Dieta vegetariană este pentru majoritatea oamenilor o schimbare temporară în meniul zilnic, însă pentru alţii este un stil de viaţă. Vegetarianismul este un termen general, care reuneşte mai multe tipuri de regim.
Ceea ce e comun şi foarte cunoscut este că vegetarienii sunt acele persoane care refuză să mănânce carne. Motivele sunt multiple: etică, religie, stil de viaţă, sănătate, modă, respectul faţă de viaţa animalelor, criza alimentară globală, Prin dieta vegetariană se înţelege, în general, consumul de cereale, oleaginoase, multe fructe şi legume.
Tipuri de regim vegetarian
1. Regimul vegetarian: este vegetarismul împins la extrem, fiind eliminate toate produsele de origine animală, este regimul vegetal pur. Proteinele sunt de origine vegetală, aduse în alimentaţie prin consumul de mazăre, năut, fasole, dar şi legume verzi, fructe şi uleiuri vegetale, cereale, legume şi fructe uscate. Vegetalianismul este foarte drastic, nepermiţând consumarea niciunui aliment provenit de la animale, inclusiv mierea, gelatina sau praful de ouă de la spaghete. Vegetalianismul sau veganismul este adoptat de către cei care acuză exploatarea animalelor şi deci se interzice, de asemenea, purtarea oricărui produs care are provenienţă animală: încălţăminte, haine din lână sau piele. Veganii nu cumpară nici produse cosmetice care conţin ingrediente testate pe animale.
2. Regimul ovo-lacto-vegetarian: nu se pot consuma produse animale în afară de ouă, lapte, brânză şi alte produse lactate. Aceasta este cea mai întâlnită formă de vegetarianism în Europa şi America.
3. Regimul lacto-vegetarian: la fel ca şi în regimul de mai sus, nu se pot consuma produse animale, dar nici ouă, ci doar vegetale şi produse lactate. Aceasta formă de vegetarianism este foarte răspândita în India.
4. Regimul ovo-vegetarian: pe lângă vegetale se consumă şi ouă, dar fară alte produse din carne sau de origine animală ca lactatele.
5. Regimul pesco-vegetarian: nu se consumă carne, numai vegetale, produse de origine animală (ouă, lactate) şi peşte.
Aceste regimuri sunt unele destul de dezechilibrate, dar cel mai periculos este departe cel vegetalian, pentru că organismul este total lipsit de proteine de calitate superioară, cum sunt cele animale. Toate aceste regimuri antrenează carenţe importante de vitamina D, B12, calciu, fier, iod, zinc, ale căror repercusiuni sunt diminuarea masei musculare, oboseală, crampe musclulare, insomnii.
Deficitul de proteine în dieta vegetariană
Proteinele sunt indispensabile organismului nostru, iar principalele surse de proteine rămân carnea şi peştele. Există şi proteine vegetale care pot compensa în parte absenţa cărnii. Dar proteinele vegetale sunt mult mai sărace sau nu conţin deloc aminoacizi esenţiali, deosebit de importanţi pentru organism. Singurii aliaţi ai vegetarienilor care permit acumularea de proteine sunt produsele lactate şi derivaţii de cereale (pâine, făină, paste, orez, griş), ouăle, legumele uscate (fasolea uscată şi mazărea).
Fierul şi dieta vegetariană
În ceea ce priveşte fierul, e adevarat că alimentul cel mai bogat în fier este carnea rosie, însă se găseşte şi în unele vegetale precum seminţe de soia şi cereale. Problema dietei vegetariene apare mai degrabă la depozitarea fierului. Dietele vegetariene conţin în mod tipic nivel de fier similar cu cele non-vegetariene, dar acestea au biovalabilitate scăzută faţă de fierul din surse de carne. Fierul din vegetale se absoarbe şi se metabolizează mai greu decât cel din carne. Pentru a remedia cât de cât acest neajuns, trebuie să se consume alimente bogate în vitamina C (cereale, lapte de soia, spanac, seminţe de susan, broccoli).
Singurul avantaj pe care aceste regimuri îl au, născute din dorinţa de a mânca sănătos şi a preveni diferite boli, este că diminuează riscul apariţiei unor afecţiuni precum hipercolesterolemia, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială şi cancerul de colon. Dietele vegetariene vestice sunt, în mod tipic, crescute în carotenoide, dar relativ scăzute în acizi graşi şi vitamina B12. Deoarece această vitamină se regăseşte în principal în carne, lactate şi ouă, "veganii" trebuie să o ia din alte surse, precum suplimentele alimentare sau cereale cu adaos de vitamine. Lipsa vitaminei B12 poate duce la afecţiuni ireversibile ale sistemului nervos.
Vegetarienii stricţi pot avea insuficienţă de vitamina B şi calciu dacă nu mănâncă destule alimente precum verdeţuri, plante frunzose sau tofu. Nivele crescute de fibră, acid folic, vitamina C şi E, şi magneziu, precum şi consumul scăzut de grăsimi saturate sunt toate beneficii ale dietei vegetariene. Vegetarienii au un nivel mai mic al colesterolului decât cei care mănâncă carne, iar bolile de inimă nu sunt răspândite în acelaşi grad printre vegetarieni
Beneficiile dietei vegetariene
Dietele vegetariene contribuie la ameliorarea sănătăţii diabeticilor, este concluzia unui studiu american. Diabeticii care au o dietă lipsită de produse pe bază de carne şi lactate slăbesc, iar nivelul de zahăr din sânge scade.
Un alt motiv invocat de vegetarieni este faptul că animalelor din fermele industriale le sunt administraţi hormoni de creştere pentru a spori producţia. Acesti hormoni ajung apoi în organismul consumatorului, pe lângă alte substanţe chimice precum acidul uric ori antibioticele.
Datorită uşurintei traiectului alimentar şi a eliminării toxinelor conţinute în produsele de origine animală, vegetarienii obosesc mai puţin, sunt capabili de efort mai susţinut, dorm mai uşor.
Riscurile induse de o dietă vegetariană
Pe de altă parte, de curând, subiectul vegetarianismului a fost extrem de dezbătut şi controversat. Cazul unei fetiţe de 12 ani, adeptă a vegetarianismului extrem, a fost internată, în Scoţia, pentru rahitism. Rahitismul, o boală care duce la curbarea coloanei şi la fracturi osoase, este cauzat de lipsa de vitamina D. Vitamina D are un rol esenţial în dezvoltarea sistemului osos la copii. Uleiul de peşte este o sursă foarte bună de vitamina D, însa vegetarienii extremi o pot obţine doar din cereale cu adaos de vitamine sau din margarină, ceea ce nu este deloc suficient.
Regimurile vegetariene nu sunt recomandate pentru copiii care nu au trecut de pubertate. Trebuie să aştepte să se dezvolte fizic şi abia apoi să decidă dacă vor să adopte acest stil de viaţă sau nu. Pentru a se dezvolta, muşchii au nevoie de proteine din peşte, pui sau vită slabă, iar scheletul are nevoie de calciu.
Regimul vegetarian nu este deloc recomandat femeii gravide, aceasta are nevoie de o dietă cât mai echilibrată, cu produse din absolut toate grupele alimentare, pentru ca organismul ei să-şi ia toate nutrientele necesare creşterii şi dezvoltării unui copil sănătos. Acelaşi raţionament se aplică şi în cazul mamelor vegetariene care alaptează. Copiii sunt foarte vulnerabili la deficienţele nutriţionale.
Conform "The Independent", o treime dintre vegani prezintă un nivel foarte scăzut al vitaminei B12, riscând afecţiuni ale coloanei vertebrale sau ale inimii. Mamele "vegane" care nu iau vitamina B12 pot cauza sugarului afecţiuni cerebrale. Lipsa laptelui, deci a calciului, cauzează oase fragile şi fracturi, însă "veganii" pot apela la alte surse de calciu precum laptele din soia.
Argumente "culinare" împotriva vegetarismului
Criticile cele mai dese se îndreaptă mai ales contra cărnii de vită. Pe de-o parte, rumegătoarele elimină foarte mult metan, unul din cele mai importante gaze producătoare ale efectului de seră. Pe de altă parte, aceste animale sunt foarte risipitoare atunci când este vorba despre consumul de plante pe care omul le-ar putea consuma deseori chiar direct. Animalele consumă - pe kilogram - mai mult nutreţ decât carnea pe care o furnizează. Conform experţilor, 40 până la 50 la sută din recolta globală de cereale este destinată consumului animalier. Potrivit FAO (Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite), producţia anuală globală de carne s-a dublat de la 136 milioane de tone, la începutul anilor '80, la 260 milioane de tone, în 2004. Asociaţia Vegetarienilor din Germania (VEBU) este de aceea convinsă că adevăratele cauze ale preţurilor record la alimente sunt trecute total sub tăcere. Producţia de combustibil biologic în ascensiune joacă desigur şi ea un rol, spun surse din asociaţie, însă adevărata problemă este consumul de carne. ”Naţiunile în ascensiune, precum China, au început de curând să consume din ce în ce mai multă carne”, afirmă Mahi Klosterhalfen, de la VEBU Hanovra (capitala landului Niedersachsen/Saxonia Inferioară). Astfel devine clar, spune reprezentantul VEBU, de ce preţurile la cereale explodează. ”Cine se hrăneşte vegetarian îşi aduce o mică contribuţie pentru împiedicarea catastrofelor care se prefigurează”, spune Mahi.
Nu este însă nici un secret faptul că părerile vis-a-vis de ideologia vegetariană sunt extrem de divizate. Pentru unii, vegetarianismul este asociat cu o alimentaţie insuficientă, vegetarienii fiind văzuţi drept oameni emaciaţi şi palizi, pentru alţii vegetarianismul find considerat adevăratul mod de viaţă, care te menţine sănătos şi în formă. Potrivit datelor furnizate de VEBU, cu referire la SUA, pentru producerea unui kilogram de carne de vacă sunt necesare 17 kilograme de cereale, calcule care sunt însă controversate. Ministerul federal al agriculturii din Germania, făcând referire la date preluate de la Asociaţia pentru Tehnologie şi Structuri Agricole (KTBL), cu sediul la Darmstadt (landul Hessen), furnizează alte cifre în ce priveşte cantitatea de carne obţinută la un kilogram de hrană pentru animale. Pentru a obţine un kilogram de carne la un pui de crescătorie sunt necesare 1,7 kilograme de hrană animalieră, în timp ce la un curcan proporţia este de 1 la 2,7 iar la un porc de crescătorie de 1 la 3. În cazul rumegătoarelor, precum oile sau vitele, pentru care cerealele reprezintă doar o completare a raţiei lor de nutreţ, o astfel de comparaţie nu are rost, mai ales că aici sursa principală de hrană o reprezintă pajiştile.
În ceea ce priveşte transformarea substanţei vegetale într-una animală, Nentwig consideră cifrele care vorbesc despre mai mult de opt kilograme de plante pentru un kilogram de carne drept exagerate. Important este, spune el, ce cantitate de carne comercializabilă rezultă de aici şi în ce condiţii a fost ţinut animalul. Atunci când un animal se poate mişca liber, acesta consumă mai multe calorii, lucru bun dacă ne gândim la conştiinţa consumatorului dar negativ pentru portmoneul său. Atunci când un animal este ţinut într-un ţarc, acesta are nevoie de mai puţină hrană. Din acest motiv, în ce priveşte rezultatele relative trebuie luată în consideraţie şi dispersia apreciabilă.
Renunţarea la carne nu este întotdeauna o soluţie optimă dacă ne gândim la o eventuală trecere la alimentaţia cu orez, aceasta pentru că şi culturile de orez timpuriu contribuie la creşterea cantităţii de metan emis în atmosferă şi la schimbarea climatică. Experţii de la institutul Max Planck pentru microbiologie terestră din Marburg (Germania) puneau pe seama creşterii vitelor 20 la sută din emisiile totale de metan, în timp ce culturile de orez sunt responsabile doar pentru zece la sută din cantitatea totală de metan eliberată în atmosferă.
Sfaturi pentru vegetarieni dar nu numai
Sfatul nostru este să vă informaţi foarte bine asupra beneficiilor şi riscurilor dietei vegetariene înainte să adoptaţi acest stil de viaţă. Motivaţia trebuie să fie solidă, şi este crucial să ştii cum să combini felurile de mâncare, astfel încat să beneficiezi de toţi nutrienţii necesari unei bune funţionări a organismului.
