SănătateaTV - Televiziunea Oamenilor Sănătoşi
ticker
ticker

Boala Peyronie se caracterizează printr-o plagă sau un nodul tare care se formează în interiorul penisului. Plaga care este asemănătoare unui ţesut cicatrizat se dezvoltă deasupra sau dedesubtul penisului într-o membrană ce poartă numele de tunica albuginea care înveleşte ţesutul erectil. Plaga se manifestă iniţial ca o inflamaţie localizată şi se dezvoltă pe parcurs într-un ţesut cicatrizat. Nu există nicio legătură între această plagă şi cea care se dezvoltă în artere.

Cazurile de boală Peyronie pot fi uşoare sau severe. Simptomele se pot dezvolta uşor sau pot apărea deodată. În cazuri severe, plaga reduce flexibilitatea şi cauzează durere forţând penisul să se arcuiască în timpul erecţiei. În multe cazuri durerea descreşte pe măsura trecerii timpului dar arcuirea penisului poate fi o problemă care afectează viaţa sexuală a pacientului. Problemele sexuale care apar pot tulbura viaţa unui cuplu şi pot diminua încrederea în sine a bărbatului. La unii pacienţi care prezintă simptome uşoare ale bolii, inflamarea se poate rezolva fără să cauzeze durere semnificativă sau arcuire permanentă.
 
Plaga este benignă, adică necanceroasă. Nu reprezintă o tumoră. Boala Peyronie nu este contagioasă şi nu este cauzată de nicio boală transmisibilă.
 
Cum se dezvoltă boala?
 
Mulţi cercetători cred că plaga specifică bolii Peyronie se dezvoltă ca urmare a unei traume sau leziuni care cauzează sângerare localizată în interiorul penisului. Boala afectează în special bărbaţii caucazieni cu vârsta de 40 de ani. Boala poate fi asociată cu disfuncţia erectilă, diabetul zaharat şi hipertensiunea. Boala Peyronie este asociată şi cu contractura Dupuytren care poate apărea la 10% din pacienţi. În schimb, doar 3% din pacienţii cu contractură prezintă boala. Pacienţii prezintă fibroză plantară aponevrotică. În unele situaţii, boala Peyronie poate fi asociată cu degenerarea fibromatoasă a cartilajului urechii externe. Boala Peyronie nu este asociată cu fractura penisului.
Există câţiva factori de risc pentru boala dezvoltarea bolii Peyronie. Printre aceştia se numără vârsta, obezitatea, fumatul, disfuncţia erectilă, dislipidemia, diabetul zaharat şi tulburările psihologice.
 
Diagnostic
 
Doctorii pot pune diagnosticul bolii Peyronie pe baza unui examen fizic. Plaga poate fi resimţită când penisul este flasc. Evaluarea completă necesită evaluare pe durata erecţiei pentru a determina severitatea deformaţiei. Erecţia poate fi indusă prin injectarea de medicamente în penis sau prin auto-stimulare. Examinarea poate include şi o scanare cu ultrasunete a penisului pentru a localiza placa calcificată. Testul cu ultrasunete poate fi utilizat pentru evaluarea fluxului sanguin din interiorul penisului şi pentru a stabili dacă sunt motive de îngrijorare cu privire la o disfuncţie erectilă.
 
Tratament
 
Bărbaţii cu boala Peyronie au nevoie de asistenţă medicală din cauza erecţiilor dureroase, diformităţii trunchiului penil sau dificultăţilor în ceea ce priveşte viaţa sexuală. Pentru că medicii nu cunosc bine cauzele bolii, aceştia tratează boala empiric, adică prescriu medicamente şi continuă metodele care par să-l ajute pe pacient. Scopul terapiei este să îmbunătăţească abilitatea pacientului de a avea o viaţă sexuală normală. Intervenţiile chirurgicale sunt recomandate doar în cazurile pe termen lung în care boala este stabilizată iar diformitatea împiedică viaţa sexuală. Deoarece evoluţia bolii este diferită de la un pacient la altul iar unii dintre aceştia cunosc îmbunătăţiri odată cu administrarea tratamentului, experţii medicali sugerează ca pacienţii să aştepte un an până la intervenţia chirurgicală.
 
Proceduri chirurgicale
 
Există trei proceduri chirurgicale care au înregistrat succes.
Una dintre proceduri (Nesbit) presupune înlăturarea tunicii albuginea neafectate de pe faţa tecii penisului imediat opusă plăcii fibroase şi scurtarea penisului. Este necesară o curbură a penisului sub 60 de grade şi o potenţă normală pentru ca procedura să aibă succes.
Procedura de plicaturare implică plicaturarea tunicii albuginea şi nu exereza ei pentru îndreptarea penisului. Această tehnică determină scurtarea penisului.  
 
O altă procedură este excizia plăcilor şi grefarea de piele care prezervă lungimea penisului când curbura este peste 60 de grade. Se practică protezarea penisului când disfuncţia erectilă severă este asociată. Cele mai multe tipuri de intervenţie chirurgicală produc rezultate pozitive. Datorită complicaţiilor care pot apărea şi pentru că multe din efectele bolii Peyronie – de exemplu scurtarea penisului – nu sunt corectate prin intermediul chirurgiei, cei mai mulţi doctori preferă să realizeze intervenţii chirurgicale la un număr mic de pacienţi care prezintă o curbură a penisului destul de severă încât să afecteze viaţa sexuală.
Newsletter

Vrei să fii la curent cu noutăţile Sănătatea TV:


Nume:
E-mail: