Info SănătateaTV.ro: OMS: 1 din 8 decese in intreaga lume este cauzat de aerul poluat; acesta afecteaza 80% dintre persoanele care locuiesc in orase MS: In anul 2017, toate maternitatile vor fi dotate cu 335 de aparate pentru screening auditiv pentru nou-nascuti OMS: 1 din 8 decese in intreaga lume este cauzat de aerul poluat; acesta afecteaza 80% dintre persoanele care locuiesc in orase MS: In anul 2017, toate maternitatile vor fi dotate cu 335 de aparate pentru screening auditiv pentru nou-nascuti OMS: 1 din 8 decese in intreaga lume este cauzat de aerul poluat; acesta afecteaza 80% dintre persoanele care locuiesc in orase MS: In anul 2017, toate maternitatile vor fi dotate cu 335 de aparate pentru screening auditiv pentru nou-nascuti
Miercuri, 07 dec 2016      18:17
Tulburarile obsesiv - compulsive

Tulburarile obsesiv - compulsive

20 iulie 2015    

Ce sunt tulburările obsesiv – compulsive?

 
Tulburările obsesiv-compulsive reprezintă o boală cronică şi nu poate fi controlată prin voinţă. Chiar după perioade lungi de relativă normalitate, pacienţii pot prezenta un nou atac fără nicio cauză evidentă. Deoarece obsesia se instalează gradat - de la un simplu interes şi la gânduri exagerate, până la o preocupare exclusivă pentru acel lucru – oamenii adesea nu reuşesc să-şi dea seama că suferă de o boală.
 
Când tulburările obsesiv-compulsive produc în cele din urmă simptome care le afectează viaţa zilnică, pacienţii pot încerca să-şi ascundă compulsiunile de ceilalţi şi să şi le stăpânească singuri cu ajutorul voinţei.
 

Tulburarea obsesiv - compulsivă - Prevalenţa

 
Deşi tulburările obsesiv-compulsive pot apărea din copilărie, debutul survine cel mai des în adolescenţă; jumătate dintre pacienţii adulţi au prezentat unele simptome de la vârsta de 15 ani.  Trăsăturile tulburărilor obsesiv-compulsive se găsesc şi în sindromul Tourette, depresie şi schizofrenie.

Tulburarea obsesiv – complusivă - Cauzele 

 
Odinioară, se credea că un comportament obsesiv sau compulsiv indică o posesie demonică, exorcismul fiind una dintre primele forme de tratament.
 
În prezent există în jur de 20 teorii diferite despre cauzele ce ar putea produce tulburările obsesiv – complusive.
 
Ipoteza tradiţională, ce aparţine şcolii freudiene, afirmă că obsesia reflectă dorinţe inconştiente dintr-un stadiu precoce de dezvoltare.
 
Deşi unii experţi în psihologie susţin încă ipoteza freudiană, cea mai acceptată teorie în ziua de azi sugerează că există o predispoziţie genetică la tulburările obsesiv – complusive, fiind declanşate de nivelul scăzut al unuia dintre neurotransmiţătorii creierului şi anume serotonina.

Tulburarea obsesiv – compulsivă - Simptomele 

 
 
Simptomele tulburărilor obsesiv – compulsive sunt gânduri care obsedeze sau un comportament compulsiv sau ambele,
 
Pentru obsesii - gânduri persistente şi involuntare ce par lipsite de sens, cum ar fi o copleşitoare frică de murdărie; o îngrijorare persistentă în legătură cu un eveniment trecut, încercări de a suprima astfel de gânduri, recunoaşterea că aceste gânduri vin din propria imaginaţie şi nu din factori exteriori (nueste valabil pentru copii);
 
Pentru compulsiuni -  repetarea anumitor acţiuni, cum ar fi spălatul pe mâini, reverificarea şi verificarea încuietorilor de la uşi, făcutul ordinii în permanenţă, repetarea cuvintelor, recunoaşterea că acest comportament repetitiv este excesiv sau nerezonabil (poate să nu fie valabil în cazul copiilor), niveluri febrile de gândire sau activitate, depresie şi suferinţă pe măsură ce încercările de a rezolva problema compulsiunilor eşuează.
 
Pentru copiii apare mutismul însoţit de depresie agitată, retragere şi izolare socială acompaniate de gânduri iluzorii, salturi de dispoziţie, de la anxietate la disperare, activitate sportivă sau şcolară exemplară, însoţite de comportament compulsiv.

Tulburarea obsesiv - compulsivă - Diagnostic

 
Adesea, propria descriere de către pacienţi a comportamentului lor oferă cele mai bune indicii.
 
Cercetarea istoricului familial este de asemenea importantă pentru a evalua dacă există o predispoziţie genetică.
 
Medicul va căuta să excludă orice alte tulburări psihice, cum ar fi schizofrenia, care se manifestă printr-un comportament asemănător.
 

Tulburarea obsesiv-compulsivă - Tratament

 
Scopul tratamentului este de a reduce anxietatea, de a rezolva conflictele interioare şi de a ajuta să învăţe mai multe căi pentru a lupta împotriva anxietăţii.
 
Tratamentul convenţional poate include psihoterapia sau terapia comportamentală, antidepresivele şi tehnicile de reducere a stresului. Cele mai bune rezultate par a fi obţinute prin combinarea medicamentelor cu terapia comportamentală.
 
În prezent, medicamentul cel mai eficient împotriva tulburărilor obsesiv - complusive pare să fie un antidepresiv triciclic.
Acesta creşte secreţia de serotonina la nivelul creierului, produce regresia simptomelorîn procent de 30-60 % la adulţi şi 70-80% la copii.
Alte antidepresive care au dat rezultate bune sunt inhibitorii selectivi ai preluării serotoninei.
 
Terapia comportamentală pune accent pe schimbarea unui comportament specific - cum ar fi curăţenia compulsivă - prin stoparea factorilor care le declanşează sau prin înlocuirea compulsiunii cu un răspuns mai dezirabil.
Potrivit unor date izolate, starea a 60-70 % dintre pacienţi cu tulburări obsesiv – complusive a fost „mult îmbunătăţită" după o scurtă perioadă de terapie comportamentală.
Pentru copii, terapia familială este importantă.
 
Deoarece obsesiile şi compulsiunile sunt deseori moduri în care mintea controlează anumite sentimente ca anxietatea, furia sau tristeţea, ajutarea creierului să reducă intensitatea acestor sentimente reduce consecutiv tulburările obsesiv – complusive.
 
Studiile au arătat că biofeedback-ul encefalografic (EEG) (cunoscută sub numele de neuroterapie) reprezintă un bun instrument pentru scăderea intensităţii sentimentelor nedorite, însă şedinţele pot fi urmate de instalarea unor schimbări permanente.
 
* Datele sunt preluate din volumul “Medicina în familie”
 

Conferinta medicilor pneumologi rezidenti