Info SănătateaTV.ro: Cum poate afecta stresul sanatatea orala Cum poate afecta stresul sanatatea orala Cum poate afecta stresul sanatatea orala
Duminică, 11 dec 2016      08:03
Schizofrenia

Schizofrenia

28 iulie 2015    
Schizofrenia este mai precis descrisă ca psihoză - un grup de tulburări mintale severe şi prelungite, ce afectează gândirea, vorbirea şi comportamentul normal.

Schizofrenia - Generalităţi

Debutul schizofreniei este, de obicei, caracterizat prin simptomele psihotice enumerate  sau printr-un comportament bizar. Mulţi pacienţi prezintă însă simptome „negative", precum scăderea capacităţii de a resimţi emoţii, a activităţii mintale şi a dorinţei de socializare.
 
Rareori este utilă discutarea subcategoriilor, precum schizofrenia paranoidă sau schizophrenia catatonică, deoarece pacienţii prezintă deseori o varietate de simptome, iar terapeuţii pun diagnostice diferite. Însă majoritatea schizofrenicilor au totuşi în comun un număr de simptome similare. De exemplu, schizofrenicii semnalează deseori o senzaţie de înstrăinare şi confuzie cu privire la sursa emoţiilor lor, o mare singurătate, anxietate şi o senzaţie copleşitoare de a fi separaţi de ceilalţi.
 
Un schizofrenic poate gândi şi comunica după regulile sale proprii, sărind de la o idee la alta, folosind cuvinte vagi sau repetitive sau amestecând o „salată de cuvinte" din cuvinte noi sau distorsionate. Schizofrenicii sunt, în mod obişnuit, suspicioşi şi plini de resentimente. Pot avea senzaţia că gândurile le sunt furate, communicate sau înlocuite cu informaţii noi de către străini ce încearcă să le controleze comportamentul. Schizofrenicii pot descrie voci care le vorbesc direct sau le critic comportamentul.
 

Schizofrenia - Incidenţa

Schizofrenia apare, în mod normal, la bărbaţi înainte de a împlini 20 de ani, iar la femei între 20 şi 30 de ani, însă prevalenta este aproximativ aceeaşi. Aproximativ 1 persoană din 100 va primi la un moment dat tratament pentru schizofrenie.
Unii pacienţi suferă un singur episod, după care rămân asimptomatici. Mai frecvent, boala evoluează fluctuant pe parcursul mai multor decenii, fiecare recădere conducând la o deteriorare din ce în ce mai mare.
 

Schizofrenia - Cauze

 
Majoritatea specialiştilor sunt de acord că simptomele sunt provocate de dezechilibre chimice la nivelul funcţionării creierului, însă nu se cunoaşte nici un mecanism precis.
Schizofrenia pare a fi un sindrom cu multiple cauze şi tipuri.
Genetica pare să joace un rol, însă nu există o unică „genă a schizofreniei".
Chiar dacă este clar că sprijinul familial poate fi util în prevenirea recăderilor, este de asemenea ştiut că nu conflictele familiale provoacăschizofrenia.

Schizofrenia - Diagnostic

Diagnosticul de schizofrenie este luat în considerare atunci când o persoană resimte cel puţin două dintre următoarele simptome: iluzii, halucinaţii, dezorganizare a vorbirii, comportament iraţional sau catatonic, precum stupoarea, rigiditatea sau flaciditatea membrelor şi/ sau simptome negative, precum letargia, tăcerea, pierderea voinţei.
Aceste simptome sunt de obicei însoţite de o diminuare substanţială a capacităţii de a interacţiona cu cei din jur.
 
Schizofrenia poate fi o boală devastatoare, iar îngrijirile medicalesunt de o importanţă vitală.
 

Schizofrenia - Tratament

Scopurile tratamentului convenţional includ ajutarea pacienţilor să stabilească interacţiuni normale cu cei din jur, să trăiască în cadrul comunităţii, precum şi controlarea bolii făcând apel la cea mai scăzută doză eficientă de medicamente.
De obicei, este necesară o combinaţie de medicamente şi psihoterapie.
 
Tratamentul medical modern în schizofrenie a început în 1952, o dată cu utilizarea tranchilizantului clorpromazină. Acest medicament şi haloperidolul a controlat pentru prima oară simptomele acute, a redus durata spitalizării şi a redus rata recăderilor cu peste 50%.
Totuşi, nu toţi pacienţii răspund la aceste medicamente.
Controlul pe termen lung este mai puţin plin de succes decât ameliorarea pe termen scurt.
De asemenea, administrarea prelungită poate genera efecte secundare nocive, în special afecţiunea musculară neurologică numită diskinezie tardivă, ce provoacă mişcări faciale involuntare, precum grimase şi mişcări de supt.
 
La majoritatea pacienţilor este necesară administrarea de medicamente împotriva anxietăţii pe toată durata vieţii, pentru prevenirea recăderilor. Pot fi folosite şi medicamente suplimentare, precum antidepresivele, pentru tratarea efectelor secundare sau a simptomelor asociate, precum rigiditatea, tremurăturile şi depresia.
 
Pshioterapia în sine are o valoare limitată în absenţa tratamentului medicamentos. Totuşi, o psihoterapie care să ofere sprijin şi consolare este necesară, pentru a ajuta pacientul diagnosticat ca schizofrenic să înţeleagă boala şi să-şi reia viaţa socială şi de familie.
 
O atitudine de acceptare şi înţelegere din partea rudelor şi prietenilor poate ajuta la reducerea anxietăţii şi a severităţii simptomelor.
Schizofrenicii au tendinţa de a fi cu uşurinţă tulburaţi de „emoţiile exprimate".
 
Cercetătorii recomandă membrilor familiei să reducă criticile şi să fie cât mai discreţi cu putinţă.
De asemenea, o atitudine înţelegătoare a membrilor familiei, de încurajare a pacienţilor să-şi asume un rol activ în propria lor îngrijire poate contribui la diminuarea senzaţiei de neajutorare. Pacienţii ce trăiesc într-un mediu ce le oferă sprijin au mai multe şanse de a accepta medicaţia şi de a evita recăderile.
 
Există date ce sprijină ideea că acidul folic (vitamină din complexul B) este util ca adjuvant în tratament.
De asemenea, vitamina C accentuează efectul agentului antipsihotic haloperidol, iar vitamina E poate ameliora simptomele de diskinezie tardivă, în special în stadiile precoce.

Conferinta medicilor pneumologi rezidenti