Info SănătateaTV.ro:
Sesiunea extraordinara a concursului de Rezidentiat s-a desfasurat in data de 20 mai 2012
In Romania, 44% dintre femei au probleme cu obezitatea si supraponderabilitatea
Prof. univ. dr. Vlad Tica, vicepresedinte al Asociatiei Europene a Medicilor de Spital
Sesiunea extraordinara a concursului de Rezidentiat s-a desfasurat in data de 20 mai 2012
In Romania, 44% dintre femei au probleme cu obezitatea si supraponderabilitatea
Prof. univ. dr. Vlad Tica, vicepresedinte al Asociatiei Europene a Medicilor de Spital
Sesiunea extraordinara a concursului de Rezidentiat s-a desfasurat in data de 20 mai 2012
In Romania, 44% dintre femei au probleme cu obezitatea si supraponderabilitatea
Prof. univ. dr. Vlad Tica, vicepresedinte al Asociatiei Europene a Medicilor de Spital
Grija excesivă de a nu suferi de o boală severă poate reprezenta ea însăşi o tulburare, care ar trebui să îi alerteze pe cei din jurul persoanei care prezintă un astfel de simptom. În astfel de cazuri se vorbeşte de hipocondrie. “Hipocondria constă în teama persistentă a pacientului de a avea o boală, de obicei o boală severă. Se însoţeşte această teamă de o neîncredere funciară în ceea ce îi spun medicii. Prin excelenţă bolnavul hipocondriac e în căutare de noi investigaţii de diagnostic spre deosebire de alte specii, care caută noi tratamente. Pentru că pacientul este convins că totuşi are ceva caută altă modalitate de diagnostic”, a declarat pentru Sănătatea TV, conf. univ. dr. Radu Mihăilescu, medic primar psihiatru în cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie “Prof. Dr. Alexandru Obregia”.
Tulburarea hipocondriacă facă parte din categoria bolilor somatoforme
Potrivit specialistului, hipocondria face parte din categoria tulburărilor somatoforme, adică a acelor boli care au o expresivitate somatică. Mai exact, astfel de tulburări se exprimă prin simptome corporale, fără a exista o boală reală organică. De altfel, “tulburarea hipocondriacă, prin tradiţie, se plasează între două riscuri şi anume acela de a fi minimalizată, eventual cu înţelesuri peiorative, şi al doilea, de a fi maximalizată şi ea se pierde în alte sfere de diagnostic. Nu-i mai puţin adevărat că zestrea culturală a bolii e destul de largă. Puţini ştiu că boala este ca denumire hipocratică. Hipocondria defineşte mai degrabă o zonă anatomică şi anume sub coaste. Şi Hipocrate avea în vedere pe semeni de-ai noştri care se plângeau de tot felul de dureri misterioase plasate sub cartilajul costal, în stânga sau în dreapta”, a mai declarat conf. univ. dr. Radu Mihăilescu.
Hipocondria – Simptome
De altfel, cu cât un om este mai predispus spre a da răspunsuri anxioase la diverse incitaţii din mediu, cu atât va avea de suferit mai mult în tulburarea hipocondriacă. “Putem să facem un exerciţiu de imaginaţie. În momentul în care o persoană are o tulburare hipocondriacă alunecă pe panta gândurilor legate de suferinţă, de boală. Fireşte că va face şi coloratura anxioasă şi asta înseamnă o serie întreagă de simptome din sfera anxietăţii, modificări de puls, de parametri vegetativi, modificări ale somnului. Mai mult, există o corelaţie frecventă între tulburarea hipocondriacă şi patologia obsesivo-fobică pentru că în esenţă este şi o fobie aici, e fobia de boală. Deci se poate vorbi de o mixtură de simptome nefrotice care se colorează cu elemente din categoria tulburării de anxietate, tulburării obsesivo-fobice, tulburări de somn, dar toate în jurul unui ax central care este esenţa hipocondriei şi anume teama persistentă de a avea o boală severă”, a mai subliniat conf. univ. dr. Radu Mihăilescu.
Hipocondria – Cauze
În ceea ce priveşte cauzele apariţiei tulburării hipocondriace, acestea nu sunt cunoscute cu exactitate. Însă este luată în calcul o mixtură de factori ce ţin de personalitatea pacientului, care, de obicei, este de tip anxios. De altfel, debutul acestor tulburări hipocondriace are loc cu ocazia unui eveniment neplăcut din proximitatea pacientului, fapt care îl determină pe acesta să facă un fel de investigaţii medicale pe cont propriu.
Hipocondria - Tratament
Specialiştii spun că ipohondrii sunt bolnavi foarte dificil de abordat. Cu toate acestea există metode pe care psihiatrul le poate utiliza în tratarea persoanelor cu o astfel de tulburare. De exemplu, un psihiatru poate să propună pacientului o anumită psihoterapie, poate să înlăture anxietatea sau chiar depresia. Şi asta deoarece mulţi dintre aceşti pacienţi fac o depresie comorbidă tulburării hipocondriace şi oarecum legată de aceasta. Depresia poate fi tratată prin modalităţi farmacologice. Însă acestea din urmă vor rezolva într-o oarece măsură complicaţiile bolii şi nu boala în sine, potrivit conf. univ. dr. Radu Mihăilescu. În ceea ce priveşte un tratament ţintit, acesta nu există. De altfel, tulburarea hipocondriacă nu apare la 50 de ani, ci mult mai devreme. Prin urmare, dacă familia sau prietenii unei persoane care prezintă o tendinţă exagerată de a se supune la cât mai multe investigaţii medicale sesizează acest aspect, atunci ar trebui să ia măsuri. “Dacă se începe o abordare corespunzătoare la 20 – 25- 30 de ani şansele sunt cu totul altele decât după 50, când se mai adaugă şi unele boli reale. Şi asta este varianta cea mai complicată în care o stofă hipocondriacă acoperă şi o realitate patologică. Ar fi foarte bine dacă am sesiza tendinţele astea încă din copilărie. Sunt situaţii în care stofa hipocondriacă a unuia dintre părinţi s-a prelungit şi la copii. Iar acest lucru s-a realizat prin două mecanisme, unul probabil de tip genetic, iar celălalt de învăţare socială”, a mai declarat pentru Sănătatea TV, conf. univ. dr. Radu Mihăilescu.
Un material video pe acest subiect puteţi urmări aici.
Alte articole din Psihiatrie
|