SănătateaTV - Televiziunea Oamenilor Sănătoşi
ticker
ticker

Ejacularea precoce este reprezentată de acea situaţie când partenerul actului sexual elimină lichidul seminal mult mai devreme decât şi-ar dori partenera. Dacă nu se produce în mod regulat, ejacularea nu trebuie să constituie un motiv de îngrijorare pentru cuplu, sau pentru bărbat în mod special. Dacă acest fenomen se produce însă constant atunci vorbim de ejaculare precoce, o disfuncţie frecventă la bărbaţii cu vârsta între 18 şi 59 de ani. Ejacularea precoce afectează circa unul din cinci bărbaţi şi poate fi cauzată de factori psihologi sau de structura biologică a bărbatului. Dacă bărbatul este preocupat de menţinerea erecţiei în timpul actului sexual atunci se poate produce o exacerbare a mişcărilor ceea ce are drept consecinţă ejacularea precoce.

Cauzele manifestării ejaculării precoce
 
Cei mai mulţi medici sunt de părere că ejacularea precoce este o problemă de natură psihologică şi au identificat câteva cauze ale apariţiei acestei disfuncţii. Printre acestea se numără:
 
·         Viaţa sexuală începută devreme
·         Educaţie sexuală strictă care inoculează tânărului sentimentul că sexul este o activitate ruşinoasă, murdară
·         Dorinţa de a termina repede raportul sexual pentru a obţine orgasmul
·         Lipsa răbdării care poate oferi posibilitatea de a descoperi şi alte laturi ale plăcerii actului sexual
 
În ceea ce priveşte cauzele biologice, medicii susţin că acestea sunt influenţate de nivelul hormonilor sexuali şi activitatea glandelor sexuale.
 
Factorii de risc pentru disfuncţia erectilă
 
Principalii factorii de risc pentru apariţia disfuncţiei erectile sunt: impotenţa, problemele de sănătate (afecţiunile cardiace), stresul (mental sau emoţional), medicaţia administrată în mod cronic.
 
Simptomele ejaculării precoce
 
Principalul semn al ejaculării primare îl constituie consumarea actului sexual mult mai devreme dacât se doreşte pentru obţinerea satisfacţiei pentru ambii parteneri. Ejacularea precoce este valabilă pentru actul sexual dar şi în situaţiile de masturbare. Ejacularea poate fi primară (cunoscută şi prezentă pe toată perioada activităţii sexuale)sau secundară (apare după o perioadă de timp în care totul s-a desfăşurat normal în activitatea sexuală a pacientului).
 
Pentru punerea diagnosticului de disfuncţie erectilă medicul va pune pacientului o serie de întrebări legate de viaţa sexuală a acestuia. Întrebările fac referire cel mai adesea la:
 
·         Educaţia sexuală şi religioasă
·         Relaţiile sexuale avute până în prezent
·         Primele experienţe sexuale
·         Circumstanţele în care s-a produs ejacularea precoce
·         Conflicte cu partenerul de viaţă
 
De asemenea, medicul va lua şi nişte probe de sânge care să măsoare concentraţia de hormoni sexuali masculini.
Deşi ejacularea precoce nu este o problemă de sănătate, totuşi ea poate avea consecinţe neplăcute în ceea ce priveşte activitatea sexuală şi implicit în relaţia cu partenera de viaţă. De aceea, se recomandă realizarea unei terapii în cuplu care să rezolve problemele cu care partenerii se confruntă.
 
O problemă serioasă care poate apărea ca urmare a ejaculării precoce este legată de fertilitate în sensul că ea stârneşte îngrijorarea printre cuplurile care îşi doresc un copil. De aceea este importantă diagnosticarea şi tratarea bolii.
Tratamentul ejaculării precoce presupune mai multe opţiuni terapeutice care includ psihoterapia, terapia medicamentoasă (antidepresive, substanţe anestezice locale) şi cea sexuală (prelungirea actului sexual).
Newsletter

Vrei să fii la curent cu noutăţile Sănătatea TV:


Nume:
E-mail: