Info SănătateaTV.ro: Noul ordin al MS pentru aprobarea regulamentului Concursului pentru managerii de spitale, in dezbatere publica OMS: Se estimeaza ca anemia afecteaza aproximativ 40% din copiii prescolari in tarile in curs de dezvoltare Noul ordin al MS pentru aprobarea regulamentului Concursului pentru managerii de spitale, in dezbatere publica OMS: Se estimeaza ca anemia afecteaza aproximativ 40% din copiii prescolari in tarile in curs de dezvoltare Noul ordin al MS pentru aprobarea regulamentului Concursului pentru managerii de spitale, in dezbatere publica OMS: Se estimeaza ca anemia afecteaza aproximativ 40% din copiii prescolari in tarile in curs de dezvoltare
Luni, 05 dec 2016      12:26
Problemele prostatei

Problemele prostatei

21 iulie 2015    

Care sunt problemele prostatei?

Prostata este o glandă de mărimea unei nuci, ce înconjură la bărbat uretra - tubul ce transportă urina din vezică prin penis.
 
Prostata este situată la baza vezicii şi înconjoară o porţiune din uretră, tubul ce transportă urina şi sperma în afara organismului. Mărirea de volum a prostatei poate exercita o presiune mai mare asupra uretrei, făcând ca urinarea să devină progresiv mai dureroasă şi mai dificilă.
 
Principala funcţie a prostatei este de a produce o parte esenţială din lichidul seminal ce transportă spermatozoizii; de asemenea, prostata controlează fluxul de urină din vezică spre exterior. Din cauza acestui dublu rol, semnele tulburărilor prostatei pot include atât dificultăţi urinare, cât şi dificultăţi sexuale.
 
Problemele prostatei îmbracă două forme principale: mărirea de volum a prostatei, numită AP (adenom de prostată) şi prostatita, o infecţie bacteriană, ce poate fi bruscă şi severă (prostatita acută) sau mai uşoară, însă persistentă sau recurentă (prostatita cronică), infecţia cronică poate urma celei acute.
 
Semnele unei măriri de volum a prostatei apar, în general, după vârsta de 45 de ani. În mod tipic, prima indicaţie este nevoia de a urina pe timpul nopţii, nevoia imperioasă accentuându-se cu timpul.
 
Se pot instala şi alte probleme de urinare: dificultăţi sau ezitare în iniţierea jetului urinar, incapacitatea de a goli complet vezica şi urinare în picături la sfârşitul micţiunii. Aceste semne au toate aceeaşi origine: îngustarea uretrei din cauza proliferării ţesutului glandular ce o înconjură.
 
Deşi severitatea problemei variază, puţini bărbaţi evită această afecțiune: mărirea de volum a prostatei afectează 50% dintre cei peste 50 de ani şi 90% dintre cei peste 80 de ani.

Problemele prostatei - Cauze

Deşi mecanismele moleculare ce stau la baza măririi de volum a prostatei rămân incerte, afecţiunea pare a-şi avea rădăcinile în modificările echilibrului hormonal generate de înaintarea în vârstă şi care, la bărbat, încep între 40 şi 50 de ani. Nivelul de testosteron din circulaţia sanguină scade, în timp ce nivelurile altor hormoni cresc: efectul net este creşterea nivelului unui derivat al testosteronului ce stimulează creşterea celulele din prostată. Acest lucru duce la mărirea de volum şi comprimarea consecutivă a uretrei în interiorul glandei.
 
Prostatita este, de obicei, rezultata unei infecţii a căilor urinare sau a vezicii, extinsă şi la nivelul prostatei. Infecţia poate fi transmisă pe cale sexuală.

Despre prostatită

Prostatita este mai puţin frecventă şi poate surveni la bărbaţi mai tineri sau în absenţa simptomelor de mărire de volum. Chiar dacă unele semne seamănă cu cele ale AP, altele sunt mai tipice pentru o infecţie.
 
Prostatita acută poate provoca febră, frisoane şi dureri lombare. Prostatita cronică este în general însoţită de versiuni mai uşoare ale acestor simptome şi mai poate, de asemenea, provoca ejaculare dureroasă, secreţie uretrală sau disfuncţii sexuale.
 
Mulţi bărbaţi ezită să solicite tratament pentru AP sau prostatită, în special dacă disconfortul lor este minor. Dacă oricare dintre aceste afecţiuni avansează către o simptomatologie mai severă, pericolul poate creşte abrupt.
 
În cazul prostatitei, infecţia poate atinge testiculele şi epididimul (un tub lung aflat în spatele fiecărui testicul, prin care spermatozoizii sunt transportaţi din testicule). Se poate, de asemenea, transmite unui partener sexual.
 
În evoluţia AP, vezica poate ajunge, în final, în incapacitate de a se goli, cantităţile reziduale de urină devenind focare de infecţie sau de formare a calculilor. Această retenţie de urină este foarte dureroasă şi trebuie tratată ca o urgenţă medicală. Dacă evacuarea urinei este blocată, presiunea din vezică se poate transmite retrograd rinichilor, conducând în cele din urmă la leziuni definitive.

Probleme de prostată - Simptome

Simptomele prostatei: mărirea de volum a prostatei,dificultăţi la urinare, printre care: un jet slabşi intermitent, frecvenţă neobişnuită (în special nocturnă), eforturi la micţiune, urinare înpicături, incapacitate de a goli vezica.
 
În prostatita acută simptomele sunt urinarea frecventă, dificilă, senzaţie de arsură la urinare, febră brusc instalată, frisoane, dureri în zona lombară şi în regiunea din spatele scrotului, sânge în urină.
 
În prostatita cronică simptomele includ urinarea frecventă, dificilă, scurgeri la nivelul bazinului şi regiunii genitale, ejaculare dureroasă, sânge în spermă sau disfuncţii sexuale.
 
O prostată mărită în volum poate fi un semn de cancer.

Problemele prostatei - Diagnostic

Dacă simptomele indică o mărire de volum a prostatei, medicul va dori să determine dacă aceasta este de natură benignă (AP) sau malignă (cancer al prostatei).
 
Medicul va introduce un deget înmănuşat în rect pentru a palpa duritatea sau nodulii de la nivelul prostatei, ce pot indica malignitatea. Se recoltează şi o probă de urină, pentru a detecta infecţia şi/ sau prezenţa de indicatori chimici ai celulelor canceroase. (în 10-20% din cazurile benigne, prostata adăposteşte şi astfel de celule.)
 
De obicei, se recurge şi la vizualizarea cu ultrasunete a vezicii şi prostatei, iar vezica poate fi examinată cu un cistoscop. Dacă simptomele sugerează prostatita, o analiză a urinii va identifica agenţii infecţioşi.
 
La examinarea rectală se va constata că prostata este foarte sensibilă şi dureroasă la palpare; în acelaşi timp se va putea controla coexistenţa unor alte tulburări.

Problemele prostatei - Tratament

Cu puţin timp în urmă, opinia multor medici era că intervenţia chirurgicală este unica soluţie; astăzi, cercetătorii propun o întreagă gamă de noi opţiuni terapeutice, de la medicamente cu acţiune blocantă asupra hormonilor, până la lasere ce pot îndepărta ţesutul prostatic, fără spitalizare.
 
Când simptomele AP sunt uşoare spre moderate, tratamentul adecvat poate fi cel medicamentos.
 
Când simptomele sunt severe sau există semne de cancer, de obicei este recomandată intervenţia chirurgicală. Aproximativ 85% dintre pacienţi resimt o ameliorare marcată a simptomelor.
 
Cea mai obişnuită formă de intervenţie chirurgicală implică anestezierea pacientului, însă nu este necesară nicio incizie. Un mic instrument cu lamă, numit rezectoscop  este introdus de-a lungul penisului, prin uretră, până în prostată.
 
Cu ajutorul unui dispozitiv electric instalat la capătul rezectoscopului, chirurgul scobeşte porţiunea internă a prostatei, lăsând o cavitate prin care urina să se poată scurge.
 
Rezecţia transuretrală, în aproximativ 15% din cazuri, poate avea complicaţii, printre care se pot număra impotenţa şi incontinenţa urinară; unii pacienţi suferă infecţii sau hemoragii, iar alţii necesită o a doua intervenţie pentru redeschiderea tractului urinar.
 
Dacă prostata este prea mare pentru a putea folosi rezecţia transuretrală sau alte metode, se poate recomanda prostatectomia deschisă, îndepărtarea prostatei printr-o incizie chirurgicală.
 
Pentru evaluarea succesului tratamentului, medicul poate sugera monitorizarea în mod regulat a ratei fluxului urinar. Un flux scăzut indică faptul că proliferarea prostatei comprimă din ce în ce mai mult uretra; un flux crescut arată că tratamentul are efect.
Valoarea normală a ratei fluxului, la un bărbat de peste 50 de ani, este de cel puţin 15 cm3 pe secundă.
 
O cură prelungită de antibiotice reuşeşte de obicei să elimine infecţia. Pentru disconfort, se prescriu agenţi de înmuiere a scaunului, băile de şezut şi antiinflamatoare nesteroidiene. Dacă infecţia este neglijată prea multă vreme, antibioticele pot să nu mai fie eficiente, iar infecţia poate fi dificil de înlăturat, chiar prin intervenţie chirurgicală, fără a provoca alte complicaţii.
 
Mărirea de volum a prostatei va răspunde la măsuri adjuvante de ordin dietetic. De asemenea,
dacă se optează pentru o intervenţie chirurgicală, o alimentaţie corectă postoperatorie accelerează vindecarea.
 
Se consideră că zincul, care este implicat în numeroase aspecte ale metabolismului hormonal, favorizează sănătatea prostatei şi reduce inflamaţia; surse bogate în zinc sunt stridiile, târâțele de grâu, făina de ovăz integrală, seminţele de dovleac şi seminţele de floarea soarelui. Vitaminele C şi E pot să îmbunătăţească sănătatea prostatei!
 
Pentru a preveni o recidivă a prostatitei cronice şi a stimula sănătatea prostatei: băi calde de şezut, multă apă deoarece deshidratarea suprasolicită prostata, evitarea mersul prelungit pe bicicletă, călăria şi alte forme de exerciţiu fizic ce irită regiunea de dedesubtul prostatei.
 
* Datele sunt preluate din volumul “Medicina în familie”
 

Conferinta medicilor pneumologi rezidenti