Info SănătateaTV.ro: Cum poate afecta stresul sanatatea orala Cum poate afecta stresul sanatatea orala Cum poate afecta stresul sanatatea orala
Duminică, 11 dec 2016      04:13
Bolile de rinichi

Bolile de rinichi

21 iulie 2015    

Ce sunt bolile de rinichi?

Rinichii, două organe de mărimea pumnului, situate de fiecare parte a coloanei vertebrale, imediat deasupra liniei taliei, îndeplinesc un rol vital. Rinichii curăţă sângele prin îndepărtarea reziduurilor şi excesului de lichide, menţinând un echilibru sănătos între diferitele substanţe chimice ale corpului şi contribuie la reglarea tensiunii arteriale.
 
Când rinichii se îmbolnăvesc sau sunt lezaţi, pot să-şi piardă brusc sau treptat capacitatea de a îndeplini aceste funcţii vitale.
 
Produsele reziduale şi lichidul în exces se acumulează atunci în organism, provocând diferite simptome, în special edeme ale mâinilor şi picioarelor, dispnee de efort, necesitate imperioasă de a urina frecvent.
 
Dacă persoane respectivă nu este tratată, rinichii afectaţi pot, în cele din  urmă, să-şi întrerupă funcţionarea. Pierderea funcţiei rinichilor este o stare foarte gravă, potenţial mortală.

Boala de rinichi - Cauze

Bolile rinichilor se clasifică în acute (când pierderea funcţiei apare brusc) şi cronice (când deteriorarea are loc treptat, uneori pe o perioadă de mai mulţi ani). Forma cronică poate fi deosebit de insidioasă: poate să nu manifeste niciun simptom până când nu au avut loc distrugeri considerabile şi deseori ireparabile ale rinichilor.
 
Cauzele afecţiunilor cronice ale rinichilor deseori dificil de stabilit. Majoritatea sunt rezultatul altor boli sau condiţii, cum ar fi diabet, hipertensiune sau ateroscleroză ce împiedicăfluxul de sânge din rinichi. 
 
Lupusul şi bolile sistemului imun care afectează vaselesangvine pot, de asemenea, declanşa afecţiunirenale provocând inflamaţia rinichilor.
 
Unele boli cronice ale rinichilor, dintre care boala renală polichistică (se formează chisturi în rinichi), sunt moştenite, altele sunt congenitale - rezultat al unui tip oarecare de obstrucţie sau malformaţie a tractului urinar cu care s-a născut persoana şi care o dispune la infecţii şi boli ale rinichilor.
 
Bolile cronice ale rinichilor pot fi determinate şi de expunerea îndelungată la substanţe chimice
toxice sau medicamente, inclusiv heroină. De asemenea, vitamina D în cantităţi excesive şi proteinele, mai ales în dieta celor vârstnici sau foarte bolnavi, pot afecta rinichii. Dar, în multe cazuri cronice, cauza exactă rămâne necunoscută.
 
Afecţiunile acute ale rinichilor pot apărea în câteva zile după debutul oricărei stări care reduce brusc şi dramatic fluxul de sânge spre rinichi: atacul de cord, leziunile traumatice de tipul celor dintr-un accident, o infecţie gravă sau o reacţie toxică la un medicament.
 
Inhalarea sau înghiţirea anumitor toxine, printre care alcoolul metilic, tetraclorura de carbon, artigelul şi ciupercile otrăvitoare, pot provoca, de asemenea, disfuncţia bruscă a rinichilor.
 
Alergătorii de maraton şi alţi atleţi de rezistenţă care nu beau suficiente lichide în timpul competiţiilor de lungă distanţă pot suferi de insuficienţă acută a rinichilor din cauza unei descompuneri bruşte a ţesutului muscular care eliberează o substanţă chimică numită mioglobină ce poate leza rinichii.

Boala de rinichi - Simptome

Simptomele bolilor de rinichi includ setea şi nevoia imperioasă, frecventă de a urina, evacuarea de foarte mici cantităţi de urină, edeme în special ale mâinilor şi picioarelor ş itumefiere pufoasă în jurul ochilor, gust neplăcut în gură şi miros al respiraţiei asemănător urinei, oboseală persistentă sau dispnee de efort, scăderea poftei de mâncare, tensiune arterială tot mai mare, paloarea pielii, piele foarte uscată, cu mâncărimi persistente.
La copii: oboseală şi somnolenţă crescută, scădereapoftei de mâncare, eventual întârziere a creşterii.

 Boala de rinichi - Diagnostic 

Pentru diagnostic, medicul va efectua teste ale sângelui şi urinei şi, dacă rinichii,  pot tolera, se efectuează investigaţii cu raze numită urografie intravenoasă. Dacă diagnosticul rămâne neclar, medicul poate practica şi o puncţie-biopsie, utilizând un dispozitiv special cu ac pentru a extrage ţesut renal în vederea examinării microscopice.

Boala de rinichi - Tratament

Afecţiunile rinichilor sunt stări periculoase şi necesită îngrijiri medicale. Medicamentele, în special cele care controlează diabetul şi hipertensiunea, pot uneori ajuta la încetinirea progresului afecţiunilor cronice ale rinichilor. Unii practicieni au descoperit că anumite diete restrictive sunt utile, mai ales dacă afecţiunea este surprinsă din timp. Dar, dacă aceste măsuri dau greş şi rinichii se deteriorează până la punctul în care nu mai pot funcţiona deloc, există doar două tratamente: dializa sau transplantul de rinichi.
 
Deoarece hipertensiunea arterială este şi cauză şi simptom al afecţiunii, se vor folosi inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei  pentru a micşora viteza lezării rinichilor sau un diuretic pentru a menţine tensiunea arterială scăzută.
 
Pentru a echilibra substanţele chimice din organism, care pot suferi variaţii periculoase când rinichii nu funcţionează corect, se pot folosi medicamente de tipul polistiren-sulfonatului de sodiu care micşorează nivelul potasiului şi nitratului de calciu care blochează absorbţia de fosfor a stomacului.
 
Dacă un test sangvin revelează un nivel scăzut al globulelor roşii, medicul poate prescrie o medicaţie cu suplimente de fier pentru a reface depozitele organismului de eritropoietină, o substanţă naturală cu rol în sinteza sângelui. Medicul poate, de asemenea, recomanda suplimente de calciu pentru a împiedica rarefierea oaselor, un efect secundar ocazional al afecţiunilor cronice ale rinichilor.
 
Deoarece multe medicamente sunt eliminate prin rinichi, va trebui consultat medicul înainte de a lua orice medicamente eliberate fără indicaţie medicală. Se recomandă, în majoritatea cazurilor, evitarea ibuprofenului şi paracetamolului.
 
Un număr tot mai mare de medici încurajează modificarea dietei pentru controlul afecţiunilor renale cronice.
 
Unele studii au arătat că aderenţa rigidă la o dietă care limitează drastic proteinele poate întârzia sau chiar împiedica continuarea deteriorării rinichilor, mai ales pentru persoanele având afecţiuni ale rinichilor ca urmare a diabetului.
 
Diabeticii care urmează o dietă ce le menţine nivelul glucozei în limite restrânse îşi pot încetini progresiunea bolii renale.

Dializa 

Tratamentul prin dializă, care utilizează dispozitive artificiale pentru îndeplinirea funcţiilor rinichilor, este necesar în cazurile cu afecţiuni renale avansate. Astăzi, se utilizează mai frecvent două tipuri de dializă. Hemodializa apelează la un filtru mecanic pentru curăţarea sângelui. Un chirurg implantează un şunt, un mic tub care conectează o arteră şi o venă, la o mână sau la un picior al pacientului. De mai multe ori pe săptămână, timp de trei sau patru ore de fiecare dată, un alt tub este conectat la șunt şi sângele pacientului este pompat în afara corpului în hemodializor şi apoi pompat înapoi.
 
O altă metodă, numită dializă peritoneală, utilizează membrana peritoneală  pentru a ajuta curăţarea sângelui. Un tub de plastic este implantat chirurgical în abdomenul pacientului. Apoi, la fiecare tratament, un lichid numit dializat este infuzat prin tub în abdomen. Deşeurile transportate de sângele care circulă prin vasele mici din membrana peritoneală sunt filtrate în dializat, care este drenat în exterior după câteva ore. Acest proces este repetat de 3-5 ori pe zi. Cât timp lichidul se află în abdomen, pacientul poate să-şi continue activităţile zilnice normale.
 
Ambele tipuri de dializă prezintă complicaţii potenţiale şi riscuri, în special cel de infecţie.
Stresul de a fi nevoit să te supui, în mod continuu, procedurii poate, de asemenea, să marcheze echilibrul emoţional al pacientului. Din aceste motive, persoanele cu boli renale avansate optează frecvent pentru transplantul de rinichi.
 
Noile medicamentele anti-rejecţie şi ameliorarea îngrijirilor postoperatorii au mărit mult indicele de success al acestor intervenţii chirurgicale. Astăzi, indicele de supravieţuire la trei ani pentru pacienţii care primesc un rinichi de la o rudă în viaţă este de circa 75%; pentru cei al căror rinichi transplantat provine de la un donator neînrudit decedat, indicele este de circa 60%.
Nu orice persoană cu o afecţiune renală poate candida la transplant.
 

Dieta

O dietă specială de restricţie poate micşora efortul depus de rinichii afectaţi, menţine lichidele şi substanţele chimice ale organismului în echilibru şi parează acumularea de deşeuri în corp. Deşi astfel de diete trebuie adaptate în mod specific nevoilor individuale ale fiecărui pacient, toate încorporează în mod tipic următoarele restricţii generale:
• proteine: nu mai mult de 1 gram pe kilogram de greutate corporală şi pe zi.
• potasiu: nu mai mult de 2 grame pe zi.
• fosfor: nu mai mult de 1 gram pe zi (de obicei, se realizează prin respectarea restricţiilor de proteine).
• sodiu: în cazurile de afecţiuni renale avansate, nu mai mult de 2 grame pe zi.
Suplimentele de calciu (1 500 mg pe zi) sunt recomandate frecvent pentru a contracara rarefierea oaselor care însoţeşte deseori afecţiunile renale.
 
Mai multe substanţe chimice care se găsesc uzual în produse de gospodărie au fost puse în
legătură atât cu afecţiunile renale acute, cât şi cu cele cornice: cadmiul, fumul de tutun, tetraclorurade carbon, cloroformul, etilen glicolul, acidul oxalic etc.
 
* Datele sunt preluate din volumul “Medicina în familie”

Conferinta medicilor pneumologi rezidenti