Info SănătateaTV.ro: OMS: 1 din 8 decese in intreaga lume este cauzat de aerul poluat; acesta afecteaza 80% dintre persoanele care locuiesc in orase OMS: 1 din 8 decese in intreaga lume este cauzat de aerul poluat; acesta afecteaza 80% dintre persoanele care locuiesc in orase OMS: 1 din 8 decese in intreaga lume este cauzat de aerul poluat; acesta afecteaza 80% dintre persoanele care locuiesc in orase
Joi, 08 dec 2016      05:57
Narcomania

Narcomania

28 iulie 2015    

Abuzul de droguri sau narcomania este utilizarea unui drog psihoactiv într-o cantitate suficientă pentru a provoca utilizatorului vătămare fizică, mentală, emoţională sau socială. Dependenţa este utilizarea continuă, compulsivă a unui drog.

Abuzul de droguri sub formă de medicamente este o problemă de sănătate majoră. Între două şi trei milioane de americani sunt dependenţi de medicamente eliberate pe reţetă, iar spitalele raportează la fel de multe urgenţe din cauza abuzului de medicamente legale ca şi cele datorate
drogurilor ilegale.
 
Ca şi consumatorii abuzivi de alcool, cei care se droghează îşi neagă, de obicei, problema, minimalizând amploarea utilizării drogului sau blamând factori externi, cum ar fi stresul familial sau profesional. Familia se poate ralia acestei negări, într-un efort greşit direcţionat de apărare a celui în cauză, creând o barieră puternică pentru tratament şi recuperare.

Drogurile - Categorii

-          Deprimante ale sistemului nervos central (SNC): pastilele de dormit şi medicamentele anxiolitice, barbituricele.
-          Benzodiazepinele sunt mai sigure decât barbituricele, dar pot provoca dependenţă după câteva săptămâni de utilizare, pe măsură ce pacienţii dezvoltă toleranţă faţă de ele. Această clasă cuprinde agenţi anxiolitici populari – diazepam alprazolam şi triazolam.
-          Stimulanţii: amfetamina, cocaina; forma fumată, numită crack, dă rapid dependenţă.
-          Opiacee: dependenţa de opiu, morfină sau heroină. Dependenţa provoacă, de obicei, depresie, anxietate, pierderea respectului de sine şi scăderea capacităţii de a face faţă vieţii.
-          Cannabis. Fumatul de marijuana poate deprima memoria pe termen scurt, motivaţia şi nivelul energetic. Utilizarea cronică provoacă accelerarea bătăilor inimii, probleme de vedere, slăbirea funcţiilor pulmonare, modificări ale hormonilor sexuali şi risc mărit de cancer la plămâni. Marijuana şi alte forme de cannabis, cum ar fi haşişul, nu dau uşor dependenţă, dar sunt considerate droguri „de intrare": utilizatorii de marijuana au risc semnificativ mai mare de a utiliza cocaină decât neutilizatorii.
-          Alte substanţe frecvent folosite abuziv variază de la tutun şi alcool până la droguri psihedelice, cum este LSD, steroizi anabolizanţi pentru a-şi dezvolta musculatura riscă un comportament violent, boli de inimă, leziuni grave ale ficatului şi modificări hormonale.
 
Copiii femeilor însărcinate care abuzează de droguri legale sau ilegale prezintă riscuri aparte, de la naştere prematură şi malnutriţie până la defecte din naştere ce ameninţă viaţa.

Narcomania - Simptome

Simptomele narcomaniei: modificări ale aspectului şi comportamentului,ce afectează relaţiile şi performanţeleprofesionale, lacopii: schimbări bruşte de stare afectivăsau atitudine, performanţe şcolare slabe,izbucniri temperamentale sau izolare crescută.
 
Simptomele specifice depind de drog energia extremă, pierderea în greutate, insomnia şi tremurăturile pot indica abuzul de stimulante; letargia, vorbirea neclară sau confuză, pierderea echilibrului, pupilele contractate sau somnul excesiv pot indica abuzul de sedative.
 
Schimbările bruşte de stare afectivă, ochii roşii, pupilele dilatate, timpii crescuţi de reacţie şi reflexele încetinite, ameţeala şi letargia pot indica utilizarea de marijuana; nările ulcerate sunt caracteristice prizării de cocaină.
 
Curgerea nasului sau pufnituri (sforăituri) pe nas sunt tipice în fumatul de cocaină - crack.
Urmele de ace pe braţe pot indica utilizarea intravenoasă de cocaină; scăderea în greutate, letargia, instabilitatea afectivă, transpiraţiile excesive, vorbirea neclară, pupilele contractate şi apetitul scăzut sugerează excesul de opiacee.
 
Halucinaţiile, pupilele dilatate, tremurăturile şi transpiraţia indică excesul de droguri psihedelice.

Narcomania - Cauzele consumului de droguri

Nu există unanimitate în ceea ce priveşte cauzele de fond ale abuzului de droguri, dar experţii îl privesc mai degrabă ca pe o maladie decât ca pe o lipsă de voinţă. Consumatorii cronici de alcool şi droguri pot avea o predispoziţie spre dependenţă, dar sunt semnificativi şi factorii de mediu şi sociali precum sărăcia, disfuncţiile familiei şi presiunea grupului din care face parte individul, în mod cert contextul social poate fi crucial.
 
Chiar şi de medicamente uşoare, „de fiecare zi" , cum sunt medicamentele pentru tuse şi comprimatele pentru slăbit, se poate abuza şi crea dependenţă şi vătămare fizică. Aspirina şi ibuprofenul pot provoca ulcere hemoragice ale stomacului, utilizarea pe termen lung a laxativelor poate leza intestinul, iar sprayurile nazale pot provoca o dependenţă care măreşte efectiv congestia.
 
Mulţi consideră că dependenţa de droguri vine dintr-o dorinţă naturală a unei persoane de a-şi modifica starea de conştientă sau dintr-un efort de a se integra totalităţii. Un motiv pentru care drogurile ce provoacă dependenţă sunt atât de periculoase este că cei mai mulţi oameni  cred că sunt imuni la dependenţă. Odată ce s-a instaurat dependenţa de drog, ritmul este dificil de întrerupt - indiferent dacă cel dependent este conştient sau nu de problemă.
 
Toleranţa la opiacee şi stimulante creşte odată cu utilizarea lor. Pentru drogurile ce dau cel mai uşor dependenţă, cum sunt heroina şi cocaina, utilizarea continuă este deseori susţinută de dorinţa de a evita durerea sevrajului.

Narcomania - Tratament

Tratamentul este un proces în doi timpi. Sevrajul utilizării drogului poate necesita numai câteva
zile sau săptămâni, dar poate fi neplăcut şi periculos fără o supraveghere profesionistă.
 
Primul pas în tratamentul abuzului de droguri este conştientizarea. Unii utilizatori s-ar putea să
nu ştie că sunt dependenţi de droguri; alţii neagă acest lucru. În acest stadiu, familia, prietenii sau un profesionist care beneficiază de încredere trebuie să pledeze pentru abstinenţă şi tratament.
Nu există un tratament unic potrivit pentru toate cazurile; tratamentul adecvat depinde de tipul şi de gravitatea dependenţei. Abordările variază de la programe de susţinere în ambulator, psihoterapie şi grupuri de auto-ajutorare până la programe rezidenţiale durând săptămâni sau luni. O persoană dependentă poate necesita nu numai tratament medicamentos, ci şi îngrijiri medicale, asistenţă socială şi consiliere psihiatrică sau socială.
 
Dacă drogurile au fost utilizate mai mult de patru-şase săptămâni, sevrajul trebuie făcut sub îngrijirea unui medic, din cauza riscului de crize convulsive.
Desprinderea de stimulante poate produce letargie, anxietate, oboseală, halucinaţii şi depresie.
Deoarece cele mai multe stimulante nu provoacă dependenţă fizică la fel de puternică ca în cazul barbituricelor sau heroinei, simptomele pot să nu fie la fel de grave. Excepţie face cocaina, care este foarte greu de abandonat. Tratamentul post-sevraj al abuzului cronic de cocaină necesită deseori consiliere extensivă, alături de susţinere familială şi de grup.
 
Sevrajul pentru dependenţii de opiacee – cu convulsii, transpiraţii, tremurături şi lipsă acută de drog - a fost mult dramatizat. Oricât de neplăcute sunt simptomele, ele nu sunt la fel de periculoase pentru cel dependent faţă de sevrajul de alcool sau de barbiturice.
 
După sevrajul de heroină sau morfină, unii utilizatori sunt „menţinuţi" pe doze prescrise de metadonă, un narcotic ce induce mai puţin dependenţă, sub supravegherea medicului.
Deşi controversată, menţinerea sub metadonă este încă frecventă, deoarece stresul sau depresia pot uşor declanşa întoarcerea la droguri mai primejdioase, chiar după mai mulţi ani de întrerupere.
 
Recuperarea este stadiul următor sevrajului în care individul trebuie să facă tot posibilul pentru a nu mai utiliza drogul. Acest stadiu este deseori foarte dificil, deoarece trebuie ca persoana dependentă să îşi schimbe obiceiurile şi stilul de viaţă şi să controleze, pe parcursul întregii vieţi, utilizarea substanţelor ce pot provoca dependenţă.
 
Susţinerea din partea familiei, prietenilor, celor de la locul de muncă şi grupurilor terapeutice pot fi o componentă puternică - deseori vitală - a recuperării celui dependent.
 
Pentru adolescenţi, tratamentul de grup este adesea mai eficient decât terapiile individuale.
 
Deoarece dependenţa unui copil face parte frecvent dintr-o problemă a familiei, tratamentul trebuie să cuprindă toţi membrii acesteia.
 
Consumatorii abuzivi de droguri au tendinţa de a se hrăni insuficient şi pot face exces de zahăr.
 
* Datele sunt preluate din volumul “Medicina în familie”

Conferinta medicilor pneumologi rezidenti