Alergiile la copii constituie a doua cauză de îmbolnăvire după infecţiile căilor respiratorii. Aceasta în condiţiile în care factorii de mediu (apă, aer) şi alimentaţia sunt câteva dintre reperele demne de luat în seamă în declanşarea alergiilor. Deloc de neglijat este contribuţia părinţilor în adoptarea unor măsuri de prevenire a alergiilor.
Considerente teoretice privind alergiile la copii
Alergia constituie o reacţie a organismului unei persoane la contactul cu anumite substanţe alergene ce se găsesc în alimente, medicamente, praf sau aer. Unele forme de reactivitate alergică, precum atopia, apar numai la indivizii care au o predispoziţie încă neexplicată la alergenii din mediu şi care asociază niveluri ridicate de IG-E serice. Bolile atopice includ astmul bronşic, rinita alergică şi eczema atopică a sugarului.
Simptomele alergiei la copii
Putem recunoaşte semnele unei boli alergice după următoarele simptome: cutanate (dermatită, eczemă, urticarii, angioedem, transpiraţii), oculare (edem al pleoapei inferioare), la nivelul urechii (senzaţii de înfundare, prurit, înroşire), torace (tuse, wheezing, dispnee).
Grupele de vârstă cele mai predispuse alergiilor
Grupele de vârstă între 3 luni şi 9 luni, precum şi grupele 2 ani şi 5 ani sunt cele mai predispuse la a dezvolta alergii. 8% dintre copiii sub trei ani suferă din cauza alergiilor alimentare, până în prezent singura modalitate de vindecare fiind evitarea alimentelor care declanşează boala.
Sugarii sunt mai predispuşi la alergii, în perioada în care vin în contact cu alimente noi. Aproximativ unul din 20 de copii are o alergie la alimente diagnosticată medical. Cele mai alergizante alimente sunt: proteinele de origine animală (unt, smântână, albuş de ou, arahide, căpşuni, fructe de pădure, cacao, ciocolată). Părinţii nu trebuie să se grăbească cu introducerea timpurie a unor alimente pe care organismul copiilor nu este pregătit să le tolereze. Alimentaţia naturală este cea mai indicată în perioada de nou-născut şi sugar şi trebuie menţinută cât mai mult timp posibil. Atunci când alăptarea nu este posibilă, este indicat să se recurgă la formule de lapte praf hipoalergice care exclud de la început riscul de a dezvolta o alergie la proteina laptelui de vacă. Apariţia bolilor atopice cum ar fi eczema, astmul sau alergiile provocate de mâncare poate fi întârziată sau chiar prevenită la bebeluşii cu un grad mare de risc dacă sunt hrăniţi numai la sân timp de cel puţin 4-6 luni.
Alergiile pot fi însă declanşate nu numai de alergeni alimentari, ci şi de alergenii din mediu: praf, polen, mucegai, păr de animal, mai ales dacă unul dintre părinţi sau ambii sunt alergici.
Tratamentul alergiilor la copii
Tratamentul alergiilor este de lungă durată, mai ales dacă este vorba de forme cronice care se manifestă cu simptome respiratorii sau dermatologice, şi constă în administrarea de antihistaminice o perioadă mai lungă de timp, dar numai la sfatul medicului alergolog şi dermatolog. Una dintre cele mai eficiente metode terapeutice în alergologie este „evicţiunea”, evitarea contactului cu alergenul cauzal. La copii, o interdicţie seacă şi categorică a medicului alergolog poate antrena o gamă largă de frustrări ce pot atinge nivelul anxietăţii, chiar şi al depresiei, deci atât părinţii, cât şi medicul curant vor fi foarte atenţi la managementul alergiilor la copii, pentru ca acestea să afecteze cât mai puţin calitatea vieţii micuţilor.
Pe plan mondial, s-a născut „teoria igienei în alergologie”, alimentată şi de exemplul ratei scăzute a alergiilor copiilor de fermieri americani în raport cu frecvenţa crescută a alergiei la copiii de la oraş, supuşi unei igiene mult mai riguroase, a cărei consecinţă pe plan imunitar a fost reprezentată de lipsa de antrenament a anticorpilor antibacterieni, atiparazitari şi dezvoltarea, în compensaţiei, a anticorpilor alergiei, aşa numitele imunoglobuline E (IgE).
„Beneficiarii” acestei creşteri ameninţătoare a bolilor alergice sunt copiii şi tineri, la care, de la naştere, dar în special după vârsta de 2-3 ani, alergiile ating o incidenţă foarte crescută până la vârsta pubertăţii.
Pentru diagnosticul de alergie sunt utile testările alergologice, dar acestea nu se fac la orice vârstă, ci numai după şapte ani, întrucât pot exista rezultate fals pozitive.
Măsuri de prevenţie ale alergiei la copii
Măsurile de prevenire pe care le pot lua părinţii pentru a nu crea un teren alergic copiilor, constau în primul rând, într-o alimentaţie naturală, sănătoasă, lipsită de conservanţi, coloranţi şi E-uri, alimentaţia naturală fiind cea mai importantă. Un alt aspect îl reprezintă existenţa animalelor de companie care produc alergie, dar şi joaca prin preajma animalelor fără stăpân.
