Info SănătateaTV.ro: Ministerul Sanatatii lanseaza astazi campania „Maini curate in spitale” MS: 22 de unitati de ATI de grad III, care se ocupa de ingrijirea pacientilor neonatali, au primit fonduri majorate in 2016 Ministerul Sanatatii lanseaza astazi campania „Maini curate in spitale” MS: 22 de unitati de ATI de grad III, care se ocupa de ingrijirea pacientilor neonatali, au primit fonduri majorate in 2016 Ministerul Sanatatii lanseaza astazi campania „Maini curate in spitale” MS: 22 de unitati de ATI de grad III, care se ocupa de ingrijirea pacientilor neonatali, au primit fonduri majorate in 2016
Sâmbătă, 03 dec 2016      11:39
Tricotilomania – cauze, diagnostic, metode terapeutice

Tricotilomania – cauze, diagnostic, metode terapeutice

06 august 2015    

Tricotilomania este o boală cronică care constă în impulsul irezistibil al persoanei de a-şi smulge părul din anumite zone cu pilozitate ale corpului.

Există un termen specific, alopecie, care desemnează acele zone ale corpului rămase fără păr. Această afecţiune apare mai ales la copii şi adolescenţi, dar nu este exclus să se manifeste şi la vârste mai înaintate.

Tricotilomania - Cauze

Specialiştii vorbesc de anumiţi factori favorizanţi pentru manifestarea tricotilomaniei. Aceştia fac referire la: stres, abuzurile de orice natură, conflictele familiale sau decesul unui parinte.
 
Toţi aceşti factori pot determina schimbări hormonale.
Principalul simptom al tricotilomaniei îl reprezintă smulgerea părului în mod repetat.
 
În cazul tricotilomaniei nu pot fi oferite explicaţii foarte ferme. Există teorii psihanaliste care pun această afecţiune pe seama pierderii sau separării de o persoană apropiată. Există şi terorii susţinute de behaviorişti care spun că aceste comportamente vicioase sunt deprinse în perioada copilăriei şi persistă o dată cu înaintarea în vârstă pentru că nu sunt percepute ca fiin dăunătoare.
 
În ceea ce priveşte teoriile substratului chimic, acestea fac referire la situaţiile în care o persoană are mai puţini receptori pentru durere(hipoalgezie) ceea ce determină o creştere a cazurilor celor care suferă de tricotilomanie.  
 
Medicii specialişti fac o diferenţiere clară între diagnosticul de tricotilomanie şi cel care face referire la bolile obsesiv-compulsive (aici comportamentele repetitive apar ca rezultat al unei obsesii care se manifestă conform unor reguli ce trebuiesc aplicate fără abatere).
 
Tricotilomania afectează sexele în aceeaşi măsură, însă doar în perioada copilăriei. La adulţi, s-a înregistrat un număr mai mare de cazuri detricotilomanie în rândul persoanelor de sex feminin.
 

Tricotilomania - Diagnostic

O persoană primeşte diagnosticul de tricotilomanie în momentul în care:
 
·         Smulgerea repetată a părului din cap ce atrage după sine sensibilizarea zonei respective
·         Senzaţia de tensiune resimţită în momentul smulgerii firelor de păr din cap
·         Senzaţie de plăcere, uşurare pe care o resimte persoana în momentul în care îşi smulge părul din cap
 
·         tulburarea cauzează suferinţa semnificativă clinic sau alterare socială, ocupaţională sau în alt domeniu important al funcţionării
 
De obicei, persoanele care suferă de tricotilomanie au tendinţa de a-şi smulge părul din cap. Totuşi persoanele afectate îşi pot smulge părul şi din alte zone cum ar fi zona axilarăsau cea pubiană, dar şi sprâncenele.
 
Smulgerea părului survine ca urmare a unor perioade stresante dar poate fi şi consecinţa perioadelor de relaxare.Totuşi dacă smulgerea părului apare ca urmare a unor tulburări psihice cum ar fi halucinaţiile sau delirul, medicul nu poate pune diagnosticul de tricotilomanie.
 
Persoanele afectate de tricotilomanie încearcă să ascundă pe cât posibil acest lucru, şi au tendinţa de a se retrage sau izola fiindu-le afectată capacitatea de relaţionare în societate.

Tricotilomania - Tratament 

Tricotilomania, prin prisma consecinţelor pe care smulgerea firelor de păr le are, este o afecţiune generatoare de ruşine şi complexe nenumărate.
 
Este important ca pacientul care suferă de această afecţiune să recunoască problema sa în faţa medicului de specialitate pentru a putea fi sprijinit. Cele mai cunoscute metode de terapie fac referire la: terapiile de suport, terapiile individuale, terapiile familiale sau educaţionale.
 
Terapiile care presupun folosirea medicaţiei pot avea rezultate pozitive şi de durată.

Conferinta medicilor pneumologi rezidenti