Info SănătateaTV.ro: Cum poate afecta stresul sanatatea orala Cum poate afecta stresul sanatatea orala Cum poate afecta stresul sanatatea orala
Duminică, 11 dec 2016      10:00
Infectiile rinichilor

Infectiile rinichilor

21 iulie 2015    

Ce sunt infecţiile renale?

Infecţiile rinichilor apar când microorganisme infecţioase - de obicei bacterii - pătrund în organism şi călătoresc până la rinichi, unde provoacă tumefiere şi inflamaţie. O infecţie a rinichilor poate fi acută (apare brusc) sau cronică (recidivează periodic, pe parcursul mai multor ani).
 
Infecţiile rinichilor sunt foarte grave. Netratate, pot provoca distrugeri ireversibile ale rinichilor şi duc la afecţiuni cronice renale.
 
Infecţia se poate, de asemenea, răspândi în sânge, provocând otrăvirea acestuia. Oricine poate face o infecţie renală, dar femeile însărcinate au un risc mai mare, parţial deoarece presiunea fătului pe vezică face mai dificilă golirea completă a vezicii (urina rămasă în vezică este un mediu potenţial de creştere a bacteriilor).

Infecţia rinichilor - Cauze

Ca şi infecţiile vezicii urinare, infecţiile rinichilor sunt cel mai frecvent provocate de bacteria Escherichia coli sau de alte bacterii care, în mod normal, trăiesc inofensive în intestin. Într-adevăr, infecţia începe, de obicei, în vezică - după ce a intrat prin uretră - şi se extinde, apoi, la rinichi. În plus, utilizarea de catetere - tuburi care se introduc în vezică pentru golirea acesteia – pot declanşa o infecţie renală.
 
Cateterele pot fi introduce în timpul perioadei de recuperare după o procedură chirurgicală şi se utilizează, de asemenea, pentru persoanele care au anumite tipuri de boli neurologice care afectează controlul vezicii.

Infecţiile renale - Simptome

Simptomele infecţiilor la rinichi: durere continuă care începe, de obicei, înspate, deasupra taliei şi se extinde în jos, sprezona inghinală, febră care creşte rapid - deseori până la 40°C, necesitate imperioasă şi frecventă de a urina,chiar şi când vezica urinară este goală, urină tulbure sau cu sânge, vărsături sau greaţă intensă.
 
Sângele în urină poate indica şi alte afecţiuni ale rinichilor, piatră la rinichi, tumori ale vezicii sau rinichilor, infecţie a vezicii urinare sau prostate.

Infecţia rinichilor - Diagnostic

Va fi necesară o evaluare medicală minuţioasă pentru a afla dacă aveţi infecţie a rinichilor şi pentru a identifica agentul infecţios care o provoacă.
 
Evaluarea va include teste ale sângelui şi urinei.
 
Dacă aţi avut infecţii frecvente sau dacă medicul bănuieşte că ar fi de vină o anomalie structurală preexistentă, pot fi sugerate şi alte teste: medicul poate indica o urografie intravenoasă, tehnică utilizând razele X pentru vizualizarea rinichilor; o cistoscopie, procedeu în care un tub cu iluminare, introdus prin uretră, este folosit pentru examinarea vezicii urinare; sau o ecografie, care furnizează imagini detaliate ale rinichilor.

Infecţiile rinichilor - Tratament

Infecţiile rinichilor necesită imediat tratament medical, întârzierea eliminării infecţiei din organism poate duce la complicaţii grave.
Antibioticele şi repausul la pat reprezintă deseori, tot ceea ce este necesar pentru a controla o infecţie renală acută în decursul a 48 de ore.
 
Medicul va recomanda, de asemenea, consumul de cantităţi de apă - cel puţin 3 litri pe zi - pentru a contribui, prin spălare, la eliminarea bacteriilor din tractul urinar. Copiii mici, vârstnicii sau cei care sunt foarte slăbiţi de boală sunt, uneori, spitalizaţi pentru asigurarea administrării de lichide suficiente şi de antibiotice.
 
Deoarece o infecţie cronică este uneori provocată de întoarcerea urinei din vezică în rinichi, poate fi necesară şi o intervenţie chirurgicală pentru a repara această problemă structurală.
 
Infecţiile rinichilor reapar, uneori, fără să manifeste nici un fel simptome clare, aşa că medicul poate cere teste de sânge şi controale de supraveghere.
 
Odată vindecată infecţia rinichilor, terapiile alternative pot ajuta la prevenirea recidivelor.

Dieta 

Până când se va vindeca infecţia rinichilor, evitaţi alimentele care pot irita căile urinare şi exercită un stres inutil asupra rinichilor. Alcoolul, cafeaua, sarea, ceaiul negru, ciocolata, băuturile carbogazoase, citricele, roşiile, mâncărurile comdimentate, oţetul, îndulcitorii artificiali şi zahărul, toate sunt considerate iritanţi potenţiali.
 
Deoarece majoritatea infecţiilor rinichilor încep în vezica urinară, prevenirea trebuie pornită prin ţinerea bacteriilor la distanţă de ansamblul căilor urinare.
 
De aceea, se impun o serie de măsuri de prevenire: igienizarea corectă a camerei de baie; femeile trebuie se şteargă dinspre faţă spre spate pentru evita ajungerea la orificiul uretrei a bacteriilor fecale, urinarea cât de rapid posibil atunci când apare nevoia şi golirea completă a vezicii, purtarea de lenjerie de corp de bumbac şi haine care nu păstrează căldura şi umezeala între picioare, consumul de lichide.
 
Se recomandă evitarea săpunurilor parfumate, spumanţi de baie şi deodorante vaginale, toate având substanţe chimice ce pot irita căile urinare, făcându-le mai vulnerabile la infecţii.
 
* Datele sunt preluate din volumul “Medicina în familie”
 

Conferinta medicilor pneumologi rezidenti