Info SănătateaTV.ro: Speranta de viata in Romania a ajuns la 75 de ani, dar inca este cu aproape sase ani sub media UE Speranta de viata in Romania a ajuns la 75 de ani, dar inca este cu aproape sase ani sub media UE Speranta de viata in Romania a ajuns la 75 de ani, dar inca este cu aproape sase ani sub media UE
Vineri, 15 dec 2017      21:38
X

Fii la curent cu ultimele știri din sănătate


Urmărește Sănătatea TV pe Facebook


Contactează-ne!
Vezica hiperactiva, un sindrom ce apare frecvent in afectiunile sistemului nervos central

Vezica hiperactiva, un sindrom ce apare frecvent in afectiunile sistemului nervos central

12 august 2015    
Vezica hiperactivă reprezintă un sindrom caracterizat printr-o nevoie frecventă de a urina, atât ziua cât şi noaptea. Această imperiozitate micţională poate fi sau nu însoţită de pierdere de urină. Vezica hiperactivă nu pune în pericol viaţa persoanei cu acest sindrom, însă cauzează disconfort.
 
„Pacientul are polachiurie, adică urinează foarte des ziua, are şi nocturie, adică urinează foarte des noaptea, toate acestea însă în contextul în care pacientul nu are o infecţie urinară sau o altă patologie urologică care să determine aceste simptome. Deci este un sindrom complex, dar nu este în cadrul unei patologii cunoscute urologice.”, a declarat pentru Sănătatea TV, conf. univ. dr. Viorel Jinga, medic primar urolog şi directorul medical al Spitalului Clinic de Urologie „Prof. Dr. Th. Burghele” din Bucureşti.

Vezica hiperactivă - Incidenţa

În România nu există deocamdată studii epidemiologice foarte clare. Cele realizate în Statele Unite şi în Europa Occidentală au arătat că până la 16% - 17% din populaţie a suferit de această vezică hiperactivă, respectiv 30 - 40 de americani şi aproximativ  49 de milioane de europeni, potrivit specialistului în urologie.
 
Vezica hiperactivă are o frecvenţă care creşte odată cu vârsta, aproximativ jumătate din femeile cu vârstă peste 50 de ani prezentând elemente de vezică hiperactivă. În cazul bărbaţilor, procentul celor cu vârstă de 60 de ani care prezintă vezică hiperactivă este de 8 – 10%.

Vezica hiperactivă – Cauze

Cauzele exacte ale vezicii hiperactive nu se cunosc cu exactitate.
 
Însă s-a observat că acest sindrom „apare frecvent în afecţiuni ale sistemului nervos central, în accidente vasculare cerebrale, în boala Parkinson, în patologia medulară, tumori ale măduvii spinării, tumori ale leziunilor nervoase sau ale altor patologii la acest nivel, care determină afectarea neurologică. De asemenea poate să apară în afecţiuni obstructive ale vezicii urinare, printre care obstrucţia vezicii dată de adenomul de prostată, dată de calculi vezicali sau orice altă patologie obstructivă care este pe traiectul de evacuare a urinii dinspre vezică înspre exterior.”, a mai precizat conf. univ. dr. Viorel Jinga.
 
Tocmai de aceea este indicat ca în momentul în care se resimte o nevoie frecventă de a urina să se consulte un medic specialist.

Vezica hiperactivă – Complicaţii

Persoana cu vezică hiperactivă poate simţi nevoia de a merge la toaletă chiar şi în momentul în care vede sau aude apa curgând. De altfel, se poate confrunta şi cu diverse fracturi, cauzate pe timpul nopţii când se trezeşte să meargă la toaletă.
 
Potrivit conf. univ. dr. Viorel Jinga, frecvenţa fracturilor la persoanele cu vezică hiperactivă este mult mai mare decât la persoanele care nu au această patologie. Pe de altă parte, această nevoie frecventă de a urina poate conduce în unele situaţii şi la depresii.
 
De altfel, "persoana cu vezică hiperactivă se poate confrunta cu o scădere a capacităţii cognitive din cauză că nu se poate odihni pe timpul nopţii, dar şi a eficienţei activităţilor de peste zi.", după cum a mai subliniat conf. univ. dr. Viorel Jinga.

Vezica hiperactivă – Diagnostic

Pentru diagnosticarea vezicii hiperactive este nevoie de o anamneză corectă a pacientului, dar şi de utilizarea unui calendar micţional. Potrivit conf. univ. dr. Viorel Jinga, pacientul trebuie să completeze timp de trei zile orele la care a urinat şi cantităţile de urină la fiecare urinare. De asemenea trebuie notat în calendar dacă au existat pierderi de urină prin imperiozitate urinară, dar şi aportul lichidian pe care l-a avut în acea perioadă.
 
„Acest calendar micţional este foarte important pentru punerea unui diagnostic corect de vezică hiperactivă. De asemena se face o ecografie care decelează altă patologie a vezicii urinare, litiază, tumoră sau un adenom de prostată la bărbaţi sau un cancer de prostată. Deci prin ecografie putem exclude altă patologie care să dea simptome asemănătoare vezicii hiperactive.”, a subliniat conf. univ. dr. Viorel Jinga.

Vezica hiperactivă – Tratament

În cele mai multe cazuri persoanele cu vezică hiperactivă pun totul pe seama unor infecţii urinare. Astfel ajung să recurgă la automedicaţie, fapt nu tocmai indicat. În cazul în care se întârzie prezenţa la medic, atunci nici eficienţa tratamentului nu mai este cea scontată. Plus că perioada în care se va urma tratamentul specific vezicii hiperactive este mult mai lungă. În cazul acestei patologii nu e necesar să se intervină chirurgical, dar există posibilitatea unor injectări ale mucoasei vezicale.
 
„Foarte rar se poate ajunge la injectări ale mucoasei vezicale cu diferite tratamente care ar fi, să zicem, un tratament mai invaziv. Aceasta presupune o supunere a pacientului la o probă urodinamică pentru a demonstra clar că este vezică hiperactivă şi nu o altă patologie. Însă până a ajunge la aceste tratamente invazive şi în afară de tratamentele medicamentoase, mai există tratamente comportamentale, să le spunem aşa. Pacientul este sfătuit să slăbească, să consume mai puţine alimente şi lichide care sunt iritante ale vezicii urinare, cum ar fi cafea, ciocolată, condimente. De asemenea, pacientul este sfătuit să bea mai puţine lichide, în cazul în care avea obiceiul de a bea foarte multe lichide, şi în special spre seară să reducă consumul de lichide astfel încât noaptea să nu mai aibă această simptomatologie de nocturie. Totodată, eficiente sunt şi exerciţiile planşeului pelvin. Pacientul este sfătuit să îşi contracteze şi apoi să îşi relaxeze musculatura pelvină. Dacă aceste exerciţii sunt făcute de câteva ori pe zi, pacientul îşi educă planşeul pelvin. De asemenea este bine să îşi educe vezica urinară să meargă la anumite intervale de timp la toaletă.”, a adaugat specialistul în urologie.