

|
Condromatoza sinovială este o afecţiune rară în care se dezvoltă foci de cartilaj în membrana sinovială a articulaţiilor, burselor sau tecii tendoanelor ca rezultat al metaplaziei ţesutului conjunctiv subsinovial. Focii ectopici de cartilaj pot determina epansamente dureroase articulare, resturi cartilaginoase şi simptome mecanice. Epidemiologie
Prevalenţa exactă a condromatozei sinoviale este necunoscută, dar boala este răspândită pretutindeni. Cele mai multe studii indică o prevalenţă de două cazuri masculine la un singur caz feminin. Suplimentar, cele mai multe cazuri sunt raportate la pacienţii de vârstă mijlocie. În rândul copiilor nu au fost raportate decât câteva cazuri.
Semne şi simptome
Pacienţii cu articulaţia genunchiului afectată de condromatoza sinovială prezintă durere monoarticulară, tumefacţie şi redoare cu sau fără simptome mecanice la genunchi. Deşi nu există semne sau simptome de inflamaţie sistemică. Totodată, nu există nicio deformare evidentă la examenul fizic. Articulaţia poate fi mărită de volum faţă de restul articulaţiilor. La palpare se pot resimţi epansamente mari articulare şi o senzaţie spongioasă.
Formele condromatozei sinoviale
Condromatoza sinovială poate avea două forme: primară şi secundară. Chiar dacă baza moleculară este încă neclară, nivelele ridicate de BMP2 şi BMP 4 au fost izolate de inflamaţia membranei articulare (sinovium) şi corpi liberi. Aceşti factori de creştere pot fi implicaţi în metaplazia patologică ce este observată la condromatoza sinovială.
Condromatoza sinovială primară
Această formă este descrisă ca prezenţa în cartilajul ectopic a ţesutului sinovial şi a focilor de cartilaj în articulaţii cu sau fără calcifiere (osteocondromatoză) şi fără o patologie articulară identificabilă. Nu este clar dacă această formă este metaplazie sinovială sau neoplazie. Etiologia reală rămâne necunoscută dar cei mai mulţi specialişti sunt în favoarea teoriei ce susţine metaplazia sinovială.
Condromatoza sinovială secundară
Condromatoza sinovială secundară apare ca urmare a unei osteoartrite preexistente, a artritei reumatoide, osteonecrozei, osteoartropatiei neuropatice, tuberculozei şi fracturilor osteocondrale. Entitatea este caracterizată de proliferare nodulară, fragmentarea cartilajului ectopic de pe suprafaţa sinovială, calcificarea acestor fragmente sau osificare. Fragmentele intraarticulare pot varia ca dimensiune de la câţiva milimetri la câţiva centimetri.
Condromatoza sinovială primară cuprinde trei faze de dezvoltare. Este vorba despre:
· Faza 1 – boala intrasinovială activă fără corpi cartilaginoşi
· Faza 2 – leziuni tranziţionale cu noduli osteocondrali în membrana sinovială şi corpi osteocondrali liberi în cavitatea articulară
· Faza 3 – corpi osteocondrali liberi multipli cu boala intrasinovială
Condromatoza sinovială este un porces benign asociat cu risc mic de malignizare. Diferite cazuri raportate prezintă coexistenţa condrosarcomului şi a condromatozei sinoviale. Afectarea este tipic monoarticulară, articulaţiile mari fiind cele mai afectate. Articulaţia genunchiului este implicată la 60% dintre cazuri, umărul, cotul şi şoldul sunt printre cele mai afectate articulaţii. S-a descris şi implicarea altor articulaţii cu diferite localizări, incluzând articulaţia temporomandibulară, articulaţiei feţei, acromioclaviculară, încheieturii mâinii, gleznei, teaca bicepsului şi localizări extraarticulare.
Pentru punerea diagnosticului medicul va realiza o serie de studii de laborator cât şi o serie de studii imagistice. Studiile de laborator includ:
· Rata de sedimentare a eritrocitelor este crescută ceea ce înseamnă că pacientul are o infecţie, este normală la condromatoza primară şi crescută la cea secundară
· Protein C reactivă este evaluată dacă există o infecţie
· Hemoleucograma diferenţială poate sugera inflamaţie
· Titrul Lyme este important în zonele endemice dacă este sugerată infecţia
Studiile imagistice includ radiografia, rezonanţa magnetică şi examenul histologic.
Tratamentul condromatozei sinoviale
Tratamentul condromatozei sinoviale face referire la administrarea de antiinflamatori nesteroidieni alături de terapii transcutanate: ultrasunete, terapii termice pentru reducerea inflamaţiei. Pacienţii cu simptome mecanice nu beneficiază semnificativ prin terapia nonintervenţională.
Terapia chirurgicală include examenul artroscopic şi excizia corpilor cartilaginoşi, cu sinovectomie limitată. Riscurile artroscopiei cuprind infecţia, boala tromboembolică, leziunile neurogene, complicaţii asociate cu anestezia şi recurenţa simptomelor care necesită reintervenţie. Cea mai comună complicaţie include redoarea şi recurenţa simptomelor mecanice prin generare de corpi cartilaginoşi.
Alte articole din Reumatologie
|