie care apare la sfârşitul toamnei sau iarna, remiţându-se primăvara şi progresând spre manie sau hipomanie în timpul verii.
 
 
Primul episod la bărbaţi este mai probabil maniacal; primul episod la femei este depresiv, frecvent o femeie va prezenta mai multe episoade de depresie înainte de apariţia unui episod maniacal. Pe măsură ce pacienţii îmbătrânesc, recurenţele bipolarei I sau bipolarei II au tendinţa să survină mai frecvent şi să dureze mai mult timp.
 

Boala maniaco-depresivă - Simptome

Simptomele bolii maniaco-depresive prezintă modificări dramatice şi imprevizibile ale stăriide spirit ce sunt semnul bolii maniaco-depresive.
 
Maniaco-depresia are două faze foarte contrastante:
În faza maniacală apar stări de euforie sau iritabilitate, logoree, fuga de idei, părere exagerată despre sine, energie neobişnuită, nevoie mai redusă de somn, impulsivitate, urmărire nestăpânită a gratificaţiei (cumpărături nesocotite, călătorii la primul impuls, activitate sexuală intensă şi uneori promiscuă, investiţii financiare de mare risc, beţia vitezei la volan), halucinaţii.
 
În faza depresivă se întâlnesc stare de deprimare şi scăderea respectului de sine, inerţie copleşitoare şi apatie, tristeţe, singurătate, neajutorare, vină, vorbire lentă, oboseală şi slabă coordonare, insomnie, gânduri şi sentimente de sinucidere, utilizare de psihostimulante pentru a mări energia şi a îmbunătăţi starea de spirit.
 

Cauzele bolii maniaco-depresive

Se crede că boala maniaco-depresivă este rezultatul unui dezechilibru chimic în creier, provocat de una sau mai multe gene defectuoase. Printre neurotransmiţătorii posibil implicaţi sunt serotonina şi norepinefrina, dar jocul neurochimic din BMD este complex şi deocamdată nu este complet înţeles. Posibilitatea ca genele să joace un rol este susţinută de faptul că în istoricul familial apar, de obicei, schimbări ale stării afective, boala depresivă sau sinuciderea.
 

Boala maniacă-depresivă - Diagnostic

Din cauza stigmatului încă ataşat boala maniaco-depresivă (şi altor boli psihice), pacienţii refuză deseori să recunoască faptul că ar fi ceva în neregulă, iar medicii ratează frecvent recunoaşterea bolii. în plus, simptomele pot uneori părea doar versiuni exagerate ale stărilor normale de spirit.
 
Cercetările sugerează că aproape 75% dintre cazuri rămân netratate sau sunt tratate inadecvat.
 
Evaluarea presupune investigarea istoricului pacientului şi a oricărui istoric familial de pendulări afective sau sinucidere.
 
Trebuie eliminate alte afecţiuni, mai ales probleme ale copilăriei: fobia de şcoală şi tulburarea cu deficit de atenţie, demenţa, schizofrenia şi stările psihotice induse doar de alcool sau droguri. Narcomania este frecventă la maniaco-depresivi şi poate masca simptomele.
 
Deosebit de importantă este o analiză a tiroidei, atât pentru că hipertiroidismul poate arăta ca mania, cât şi pentru că litiul, principalul tratament medicamentos pentru boala maniaco-depresivă, scade funcţia tiroidiană. În timpul tratamentului, sunt necesare teste frecvente ale sângelui pentru a verifica atingerea unui nivel adecvat al medicamentelor şi pentru a detecta reacţiile adverse într-o fază timpurie.
 
Afecţiunea bipolară netratată este foarte gravă, iar detectarea sa din timp poate să-i reducă la minim efectele pe întreaga viaţă.
 

Tratamentul bolii maniaco-depresive

În prezent, boala maniaco-depresivă este tratată mai frecvent printr-o combinaţie între medicamentul litiu şi psihoterapie.
 
Deşi terapia medicamentoasă este esenţială, psihoterapia continuă este importantă pentru a ajuta pacientul să înţeleagă şi să accepte tulburările personale şi sociale din episoadele trecute şi să facă faţă mai bine celor viitoare. Aproape toate formele de psihoterapie pot fi utilizate - cognitivă, comportamentală sau psihodinamică; individuală, de familie sau de grup.
 
 Carbonatul de litiu este medicamentul principal utilizat în tratamentul boala maniaco-depresivă. Litiu poate, de asemenea, preveni recurenţa depresiei, dar este administrat deseori împreună cu variate combinaţii de antidepresive.
 
Nou apăruta clasă a inhibitorilor selectivi de recaptare a serotoninei (ISRS) - specifici pentru neurotransmiţătorul serotonină - constituie, de obicei, antidepresivele de elecţie, deoarece au mai puţine efecte secundare decât medicamentele mai vechi.
 
 Alte antidepresive sunt triciclicele -o clasă de medicamente diferită, dar similară cu ISRS.
 
Pacienţilor care nu răspund la litiu li se administrează uneori haloperidol, ca şi în tratamentul simptomelor de manie, până la instalarea efectului litiului (7-10 zile). În cazurile grave sau când un pacient nu răspunde la litiu, pot fi prescrise alte medicamente, în monoterapie sau asociate cu litiul.
 
Multe dintre aceste medicamente pot fi toxice şi trebuie monitorizate atent prin teste de sânge pentru a vedea dacă sunt atinse niveluri adecvate şi pentru a detecta orice reacţie adversă din timp. La începerea tratamentului, psihiatrul va trebui să experimenteze diferite medicaţii.
Terapia electroconvulsivantă (ECT) este utilizată uneori la pacienţii maniaci sau deprimaţi grav şi la cei care nu răspund la medicaţie. Deoarece acţionează rapid, ea poate ajuta pacienţii despre care se consideră că au un mare risc de sinucidere.
 
În timpul seriei de tratamente ECT, de obicei două sau trei săptămâni, litiul este întrerupt pentru prevenirea complicaţiilor neurotoxice. Terapia cu lumină s-a dovedit eficientă când afecţiunea bipolară are o legătură cu depresia de iarnă.
Un studiu a sugerat că magneziul poate fi un posibil înlocuitor al litiului în cazurile care implică treceri frecvente de la o fază la alta a boala maniaco-depresivă.
 
Se recomandă păstrarea rutinei în privinţa activităţilor cotidiene - somnul, mesele şi exerciţiile fizice. Somnul adecvat este foarte important în prevenirea apariţiei episoadelor. Trebuie evitată stimularea excesivă: petrecerile, conversaţiile animate şi perioadele lungi de stat la televizor pot exacerba simptomele maniacale. În faza maniacală, pacienţii se pot implica activităţi riscante. Băuturile şi alimentele conţinând cofeină (ceai, cafea, cola şi ciocolată) şi alcoolul trebuie eliminate în faza maniacală a bolii maniaco-depresive.
 
* Datele sunt preluate din volumul “Medicina în familie”

Conferinta medicilor pneumologi rezidenti