

|
Un abces dentar constă în formarea unei pungi de puroi în ţesuturile care înconjoară un dinte, în momentul în care organismul luptă cu o infecţie bacteriană. Dacă puroiul nu poate fi eliminat, acesta formează un abces. Un dinte spart, prezenţa cariilor sau boli ale gingiilor reprezintă tot atâtea cauze de apariţie a abceselor dentare. O carie netratată reprezintă o poartă de intrare a microbilor care infectează pulpa dentară, de unde se răspândeşte în ţesutul din jur. Alimentele care pătrund în carii şi nu pot fi eliminate prin perierea dinţilor sunt şi hrana bacteriilor care, astfel, se înmulţesc.
Un abces dentar, duce în timp la distrugerea osului din jurul dintelui bolnav, prin dizolvarea acestuia.
Puroiul se formează atunci când organismul încearcă să lupte împotriva infecţiei bacteriene. Mucoasa bucală se bombează în dreptul unui dinte, ca un bob de mazăre şi devine congestionată. Mai întâi se infectează pulpa dintelui (pulpiţa), apoi vasele şi nervii puplari se necrozează, iar canalul dentar este invadat de microbi (gangrenă puplară).
Cauze care pot provoca abcesul dentar: un traumatism, o carie netratată, o afecţiune a gingiei etc. Abcesul dentar poate duce la distrugerea osului din jurul dintelui.
Simptomele abcesului dentar: durere pulsatilă, în timpul masticaţiei sau la atingerea dintelui, gingii roşii, tumefiate, gust neplăcut în gură, tumefierea în orice zonă a gurii, feţei, părţii de sus sau de jos a obrazului sau a gâtului, febră, schimbarea culorii dintelui, umflatură asemănătoare unui cos (un furuncul al gingiei) pe partea gingiei dinspre obraz sau dinspre limba, în apropierea dintelui, puroi consistent, galben sau sânge care se scurge dintr-o zonă roşie, umflată etc.
În cursul timpului, pe masură ca infecţia se răspândeşte, osul maxilar din apropiere începe să se dizolve. Când acest lucru se întâmplă, este posibil ca durerea să mai scadă în intensitate, dar infecţia rămâne în continuare. În cazul în care se pierde prea mult os, dintele va deveni mai slab fixat şi poate fi nevoie să fie îndepărtat. Dacă nu este tratată la timp, infecţia se poate răspândi în alte regiuni ale organismului. Pe măsura ce infecţia se întinde, durerea se poate diminua. Acest lucru se întâmplă pentru că osul maxilarului începe să se dizolve şi nervul dintele poate muri.
Tratamentul abcesului dentar
În cazul unui abces dentar, stomatologul va recomanda antibiotice cu scopul distrugerii bacteriei care a cauzat infecţia şi se poate efectua o gaura în partea de sus sau în spatele dintelui astfel încât să se poată drena infecţia, urmat de un tratament pe canalul rădăcinii dintelui pentru a salva dintele prin scoaterea pulpei infectate. Daca tratamentul nu are efect, ar putea fi nevoie să se scoată dintele.
Pentru reducerea durerii şi a tumefierii feţei şi a obrazului se recomandă aplicarea de comprese cu gheaţă pe partea externă a obrazului. Se mai pot folosi şi alte medicamente care scad febra şi pot alina durerea dar nu reduc
Se poate preveni apariţia unui abces dentar prin prevenirea infecţilor bacteriene ale cavităţii bucale prin îngrijirea adecvată a dentiţiei şi a gingiilor, consult stomatologic regulat urmat de radiografii dentare, dietă sănătoasă etc.
Lasăt netratat, abcesul dentar fie erupe prin piele, drenând puroiul în gură, fie erupe în zona osoasă, circulând pe calea cea mai facilă, infectând ţesuturile din jur şi alţi nervi.
Abcesul dentar este suspectat atunci când durerea se agravează la mestecat şi la presiune. Pentru detectarea abceselor mici aflate în partea profundă a dintelui se folosesc radiografiile dentare. În urma consultului, se stabileşte dacă abcesul poate fi drenat.
Alte articole din Stomatologie
|