

|
Litiaza urinară este o patologie importantă, cu multiple modalităţi de manifestare, având uneori consecinţe nefaste asupra pacienţilor. Potrivit dr. Traian Constantin, medic primar urolog la Secţia Urologie II din cadrul Spitalului Clinic “Prof. Dr. Th. Burghele”, aproximativ 1% din populaţie dezvoltă pe parcursul vieţii litiază urinară manifestă. Din punct de vedere al repartiţiei pe sexe, bărbaţii sunt cei mai puţin avantajaţi, proporţia acestora fiind de aproximativ două-trei ori mai mare comparativ cu sexul feminin. “Litiaza urinară este o afecţiune importantă în special prin modalitatea de manifestare, debutul fiind uneori brusc, în deplină stare de sănătate, prin deja cunoscuta colică renală. Acesta este o durere extrem de importantă ca şi manifestare şi impact asupra pacientului, este extrem de spectaculoasă ca simptomatologie. Colica renală apare în momentul în care calea urinară este blocată de un obstacol, cele mai frecvente cazuri în situaţia unui calcul urinar. Este foarte important ca pacientul să se prezinte în acel moment la medic şi de cele mai multe ori o face pentru că simptomatologia nu cedează la tratamentele uzuale. Litiaza urinară, de principiu, în 70% din cazuri, nu apare din cauze cunoscute, însă sunt afecţiuni metabolice, tulburări ale metabolismului, ale calciului, ale acidului uric, ale oxalaţilor. De asemenea şi în cazul unei infecţii urinare repetate poate să apară litiaza urinară”, a declarat pentru Sănătatea TV, dr. Traian Constantin.
Calculi renali – Simptome
Simptomul principal este durerea, care poate avea doua componente, respectiv durerea din colica renală, o durere extrem de importantă, care debutează brusc, de obicei după o perioadă de activitate fizică. Potrivit specialistului în urologie, substratul acestei dureri îl reprezintă obstrucţia căii urinare cu creşterea consecutivă a presiunii în calea urinară supraadiacentă. Durerea, în mod caracteristic, debutează în zona lombară şi iradiază anterior, pe peretele abdominal anterior până în regiunea inghinală şi în organele genitale externe la bărbaţi şi la nivelul vulvei la femeie. Această durere poate fi însoţită de multe ori de fenomene colaterale, cum ar fi greaţa şi vărsăturile. Totodată, caracteristic pentru colica renală este faptul că nu există poziţie antalgică, adică pacientul nu reuşeşte, indiferent de poziţia pe care o adoptă, să îşi calmeze durerile. De altfel, o altă componentă a durerii este determinată de calculii de dimensiuni mari, care nu au cum să se angajeze la nivelul ureterului şi care, foarte rar, pot să determine obstrucţia completă a căii urinare. Mai exact este vorba de calculi cu dimensiuni de peste 1-2 cm. Un alt simptom care însoţeste colica renală este hematuria, adică urinarea cu sânge. Aceasta “apare după efort şi este cauzată de migrarea calculilor şi leziunilor pe care calculii le produc la nivelul căii urinare. Alte manifestări ce pot apărea sunt cele infecţioase, febră, frisoane. De altfel este cunoscut faptul că afecţiunile litiazice urinare pot determina şi pot întreţine infecţii urinare”, a mai adăugat dr. Traian Constantin.
Calculi renali – Factori de risc
Printre factorii de risc se numără şi cei de dietă, respectiv factorii alimentari care sunt extrem de importanţi. “De exemplu, persoanele care consumă produse bogate în calciu în exces, adică peste 200 g de astfel de produse pe zi au un risc mai mare de a dezvolta litiază urinară. De altfel pentru a preveni apariţia calculilor, corpul medical susţine ideea consumului de minim 2 litri de lichid pe zi. Este foarte important un astfel de consum. În unele situaţii acest consum poate fi crescut, mă refer în timpul anotimpului cald, vara, la persoanele care desfăşoară activităţi fizice intense. De asemenea s-a observat o repartiţie geografică a litiazei urinare. În ţările cu climat cald, proporţia celor care dezvoltă litiază urinară este mai mare comparativ cu alte zone”, a mai subliniat medicul primar în urologie.
Cum se fomează nisipul la rinichi
În ceea ce priveşte formarea nisipului la rinichi, există mai multe teorii. Potrivit dr. Traian Constantin, “cea mai importantă teorie este cea a suprasaturării soluţiilor cu anumite componente şi aici mă refer la cristale de calciu, de oxalaţi, de acid uric, care ajung să precipite în urină în condiţiile în care aceste elemente depăşesc o anumită concentraţie şi îşi pierd capacitatea de solubilitate. Din acest moment apar mici nuclee de cristalizare. Dimensiunile acestor nuclee vor creşte în timp apărând aşa zis-ul nisip, deci microcalculi de 1-2 mm, sau a calculilor care pot fi evidenţiaţi imagistic. Sunt şi alte teorii, existenţa unor matrice de proteine în urină, care reprezintă baza formării şi depunerii acestor cristale de săruri minerale”.
Calculi renali – Diagnostic
Diagnosticul exact se pune imagistic, cea mai accesibilă investigaţie fiind examenul ecografic. Acesta poate evidenţia calculul în diferite situaţii în care se găseşte la nivelul rinichiului, în bazinet sau în calice. Tot acest tip de examen poate evidenţia efectul produs de un calcul ureteral şi anume dilataţia căii urinare superioare. Mai departe, examenul ecografic trebuie completat şi de alte investigaţii, cum ar fi cele radiologice. În momentul în care simptomatologia se calmează se mai poate efctua şi un examen urografic sau un examen computer tomograf. Pe lângă toate acestea, “este foarte important să efectuăm un bilanţ biomoral al pacientului, analize de sânge, analize care arată funcţia renală. Urea, creatinina, sumarul de urină şi urocultura sunt extrem de importante. Totodată se pot efectua şi analize specific, în funcţie de cristalele pe care le descoperim în sumarul de urină sau de alte modificări sugerate de celelalte investigatii”, potrivit dr. Traian Constantin.
Calculi renali – Tratament
În ceea ce priveşte tratamentul, acesta variază în funcţie de mărimea calculilor renali. În cazul microcristalelor este de ajuns să existe una port lichidian adecvat pentru ca acestea să fie eliminate. Pentru calculii manifeşti însă este foarte important să se deblocheze calea urinară, în cazul în care pacientul se prezintă la medic în colică renală. “Acest lucru se poate efectua prin tratament medicamentos, antialgic şi antiinflamator, şi printr-o dietă corespunzătoare. În cazul în care pacienţii sunt diagnosticaţi cu calculi de dimensiuni importante, de peste 1 cm, există metode de tratament care permit fragmentarea calculilor sau îndepărtarea lor în cadrul unei intervenţii chirurgicale. Operaţiile deschise clasice nu se mai efectuează decât în cazuri extrem de rare pentru afecţiunea litiazică. Există metode minim invazive sau chiar neinvazive care permit tratarea unor astfel de pacienţi cu litiază urinară. Şi aici mă refer la terapia cu unde de şoc, care este o metodă neinvazivă, pacientul nu este operat şi nu se practică niciun fel de incizie. Există o sursă externă de unde de şoc care sunt concentrate în calcul şi care determină fragmentarea acestuia. 90% dintre pacienţi pot fi trataţi prin această metodă. Nu se recomandă însă să se abordeze prin această metodă calculi mai mari de 2 cm sau calculi multipli. De asemenea, metoda nu este recomandată femeilor însărcinate şi nici persoanelor cu probleme de coagulare”, a mai adăugat dr. Traian Constantin.
Alte articole din Urologie
|