Info SănătateaTV.ro: OMS: 1 din 8 decese in intreaga lume este cauzat de aerul poluat; acesta afecteaza 80% dintre persoanele care locuiesc in orase MS: In anul 2017, toate maternitatile vor fi dotate cu 335 de aparate pentru screening auditiv pentru nou-nascuti OMS: 1 din 8 decese in intreaga lume este cauzat de aerul poluat; acesta afecteaza 80% dintre persoanele care locuiesc in orase MS: In anul 2017, toate maternitatile vor fi dotate cu 335 de aparate pentru screening auditiv pentru nou-nascuti OMS: 1 din 8 decese in intreaga lume este cauzat de aerul poluat; acesta afecteaza 80% dintre persoanele care locuiesc in orase MS: In anul 2017, toate maternitatile vor fi dotate cu 335 de aparate pentru screening auditiv pentru nou-nascuti
Miercuri, 07 dec 2016      18:18
Dismorfofobia – simptome, diagnostic, tratament

Dismorfofobia – simptome, diagnostic, tratament

03 august 2015    

Dismorfofobia este o boală în care pacientul are impresia că înfăţişarea lui corporală prezintă o diformitate. Cei mai mulţi pacienţi sunt convinţi că au o deformaţie a feţei, a sânilor sau a organelor genitale.

Dismorfofobia - Generalităţi

Această afecţiune determină o stare anxioasă a persoanei afectate, vizibilă mai ales în relaţiile sociale.  

Multe dintre persoanele afectate refuză să primească un tratament, care constă cel mai adesea în administrarea de antidepresive, şi apelează la servicii de chirurgie plastică.
 
Tulburarea cuprinde întotdeauna o frică excesivă sau debilitantă de a fi judecat de alţii. Dismorfofobia poate apărea şi ca urmare a unei tulburări de alimentaţie de tipul anorexiei sau bulimiei nervoase.  
 
Pacientul se poate îngrijora atât de mult de aspectul său încât poate fi determinată o stare de stres psihologică care îi va afecta funcţionarea socială sau profesională.
 
Alte stări asociate cu această tulburare sunt depresia, anxietatea sau izolarea socială. Tulburarea dismorfică a corpului afectează circa 2% din populaţia de pe întreg mapamondul.

Dismorfofobia - Cauze

Factorii care determină tulburarea dismorfică a corpului pot fi psihologici, biologici sau de mediu. Abuzul sau neglijenţa trebuie luate şi ele în considerare. Debutul bolii are loc în perioada adolescentă când se manifestă cel mai intens criticismul faţă de aspectul propriului corp. Tulburarea dismorfică a corpului afectează în mod egal atât femeile cât şi bărbaţii.
 
Dezechilibrele chimice din creier – fac referire la un nivel insuficient de serotonină, cea care are rol în reglarea anxietăţii dar şi în procesul de somn şi memorizare.
 
Nu este exclus ca tulburarea dismorfică a corpului să aibă şi cauze genetice. Teoria se bazează pe faptul că circa 20% dintre cei care suferă de această boală au o rudă de gradul I care este afectată.
 
În rândul factorilor psihologi sunt incluşi criticismul sau stilul parental. Factorii externi fac referire la media şi la personalitatea fiecărui individ.

Dismorfofobia - Simptome

Principalele simptome ale acestei afecţiuni sunt anxietatea, atacurile de panică, diminuarea stimei de sine, sentimente de ruşine.
 
Gândurile obsesive legate de un aspect al corpului perceput ca fiind diform, abuzul de alcool sau droguri sunt întâlnite în cadrul dismorfofobiei.
 
Scăderea performanţei academice, dar şi comportamentul repetitiv de tipul verificării corpului în oglindă pot fi semne ale dismorfofobiei.
Unii pacienţi pot prezenta fobie socială, izolare socială şi familială, o dietă şi program fizic excesiv, autovătămare, dar şi obsesia pentru chirurgia plastică sau proceduri dermatologice care nu au însă rezultatele scontate.

Dismorfofobia - Diagnostic

Pentru diagnosticarea tulburării dismorfice a corpului se realizează un chestionar multidimensional care să scoată la iveală relaţia pacientului cu propriul său corp. Totodată, se face o evaluare şi a statusului mental al pacientului.
 
Diagnosticul este diferenţial în funcţie de prezenţa şi altor tulburări psihice de tipul anorexiei nervoase, depresiei, tulburării obsesiv-compulsive, tulburărilor de identitate sexuală sau personalitatea narcisistică.

Dismorfofobia - Tratament

Tratamentul are ca principal scop administrarea inhibitorilor care să recapteze serotonina.
 
Este foarte importantă şi supravegherea pacienţilor deoarece starea depresivă în care se află poate conduce la tentative de suicid.
 
O metodă de tratament recomandată o reprezintă psihoterapia cognitv-comportamentală.

Conferinta medicilor pneumologi rezidenti