SănătateaTV - Televiziunea Oamenilor Sănătoşi
Sanatate prin alimentatie
ticker
ticker

Boala Ormond reprezintă o afecţiune de etiologie necunoscută care se caracterizează prin depunerea de ţesut fibros în spaţiul retroperitoneal care comprimă ureterele (conducte care permit urinei să se scurgă din bazinetul renal în vezică), vasele mari de sânge, ductul biliar şi alte structuri. Când boala este asociată cu anevrismul aortic abdominal, ea poartă numele de fibroză retroperitoneală.

Cauzele manifestării bolii Ormond
 
Fibroza retroperitoneală este o tulburare rară care apare când ţesutul fibros se formează în zona din spatele stomacului şi intestinelor. Excesul de ţesut determină formarea unei mase care poate bloca tuburile care transportă urina de la rinichi la fiere. Medicii nu cunosc motivele pentru care se formează aceste formaţiuni sau mase. Fibroza retroperitoneală este o boală comună pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 40 şi 60 de ani. Bărbaţii sunt de două ori mai predispuşi să dezvolte boala comparativ cu femeile. Circa 70% din cazurile de fibroză retroperitoneală sunt idiopatice. Au fost descoperiţi însă o serie de factori etiologici asociaţi cu fibroza retroperitoneală. Aceştia includ: neoplazia, iradierea, administrarea unor medicamente, ateroscleroza aortică, bolile autoimmune, inflamaţia retroperitoneală cronică. La aproximativ 8% din pacienţi fibroza retroperitoneală este asociată cu neoplazia. Fibroza retroperitoneală a fost asociată şi cu bolile ţesutului conjunctiv la copii şi adulţi.
 
Simptomele bolii Ormond
 
Simptomele iniţiale includ:
 
·         durere abdominal
·         durere şi schimbare a nuanţei pielii picioarelor (datorată scăderii presiunii sanguine)
·         umflarea unui picior
Simptomele care se manifestă odată cu evoluţia bolii fac referire la:
·         scăderea capacităţii de urinare
·         imposibilitatea de a urina (anurie)
·         greaţă, vomă, modificări ale capacităţii de gândire datorate insuficienţei renale sau substanţelor toxice din sânge
·         durere abdominală severă însoţită de hemoragie (datorată distrugerii ţesutului intestinal)
 
Examene şi teste
 
Pentru punerea diagnosticului bolii Ormond se pot realiza o serie de examene şi teste care includ:
·         scanare CT a abdomenului – cea mai bună metodă pentru a evidenţia masa retroperitoneală
·         test creatinină în sânge
·         examen cu ultrasunete a rinichilor
·         imagistică prin rezonanţă magnetic abdominală
·         pielograma intravenoasă (IVP)
Pentru depistarea maselor canceroase se poate realiza o biopsie.
 
Tratamentul bolii Ormond
 
Tratamentul bolii Ormond constă iniţial în administrarea de medicamente antiinflamatoare care poartă numele de corticosteroizi. Unii medici pot recomanda şi un alt medicament (tamoxifen) care poate trata această afecţiune. Dacă tratamentul cu corticosteroizi nu dă rezultate, trebuie efectuată o biopsie care să confirme diagnosticul. Dacă acesta este confirmat atunci se vor prescrie alte medicamente care să suprime sistemul imun. Dacă tratamentul medicamentos nu este util atunci este necesară intervenţia chirurgicală sau stenturile.
 
Prognostic
 
 Prognosticul depinde de extinderea fibrozei şi a gradului de deteriorare a rinichilor. Rinichii pot fi afectaţi temporar sau permanent. Posibilele complicaţii ale bolii Ormond fac referire la uropatia obstructivă (unilateral sau bilaterală) şi insuficienţa cronică a rinichilor.
Orice pacient care resimte durere abdominală însoţită de o scădere a capacităţii de urinare trebuie să se adreseze medicului de specialitate.
 
Prevenţie
 
Se recomandă evitarea utilizării pe termen lung a medicamentelor care conţin metisergid şi care au fost identificate ca o potenţială cauză a fibrozei retroperitoneale. Metisergidul este folosit pentru tratamentul migrenelor şi a durerilor de cap.
Newsletter

Vrei să fii la curent cu noutăţile Sănătatea TV:


Nume:
E-mail: