SănătateaTV - Televiziunea Oamenilor Sănătoşi
ticker
ticker

Chistul osos este o leziune osoasă benignă cu un conţinut lichidian, o distrofie de creştere. Acest tip de leziuni sunt foarte frecvent întâlnite la copiii cu vârsta între trei şi 13 ani, în special în rândul băieţilor.

 
La începutul apariţiei chistului osos este vorba de o cavitate chistică unică, de origine necunoscută situată cu precădere la nivelul metafizei proximale a humerusului şi femurului, tibiei, coastelor sau calcaneului. Este considerată drept distrofie osoasă sau afecţiune pseudotumorală.
 
Ca modalităţi de manifestare a chistului osos se pot enumera: fractura pe os patologic, ca semn clinic initial, tumefacţie localizată durereoasă, găsindu-se lângă cartilajul de creştere pe care nu îl depăşeste şi nu influenţează creşterea osului iar excrescenţa se face întotdeauna spre diafiză şi lateral. Deoarece se întâlneşte foarte rar la adult se consideră că se vindecă spontan. Conţinutul chistului este sanghinolent sau gelatinos cu pereţii osoşi subţiati. Peretele chistului este format din ţesut fibros de granulaţie, iar în interiorul lichidului se găseşte fibrină, fibrino-gen, hematii şi leucocite.
 
De obicei, un chist osos de dimensiuni mici are o evoluţie favorabilă, necesitând doar urmărirea radiologică.
 
Chistul este considerat evolutiv dacă se constată creşterea în dimensiuni a lacunei osoase, dacă vârsta copilului cu chist osos este sub 10 ani şi dacă leziunea are dimensiuni mari şi devine dureroasă. Leziunea este considerată a se rezolva spontan în cele mai multe cazuri. În general, tratamentul doar promovează vindecarea naturală. Oprirea din creştere apare la 10% dintre pacienţi. Recurenţa apare în primul an după intervenţie, oricum, toţi pacienţii trebuie monitorizaţi pentru 5 ani regulat. Copiii trebuie monitorizaţi până la maturitate pentru a evita deformările şi interferarenţa cu creşterea osoasă. Pacienţii care primesc radioterapie trebuie monitorizaţi toata viaţa.
 
Diagnosticul chisturilor osoase se face radiografic şi este demonstrat când se detectează prezenţa de fluid.
 
Tratamentul chistului osos se poate face prin: fractură care poate vindeca aproximativ 15% din cazuri, chiuretaj plus plombajul cavităţii cu os sau substitut de os în perioada de involuţie a chistului, injecţie locală de corticosteroizi sau măduvă osoasă recoltată, grefă osoasă şi fixarea fracturii (osteosinteză) etc.



Newsletter

Vrei să fii la curent cu noutăţile Sănătatea TV:


Nume:
E-mail: